460 matches
-
și se scrie orice și mai ales oricum. Cu o înspăimîntătoare pentru că e perfectă! mediocritate, una profund superficială și saturată de cuvinte semantic obosite, de ofensiva obstinată, bestială chiar. Dedesubturile nu atît de umane, cele de sub bine și rău, sînt exhibate de unele reviste, care confundă spectacolul de idei cu atacurile grosolane la persoană, cu încropirea de fișe caracterologice cu epitete din bestiarul mahalalei. Anatomia și fiziologia unor publicații, care se marginalizează în fapt singure, sînt semnificative pentru criza morală pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și ostentație cuceritor ca semn al vîrstei fatal indecizionale conservă o componentă infantilă accentuată. Roman "al fiului", ca și Ciuleandra, Pădurea spînzuraților leagă imaturitatea inițială a personajului de o amprentă filială notorie, pe care eroul o manifestă explicit și o exhibă, vorbind despre sine. Ca sursă secundară a conflictului, raportul între fiu și tatăl temut, dominator, excesiv se află de la început dezechilibrat. În cazul lui Bologa, pierderea timpurie a părintelui nu va estompa cu nimic această formă de servitute conștientă și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pentru modalitatea în care interioritatea ființei se revelează, se oferă cunoașterii. Prin Mini, romanul își dezvăluie, de fapt, secretele corespondențe care guvernează, motivat, lumea ficțiunii realiste. Justificînd aceste legături, pe care personajul-reflector le "simte", romanul nu face decît să le exhibe, trădînd oarecum alcătuirea "armonioasă", deliberată, operă de strategie a creatorului de viață care este romancierul. Cu alte cuvinte, naivitatea iscoditoare a lui Mini trece dincolo de efectele -scontate ale funcției focalizatoare. Ea pare a deveni reflexul artei care se răsfrînge abisal
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fără rădăcini, acaparat doar de clipa prezentă și de o etică utilitaristă și hedonistă. În pofida mutațiilor care se petrec la suprafața lucrurilor, vizibile de la noile amenajări instituționale și legale, până la cele care ilustrează moravurile dominante din spațiul public și conduitele exhibate în spațiul privat, în adînc, dincolo de pojghița acestor prefaceri, dospește aceeași chemare pentru recuperarea sensului integrator. Nevoia de rost, de a reactiva registrul lui a fi în raport cu o tradiție care e încă vie și trăiește printre noi se arată cu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și robustă. Cu excepția unor diferențe minore ale unor sindroame non psihotice și o serie de diferențe “triviale” privind tematica unor deliruri, schizofrenii bărbați diferă de pacientele femei în special la nivelul comportamentelor lor. întocmai ca și în viața normală, bărbații exhibă atitudini sociale negative și comportamente distorsionate mai frecvent decât femeile - un fapt ce împreună cu debutul mai precoce al maladiei va influiența probabil, evoluția socială a acestora. Mai mult, așa cum ar fi de așteptat, pacientele schizofrene, par să reacționeze ceva mai
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
s-ar rupe un „ceva” profund din intimitatea mecanismului pelerinajelor, bazat pe milă și compasiune ? Dintre zecile de cerșetori prezenți, un portret : individ tânăr, dar de o vârstă incertă, ar putea avea de la 16 la 26 de ani. Oroarea absolută exhibată în public. Eunuc, niciun fir de păr pe obraz, gras. Pe mâna stângă poartă ostentativ un șirag de mătănii dintr-un plastic galben-verzui, fosforescent și este îmbrăcat cu o cămașă albastră, uzată, dar mai degrabă curată în ciuda a ceea ce s-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
centură, încearcă să dea o mână de ajutor „fratelui mai mare”, oficial, din Jandarmeria unde sunt sigur că ar fi vrut și el să lucreze. Episodul îmi aduce aminte de alte secvențe surprinse în pelerinaje, în care însemnele autorității sunt exhibate, cultivate, impuse. Ultimul exemplu : ieri, pe Dealul Patriarhiei, pompierii aflați la fața locului se plimbau ca niște păuni în mijlocul mulțimii, îmbrăcați cu frumoasele lor uniforme de luptă împotriva focului. Un artificiu complet inutil, de altfel, dar care atrăgea ca un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
număr mare, a cerșetorilor, atrași de generoasele ofrande, mesele gratuite și laxismul autorităților din perioada precisă de timp cât durează sărbătoarea, este importantă în desfășurarea pelerinajului. Doamna Mayeur-Jaouen face o descriere exactă a scenelor de cerșetorie : plăgile și infirmitățile sunt exhibate deschis, puse în spectacol, pentru a aduce (și produce !) milă. Cerșetorii nu sunt însă oameni ai străzii, fiecare dintre ei are o familie sau aparține unui grup organizat cu care împarte beneficiile. Cu ochiul observatorului occidental (cel puțin eu așa
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
