1,387 matches
-
dacă aceasta ar fi renovată și s-ar ridica iarăși storurile de la ferestre. În general, exilul nu sfâșie, ci macină. Nu furnizează decât iluzii și jocuri cu zaruri fără numere pe ele. Puțin mai contează bunăstarea, pricopsirea. De multe ori exilatul este doar regele unui ținut de umbre. În artă însă lucrurile stau oarecum diferit. Diaspora muzicală, bunăoară, are acces la cetățenia unei patrii alterne: arta sunetelor. Astfel, nutrește speranța de a adăsta, tihnit, redempția, căci ajung la adevărata înțelegere numai
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
de învățat ai toată viața și meseria sa, care-l ținea legat de marile biblioteci ale țării, l-a înhămat vrînd-nevrînd la motoarele orașului, nu a avut de ales, rămăsese și cu serviciul aici. Cu toate acestea, se simțea un exilat. Se întreba uneori ce anume s-a atrofiat în el părăsind muntele. Surîdea împăcat - într-o zi, muntele îi va arăta. (p. 14) După un așa volum, am o presimțire: cred că am să-l însoțesc pe Marius Vasileanu cînd
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
Mă refer la pianistul Vladimir Ashkenazy, artistul maturității aureolate de înțelepciunea unei temeinice relații cu cei tineri. Este artistul care a trecut prin vămile timpului. Și nu a trecut oricum. în anii tinereții, în calitate de celebru pianist concertist, a trăit drama exilatului în propria țară, în Rusia Sovietică. De anii teribili ai perioadei ce a urmat războiului își amintește cu discreție. Dar și cu nostalgie. Cu câteva luni în urmă - când venise în țară pentru a pregăti turneul actual al Orchestrei de
Ateneul Român Muzică academică renăscută în compania tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8585_a_9910]
-
mai cred. Nu pleacă Duplessis până ce nu trece și pe la dumneavoastră. Abia veți avea timp să compuneți răspunsul. Și dacă sunteți grăbit, folosiți poșta obișnuită. Chiar așa nevinovat ești. Corespondența obișnuită este citită. O scrisoare adresată lui Victor Hugo, prințul exilaților... asta ar însemna să te dai singur pe mâna călăului. Mie nu mi se pare că e cine știe ce crimă să trimiți scrisori. Dl de l'Aubépine se pune iarăși pe urlat, și câinii o dată cu el. Răspunsul, răspunsul, totul e pierdut
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
publicații ale exilului românesc din anii 50. Apar aici articole scrise sau doar semnate de Constantin Titel Petrescu, Zaharia Stancu, George Ivașcu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, Henriette Yvonne Stahl și alții în Glasul Patriei. Iar dintre exilați doar Pamfil Șeicaru, Virgil Ierunca, Ion Cornescu, Dragoș Măgureanu și alți cîțiva autori, azi uitați. Ideea acestei antologii care se adresează "tinerilor studioși", bună în principiu, e expediată de autori aproape de limita minimei rezistențe. Dacă începi o asemenea investigație e
Glasul neiertător al Patriei. Anii 50. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8412_a_9737]
-
confesiv, intelectualii români plecați la Paris după instalarea regimului comunist în România au căutat uneori să definească generic exilul, eventual prin delimitare de alte categorii ale înstrăinării de țara natală. G. Astaloș propunea, de pildă, stabilirea distincției între statutul de exilat politic, plecat din țară în timpul vechiului regim, cel de emigrant, stabilit în altă țară cu dorința de a se acomoda cât mai grabnic acolo din ambiția de a-și modela o apartenență care implică adaptarea integrală la mediu și, respectiv
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
încetul și până la urmă să dispară din conștiința țării, el nefiind capabil să se mențină nici ca entitate literară, nici ca una politică. (Rt, 133). Mai frecvent, scriitorii se raportează la propria experiență când caracterizează exilul. Admițând etichetarea uzuală de "exilați" folosită pentru a-i numi pe cei alungați dintr-o țară totalitară, V. Tănase socotea drept total neinteresantă în cazul lui această noțiune legată de permeabilitatea frontierelor ce vizează situația administrativă, dar fără nicio legătură cu identitatea artistică și substanța
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
socotea drept total neinteresantă în cazul lui această noțiune legată de permeabilitatea frontierelor ce vizează situația administrativă, dar fără nicio legătură cu identitatea artistică și substanța creației (interviu cu C. Nistea). Nici A. Papilian nu s-a considerat un veritabil exilat câtă vreme, dat fiind și scheletul său european, el nu mai intenționa să se întoarcă în România (nu m-am simțit niciodată exilat - interviu cu Aurelia Boriga). Th. Cazaban a avut impresia de a fi întrucâtva exilat în lumea liberă
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
