7,899 matches
-
Ce repede trece timpul/ Cu tine.../ Blonda mea/ Mie nu-mi trebuie/ Mai mult/ Când te am pe tine/ Steaua mea polară!” ( Luan Maloku - Ce frumos). Nu neapărat drept replică fiind, dar având întreaga substanță extrasă din bine definită matrice existențială, iată cum „Săgeți cucernice de Cupidon,/ Scrutându-mi pașii,/ Evadează din ochii tăi.// Ce adevăr e să simt prin constelații/ Eposul lor, al ochilor/,/ Preschimbat în vecie.// Mă ademenesc himerele, furișate/ În gheața spiritului, inocent,/ Și prea departe de spațiul-pereche
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1442352121.html [Corola-blog/BlogPost/381887_a_383216]
-
alb/ liber, sensibil contaminat de extetica „minimalistă” sau „autenticistă” a poeziei noastre postmoderniste. Fapt trădat atât de predilecția subliniată pentru universul citadin din care decupează secvențe cenușii, anoste de decor dezolant, asficsiant, precum tratarea frecventă a unei problematici de factură existențială: „Ploaia biciuie/ cenușiul blocurilor/ cu o furie nebună/ imitație timidă/ a lacrimilor/ ce se adună/ în spatele zidurilor// Sufletele obosite oftează/ în umbra ferestrelor.” („Efemeride 10”). Sau: „Își poartă dezamăgirile ecoul/ pe străzile zumzăitoare/ale orașului/ numărându-mi clipele/ în cadența
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488701687.html [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
Jean Chevalier în Dicționarul de simboluri. Deși timpul poate isca și furtună, care poate fi trecătoare, ființa umană o poate învinge prin iubire. Și prin arta care dăinuie. Sensul acesta subliminar din poezia Elisabetei Iosif merge spre o arie profundă, existențială: Pe mal, iubirea-i un festin/ Își ia un zâmbet de pe cer/ Iar versul meu, lumină în mister, / s-a transformat vremelnic în destin.(Iluminări - pag.63). Trecerea timpului poate aduce cu sine o anume înțelepciune, o calmare a stărilor
VERONICA BALAJ RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1412775067.html [Corola-blog/BlogPost/353037_a_354366]
-
are margini și odată ce ai apucat pe calea lui, cu greu te vei mai putea întoarce. Roman de acțiune, deosebit de dinamic, „Maor Gruber” incită la curiozitate. Autoarea știe să creeze atmosferă, să construiască personaje și să le confrunte în lupta existențială ori în cea ideologică. Nu e prima oară în literatură când sunt puși față în față, un nazist și un evreu, două realități ireconciliabile. Subiectul e dezbătut în multe cărți, filme, piese de teatru. Forța distructivă a omului în fața dușmanului
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
știu de nimic! mi s-a necinstit onoarea de familist,acum nu mai îmi pasă măcar să intru și-n cremenal!" *"Dacă-i patriot,de ce umblă să-mi strice casa?" *"De ce mă atacă la onoarea de familist?" RICĂ VENTURIANO,latin și existențial: *"Box pupuli,box dei.Ori toți să muriți,ori toți să scăpăm!" Dintr-un ratat proces-verbal de iubire,al aceluiași: *"-Angel radios! de când te-am văzut întăiaș dată pentru prima oară ,mi-am pierdut uzul rațiunii...Te iubesc la nemurire
DEŞERTUL DE CATIFEA (26) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_26_costel_zagan_1366428073.html [Corola-blog/BlogPost/345919_a_347248]
-
este vătămător”. Sfântul Vasile cel Mare își dovedește realismul său, valorificat în mod elocvent în slujirea Bisericii, inclusiv în educație. El nu încurajează dobândirea unei culturi doar de dragul culturii în sine, ci orientează osteneala necesară formării culturale spre un rost existențial. Cultura trebuie să fie un temei suplimentar în identificarea priorităților existențiale. Astfel motivația pentru exersarea în cultura profană nu este una exclusiv intelectualistă. Este vorba de o motivație profund existențială. Rațiunea este întărită prin orientarea consecventă către adevăr și prin
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450768115.html [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