regimul comunist se instaurează agresiv, lirica lui J. din volumele Sânge și vis, Poemul marii deșteptări (1946) și Fragment de veac (1946) nu reușește să se sustragă tematic prezentului opresiv, aspect care va vicia și calitatea poetică în sine. Versurile, exhibând adeseori o tonalitate cu pronunțată alură festivist-patriotardă, abundă în retorisme și artificii metrice: „De departe vin ecourile încăierării / Giganților cu pasiuni de eroi / Gâfâielile veacurilor / Explozia eliberării / Strigătul prevestitor al vremurilor noi” (Prefață). Stihuirea facilă, lipsită de măiestrie tehnică, are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
dispunem pentru a reglementa societățile noastre abuzate și dezabuzate de preaplin? O etică a suferinței, cea a altora, cu care ne identificăm la suprafață, fără a vrea să pătrundem cu adevărat în experiența victimelor. Emoția primează asupra înțelegerii unei dureri exhibate zi de zi prin forța imaginilor și comentariilor din media care, de fapt, ne anesteziază și ne desensibilizează față de suferință 1. Suntem atât de cufundați în emoție încât suferindul sfârșește prin a părăsi orizontul nostru intelectual pentru a ne lăsa
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
clipire în fața hîrtiei, iar cancelariile și universitățile care foloseau pielea de măgar ca suport pentru titlurile conferite au catalogat multă vreme hîrtia ca fiind nefiabilă, incapabilă să eternizeze tentativele de imobilizare a timpului tratatele, cartele și constituțiile. Vitrina cu medalii exhibă totdeauna nostalgiile permanenței, și toți dictatorii iubesc marmura. Rezultă că autoritatea negație a uzurii și denegare a morții se împlinește în rigiditate și reconsideră flexibilitatea. Nu se recomandă negarea armoniei necesare între delectabil și materia care îl onorează. Demnitatea plăcerii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
De-aia despre patriotism nu se vorbește decât cu cuțitul între dinți. Oameni care au învățat structura lumii din filmele lui Sergiu Nicolaescu și care au mari nedumeriri că societatea asta le cere să-și reprime mânia, nu s-o exhibe. Patriotismul e altceva. Nu borhot naționalist. Din când în când, sunt patriot. Atunci când, la fel ca acum, mi se întâmplă să mă întorc acasă de undeva și din tren sau din mașină văd dealurile astea din jurul Câmpinei și al Băneștiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lichele, canalii, ca să nu le zicem criminali!... Oare În Statele Unite nu s-a Întîmplat la fel?! Nu, nu e vorba numai de cei care au profitat de această „surpare” pentru a se Îmbogăți lacom și de a arăta, de a exhiba cu nerușinare „Însemnele” arogante ale averilor lor; au profitat și alții pentru a face cariere peste noapte În lumea mediatică, În diplomație, În administrație, politică și cultură. Nu ne vom ocupa acum de aceștia, nici măcar de „profitorii” din cultură, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și dovedind exacerbate pretenții, de parcă cineva, Înainte de naștere, ne-ar fi făcut promisiuni demne de ființe regale! Toți acei indivizi din jurul nostru care se bat cu pumnii În piept, vorbind la nesfârșit despre marile lor necazuri, nu fac decât să exhibe teatrul unui orgoliu și al unei aroganțe nesfârșite, În ciuda aparentei și insistentei, afișatei lor modestii; și-apoi, aceiași sau alții se refugiază În religie sau În religii, care le promit o „adevărată, armonică existență”, o „recompensă pentru multele avataruri suportate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Soarele, marea caldă, băutura ieftină. Pentru ele înfruntă nu puține riscuri: sînt jefuiți de bani sau de cărțile de credit, de lucruri etc. La rîndul lor, mulți dintre ei se comportă ca niște barbari: se bat, profanează vestigii culturale, se exhibă cu prostituate și cu drogați. Paradoxul e că, plecînd în asemenea voiajuri, intenția lor e să arate - a explicat un sociolog - că sînt mai prosperi, mai puternici, mai liberi, mai... civilizați! își dau în petic însă, amintind de strămoșii lor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
retorice. Privirile devin instrumente de tortură, precum „pironul” sau „să - geata” : „Toți ochii se pironesc asupră-mi. Privirile mă săgetează”. Naratorul face obiectul unei investigații nedi- simulate, care indică într-un alt registru al limbajului, privirea focalizată, concentrată, cea care exhibă detaliul, cea care străpunge scoarța pentru a intra în miezul lucru- rilor. Chiar și ieșind din raza de acțiune a acestor priviri, tortura se prelungește printr-o cefalee. Durerea de cap este consecința acestui asalt al privirii. Tezele lui Alexandru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
monstruos”. „Lumea pe dos” a sărbătorii populare, corespunzătoare acelor fêtes de fous din tradiția medievală este regimul de lectură al intenționatelor acte ratate caragialești, pe care, însă, un nou discurs, un nou limbaj le camuflează și în același timp le exhibă nemăsura cutumiară. Tempora & Mores Cel care are curiozitatea să viziteze galeria de anatomie de la Muzeul de Istorie Naturală de la Jardin de Plantes, galeria deschisă de Cuvier, ajunge la un moment dat la câteva rafturi destinate monstruozității, anomaliei biolo- gice. Există