fost astfel lipsit de șansa de a regăsi lumea de unde a plecat, profund viciată între timp (am plecat din România regat drept pentru care nici astăzi nu pot să recunosc regimului din România legitimitatea... nu mai sunt un refugiat, nici un exilat, nici un emigrant: acuma sunt un expulzat - C, 21; vezi și 142). Spre a surprinde trăsăturile definitorii ale condiției de exilat, scriitorii plecați din țară vorbesc adesea despre cum s-au simțit ei înșiși în această ipostază. Scrutându-și compatrioții instalați
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
regat drept pentru care nici astăzi nu pot să recunosc regimului din România legitimitatea... nu mai sunt un refugiat, nici un exilat, nici un emigrant: acuma sunt un expulzat - C, 21; vezi și 142). Spre a surprinde trăsăturile definitorii ale condiției de exilat, scriitorii plecați din țară vorbesc adesea despre cum s-au simțit ei înșiși în această ipostază. Scrutându-și compatrioții instalați la Paris, unii intelectuali români au identificat mai multe categorii de exilați, în funcție de momentul și motivația plecării, dar și de
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
Spre a surprinde trăsăturile definitorii ale condiției de exilat, scriitorii plecați din țară vorbesc adesea despre cum s-au simțit ei înșiși în această ipostază. Scrutându-și compatrioții instalați la Paris, unii intelectuali români au identificat mai multe categorii de exilați, în funcție de momentul și motivația plecării, dar și de atitudinea lor în străinătate. Majoritatea au identificat două mari valuri de surghiuniți cu opțiuni diferite: vechiul exil angajat în lupta anticomunistă și cel nou, preocupat mai ales de reușita profesională în Occident
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
primul exil avea drept țel informarea occidentului cu privire la crimele din Europa de Est și continuarea tradiției românești, al doilea urmărea mai ales accesul la un trai fără constrângeri în manieră occidentală (C, 7). Cât despre Sanda Stolojan, ea constata dublul statut al exilaților angajați în "acțiuni" de rezistență, de opoziție față de regimul comunist din România, dar și interesați de asimilarea lor cât mai grabnică, încetățeniți francezi, inserați într-o slujbă, o societate, franțuziți - N, 118). P. Goma stabilea mai multe clase de refugiați
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
inferioritate care se transformase în complex de superioritate (megalomanie) și o dorință de afirmare cu orice preț, poate firească în condițiile exilului, în care ai pierdut totul (interviu cu C. Nistea). D. }epeneag a fost reticent totodată față de extremismul primilor exilați, preponderent de dreapta, și față de nestatornicia sau chiar lichelismul noilor veniți, mai labili din punct de vedere moral (U, 383). El observa de la început pericolele diferite care amenințau cele două generații, uzura celor dintâi, respectiv dorința de agonisire a celor
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
jurnal redactat în atari condiții de restriște, pe care-l taxează inclement drept "flecar și, cîteodată, patetic", e distrus, cu unica mulțumire de a-i fi servit spre a-și fi "îmbunătățit franceza". În cele din urmă orizontul se luminează. Exilatul revine la uneltele sale literare, publicînd poezii în limba franceză și "un basm inițiatic", La chute vers le zenith, rod al unui "elan furios", tipărit la ultraprestigioasa Editură Gallimard și încununat cu un important premiu acordat de Société des Gens
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
surghiunit la Soveja, Russo a scris un jurnal după toate regulile unei asemenea specii de la Amiel încoace. Diaristul evocă melancolic "târgul", notează cu umor în stare să ascundă dezolarea secvențe din realitate prinse în imagine literară. Iată o "întrevorbire" între exilat și ministru: - "Domnule, domnia-ta vrei să răzvrătești țara! - Eu, domnule ministru? Zău nu vă înțeleg! - Domnia-ta ai scris o bucată, care atacă orânduiala publică și întocmirea țării. Va să zică domnia-voastră, domnilor, nu voiți să vă astâmpărați și să trăiți
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
formule diferite, i-au facilitat accesul atît la sălile de expoziții, cît și la comenzile internaționale. Participarea la Bienala de la Veneția, marile expoziții din Statele Unite și altele, de mai mică anvergură, din Franța, Elveția, Egipt, pelerinajul, mai pe urmă, ca exilat, prin Europa, Asia, Africa și America, îi vor consolida o reală carieră transnațională. Moartea însăși îl surprinde la New York, în 1957, ca victimă a unui regim care l-a exilat din spațiul său originar, a cărui cronică, pe jumătate mondenă
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