în mod elocvent în slujirea Bisericii, inclusiv în educație. El nu încurajează dobândirea unei culturi doar de dragul culturii în sine, ci orientează osteneala necesară formării culturale spre un rost existențial. Cultura trebuie să fie un temei suplimentar în identificarea priorităților existențiale. Astfel motivația pentru exersarea în cultura profană nu este una exclusiv intelectualistă. Este vorba de o motivație profund existențială. Rațiunea este întărită prin orientarea consecventă către adevăr și prin eliberarea de patimi, prin practicarea constantă a virtuților. Adevăratul înțelept identifică
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450768115.html [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
sine, ci orientează osteneala necesară formării culturale spre un rost existențial. Cultura trebuie să fie un temei suplimentar în identificarea priorităților existențiale. Astfel motivația pentru exersarea în cultura profană nu este una exclusiv intelectualistă. Este vorba de o motivație profund existențială. Rațiunea este întărită prin orientarea consecventă către adevăr și prin eliberarea de patimi, prin practicarea constantă a virtuților. Adevăratul înțelept identifică adecvat ierarhia valorilor și a priorităților, evitând totodată asumarea unei logici a vicleniei și lingușirii. „Omul înțelept trebuie să
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450768115.html [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
mai cutremurătoare. Pregusta cele viitoare”. Asumarea Adevărului sfințitor al Bisericii presupune o înnoire radicală a vieții, o prefacere a minții și a simțirii. Adevărul nu se reduce la litera Evangheliei sau a învățăturii de credință; el are o dimensiune profund existențială, devenind izvor de viață autentică. Adevărul Bisericii asumat ca mod de viață exersat concret transfigurează persoana. În persoana purtătoare de Adevăr strălucește puterea Duhului. Sfântul Vasile cel Mare, optând pentru adevărul Bisericii, căuta cu asiduitate persoana care s-a exersat
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450768115.html [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
întâlnirea cu „modelul mental”, o împlinire a prea plinului sufletesc, o regăsire a sinelui. Personajele demonstrează, în variatele lor confesiuni, că orizontul așteptării a fost pozitiv, că experiența exilului nu e o aruncare în neant, ci o „chemare” în labirintul existențial, în sensul căutării acelui centru care să dea un sens real vieții, să anuleze hazardul, nonsensul, să facă din viață un potențial de neogeneze, de noi semnificații care să aducă existența emigranților la adevărata ei lumină și valoare. Exilul românesc
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cristina_maria_necula_octavian_curpas_cristina_maria_necula_1335450736.html [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
morcoviorii triști: oamenii fără busolă/ speranță, cărora le sunt retezate visurile, oamenii-conopidă,cu idei cărnoase la purtător ce își amplifică starea de bine, prin implementarea unor gândiri asertive/ pozitive și oamenii- ciupercă, ce stau la adăpost în caz de viforniță existențială, în păturici maternale de pluș. Cam 90% conform statisticilor, sunt de origine asinească. Vă sugerez să vedeți tot ce e viu și mișcă prin fața voastră, fie ea zi, noapte, taxă, nădejde, deznădejde, prietenie, aliment, non-aliment, lichid, non-clichid, iubire, mall, pisică
ȘOBOLANIADA E UN TIC SAU O MODĂ PARȘIVĂ? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1487626331.html [Corola-blog/BlogPost/372394_a_373723]
-
atrag egoul împătimit, lipsit de cugetare. Plânsul poetului este uman: „Că plâng și nu știu unde să mă duc...” (Nocturnă) și totdată derutant, când cugetul pune stăpânire pe fiindul lui, dar și deusian când natura participă în totalitatea ei la trăirile regretului existențial: „În toamna care plânge pe-o veche modestie...” (Nocturnă). În studiul pe care îl fac asupra creației bacoviene, ca fapt hotărâtor în deslușirea cât mai apropiată de adevăr a sugestiei, încerc să mă strecor cu viul meu în fiindul și
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
ansamblu unitar sprijinit în genere pe naturalețe și spontaneitate, pe expresivitatea chipului și gestica adecvată rolului, pe vervă molipsitoare și elasticitatea construcției scenice, pe umorul jucat cu nerv și emoția descătușată a lacrimei, pe complexa, până la urmă, broderie a parcursului existențial al personajului abordat. Căci TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ a conceput cu fiecare reprezentație scenică a sa mereu câte un alt copil perfect al artei dramaturgice românești și universale, încercând să propună prin tot ceea ce a zămislit cu patimă și zvâcnet de atâția