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Libertatea de exprimare este o achiziție certă a democrației și numai a acesteia. Libertatea de exprimare exercitată prevalent iresponsabil este o trăsătură a democrațiilor infantile. Privit normativ, spațiul public românesc are trăsăturile unor group therapies în care mulți oameni își exhibă frustrări îndelung reprimate. Presa a ajuns un „divan psihanalitic”. Ședem tolăniți, cu ușile vraiște deschise, iar „psihanalistul” (patron sau redacție) ne spune: Toarnă, toarnă frate! Toarnă fără grijă față de consecințe. Părerea ta este „adevărul”. Numai el contează. De ce „torni”? Imboldurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
întrista puțin, gândindu-se la rezistența privată sau la faimoasa rezistență prin cultură. Nu cred în societăți elitist-excepționaliste. În societățile cu o mânuță de intelectuali mesianici. În societățile în care, odată ieșiți din totalitarism, intelectualii purced oficial la marea văicăreală exhibându-și frustrările și proiectele ca fiind general-umane. Dacă ne analizăm cât de cât lucid, ceea ce vedem este, cred, tocmai castrarea personală în sensul capacității de a ne face proiecte individuale de viață și de a trăi în comunitate cu oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
rezistă ca întruchipare a moralității în sens normativ. Nici una nu mai descinde din Bine. Legitimarea prin trecut și-a epuizat resursele. Mulți dintre noi și-au creat imagine publică de nuferi pe mocirlă. Alții, puțini și discreți, nu și-au exhibat nici o imagine, chiar dacă erau comportamental nuferi. Majoritatea tăcută este probabil în situația morală de a fi făcut diverse compromisuri, fără să ajungă la compromitere. Ei îi este greu să împartă lumea în două. Această majoritate a încercat pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
lucruri afectează, bineînțeles, democrația, pentru că ea depinde de buna funcționare a opiniei publice: „Videocrația fabrică în permanență o opinie puternic heterodirijată, care în aparență întărește, dar în esență golește de conținut democrația ca gu vernare a opiniei. Pentru că televiziunea se exhibă ca purtător de cuvânt al unei opinii publice care în realitate este ecoul propriei sale voci.“ Putem considera, deci, că Dan Voiculescu șia găsit până la urmă vocea. Una care să rezoneze în rândul publicului și care să fie considerată de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
este fatalmente generatoare de capodopere. El replică, de pildă, la teoriile lui H. Bergson, formulând un judicios punct de vedere: „funcționarea reală a gândirii nu-i un automatism psihic pur”. Cât despre „marafeturile” și „scrântelile” dadaismului, i se pare că exhibă ceva caricatural. Chiar punctată de ciudățenii, e vădită aplecarea către filosofia religiilor și a culturii. Era convins că, în această sferă, are un cuvânt definitiv de spus. Nici o inhibiție nu îl încearcă când lansează provocarea că studiul Metafizica laică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
Tyr nu se aseamănă deloc cu cele din Israel: cratere în mijlocul carosabilului, poduri distruse, deviații, treceri prin vaduri, îngrămădiri de vehicule. Reparațiile vor lua timp. De-a lungul lor, de fiecare parte, case de ciment brut pe jumătate înălțate își exhibă tijele de fier beton în locul etajelor superioare. Sunt locuite, în cea mai mare parte a lor, dar parcă numai provizoriu. Două motive pentru aceasta, din câte se pare: fiscal (pentru o casă neterminată nu se plătește impozit fiscal) și familial
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
obișnuia să spună Valéry, e pielea". Și tot așa cum nucleul unei celule, codul lui secret, poate fi citit încă de pe membrana care-l acoperă, eul profund al unui popor se revelează începând cu zonele limitrofe străbătute numai de pionieri, se exhibă în terminațiile lui nervoase, iritabile, ultrasensibile. Regiunile de frontieră nu sunt zone cenușii, așa cum s-ar crede: degradeul s-a inversat. Cel care se tot îndepărtează de centru simte nevoia să-și afirme identitatea și pretențiile, să-și etaleze culorile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
toți scriitorii străini care au fost lansați după război În climatul cultural parizian; mă interesează În primul rând, cum o spuneam, cei care nu aveau, practic, nici o șansă În altă parte. Sigur, editorii germani - cum este editura prestigioasă Lutherhand, care exhibă cu mândrie În cataloagele sale zeci de scriitori veniți chiar și din „zone culturale ingrate” -, ca și alți editori, vor clama meritele lor de a-i fi publicat pe „străini”. Dar, insist, a-l publica pe un autor fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]