D[omnul] Moisiu, actualul supleant de la Fălticeni, cere și el și stăruie să fie mutat de acolo, locul ar rămâne vacant și transferarea mea acolo ar fi lesne de făcut. Sper că veți ține în seamă rugămintea mea, rugămintea unui exilat care, de pe malul mării, suferă de lipsa a tot ce-l ține în viață. Vă rog să mă scuzați de necazul ce vi-l fac și să primiți încredințarea celui mai adânc respect ce vă păstrează devotatul d[umnea]v
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
a infuzat textului o doză substanțială de autobiografic; nimic mai potrivit cu plîngerile Psalmistului decît plîngerile, vibrante și directe, ale omului obligat, din rațiuni diferite, să plece în pribegie. În mod ciudat, am spune premonitoriu, Dosoftei a avut de timpuriu psihologia exilatului, a celui care a simțit că va duce cîndva dorul patriei ca pe o traumă existențială. De Moldova, viitorul Mitropolit fusese nevoit să se despartă încă de tînăr (cînd studiase la Lwow), apoi cînd l-a însoțit pe Ștefan Petriceicu
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
ideea reîntoarcerii. Cum îi spuneam însă adesea regretatei Monica Lovinescu, pe care o vizitam de fiecare dată cînd eram la Paris, mă consideram un imigrant, ajuns în Canada în căutarea unui mod de viață sănătos și productiv, și nu un exilat melancolic și cu ochii plini de lacrimi. Fiindcă mă întrebați despre orizontul cultural românesc comparat cu cel din străinătate, în primii ani după plecare mi-am dat seama că pregătirea și capacitatea intelectuală a multor oameni de cultură pe care
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
amplă, necruțătoare a societății sovietice, autorul ei având avantajul că a cunoscut toate palierele vieții sovietice din acea perioadă: el a avut și „condiția de privilegiat, membru al nomenklaturii, cât și pe aceea de deținut politic, iar apoi de deportat/ exilat în imensul sistem concentraționar sovietic”. Cartea lui trebuie citită, fiindcă să cunoaștem grozăviile de atunci ne va ajuta să înțelegem grozăviile din vremurile noastre. De ce ți-e frică, nu scapi Suplimentul literar al ziarului ROMÂNIA LIBER| (nr. 10) prezintă cartea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
garantează? Nu mă întorc deocamdată. Căci trenurile din Occident trec mai întâi pe la Moscova și apoi ajung la București". Formidabilă caracterizare a situației politice de atunci, într-o singură frază. Evident, n-a dat curs invitației, foarte tentante pentru un exilat. N-a durat mult și Mitropolitul Visarion a fost expulzat din Paris în urma unui proces intentat de preotul Vasile Boldeanu care făcea parte dintr-o grupare fracționistă în sânul Bisericii Ortodoxe Române de la Paris, acuzându-l pe mitropolit - culmea ironiei
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
nu este altceva decât un reacționar și tot ce scrie el e analizat cu vigilență inchizitorială), și cu impactul extrem de redus al emigrației românești, o veche insulă de dreapta într-o mare gauchistă. E vorba și de o diferență generaționistă. Exilații de după al doilea război mondial conturează un moment distinct al emigrației românești, reproiectat după configurația autohtonă interbelică. Invers decât pentru L'Humanité, pentru ei comunismul este Răul absolut. Diaristul din generația '60, tânărul, pe atunci, scriitor disputat între onirism și
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
micul său apartament un Davis căruia nici azi nu i s-au vindecat rănile plecării din țară, fiindcă nu voia să cadă la pace cu cei care voiau să-i bage mințile în cap cu patentul și nici cele ale exilatului care a avut de-a face cu eficienta mitocănie a concurenței occidentale. De-abia după ce-l întîlnești în micul lui palat, îți dai seama că Devis e totuși un om cumsecade, chiar și în desenele lui cele mai afurisite. Să
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
de vuiete,/ aroma și minciuna - / nu e nimic sub noi ne al nostru". O lume unde ne asumăm orice și nu (ne) recunoaștem nimic. Dimitrie Stelaru e un poet care vorbește încontinuu, cu frica cu care ar face-o un exilat pe mare. Descîntă, contemplă, vede năzdrăvănii și inventează oracole, dă în fantastice hărți de navigație cu dezinvoltura cu care cucoanele dau pasiențe. Din tot acest monolog în contra vuietului, spus pentru destuparea urechilor și limpezirea vederii, rămîn bucăți tăiate ca ferestruici
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
câmpul muncii prin moarte sau prin defecțiune, să fie arătați acuzator cu degetul. Situația lui Ion Caraion este de mult cunoscută, încă de la fuga poetului în Occident, prompt contracarată de către "organele abilitate". Riposta acestora a vizat izolarea lui în cercurile exilaților români, cu acțiuni concertate "pe linia demascării, compromiterii și intimidării sale". Telefoane și mesaje trimise în Elveția ca să-l sperie, să-i bage mințile-n cap, și scurgeri bine controlate de documente în "Săptămîna", al cărei patron, Eugen Barbu, a
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]