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
îndelung reformatoare a actului artistic în sine (și nicidecum o simplă piesă ce execută cuminte un întreg set de nevoi regizorale cu accente estetico-gândiristice profund îndoielnice în ceea ce privește conturarea discursului artistic experimental, unele cu draci plesnind focos din coadă a vifor existențial, altele cu vampe și fanți colorați în exces cu bidineaua la exterior, dar batjocorindu-și din plin și sufletul, și frumusețea limbii rostite, deopotrivă, prin expresii verbale urât mirositoare mai ceva ca o hazna publică oarecare nespălată cu anii), cu
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
ne îndeamnă: ”fiți OPTIMIȘTI, bucurați-vă de fiecare clipă a vieții voastre, ca și când ar fi ultima... Viața este superbă, merită trăită la intensitate maximă”. Așadar, consider că acest volum trebuia să fie scris nu numai pentru că dezvăluie trăirile și zbuciumul existențial al unui personaj - care și-a întersectat pașii ca oricare dintre noi cu alte zeci și mii - trăitor creștin în aceast teritoriu, spre începutul mileniului al treilea, într-o lume debusolață de atâtea întâmplări istorice, lume care-și caută calea
MEMORII ȘI REMEDII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1428470461.html [Corola-blog/BlogPost/374977_a_376306]
-
de cele mai multe ori limitat la educația primară. Nevoia comunismului de clase educate a reprezentat pe de o parte legitimarea ideologica a ofertei societale a acestuia, însă a venit la pachet cu un paradox care pune actuala Românie într-o dilema existențială, întrucât generația educată în comunism a produs poate 90% din România, așa cum este ea acum. Un exemplu ilustrativ ar fi Hidroelectrica, cea mai valoroasă companie românească, la a cărei dezvoltare generația post-decembrista nu a avut un aport semnificativ, ba din
România restructurată ca o companie privată. Unde ne aflăm by https://republica.ro/romania-restructurata-ca-o-companie-privata-unde-ne-aflam [Corola-blog/BlogPost/337926_a_339255]
-
numește simplu, credință, acea credință cu care am fost proiectați să venim aici, în ovalul fără patimi absurde al pământului, așa cum a fost el la începuturi creat. înțeleg contrariile existenței, înțeleg necesitatea dualității, cum înțeleg forțele contrarii care păstrează mișcarea existențială a întregului pământ. totuși ceva mă bulversează și acel ceva îl definesc în parte cu ajutorul nevoii de compromis a umanului, nevoii de comoditate care aduce cu sine toate războaiele interioare și exterioare din și dintre oameni. totuși, unde poți să
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1448440742.html [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
Nimeni nu vinde pe nimeni aici / Înțelege și lasă-te în voia mea, nu e scăpare / În spatele copacilor imaginari / Nu este pădurea imaginată / Nu e început sau sfârșit / Totul se naște aici in medias res - „In medias res”), un labirint existențial străbătut cu pași repezi și fermi, în care marginea și centrul sunt oricând interschimbabile: nu trebuie decât / să te prefaci / că înțelegi / drumurile din noi / nu mai duc / de multă vreme / dincolo de versantul / tăcerii dar uite / e ultimul mugur / ce-
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast’ dată încă. Ș-ast’ dată? Cine-mi spune că-i cea din urmă oară? ~ Despre această poesie, Zoe Dumitrescu Bușulenga avea să afirme : “Nu cunosc pagină existențială mai disperată în toată poezia lumii. Se îmbină aici atâta durere, atâta spaimă de viață, atâta groază de posibilele reveniri (migrația eternă) preconizate de filosofia indiană, atâta dorin'ă, neputincioasă însă, de a distruge voin'a de a trăi (aceea
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_in_eternitate_elena_armenescu_1358189076.html [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
literaturii cu filosofia și, ulterior, reconfigurarea sincretismului literarului cu filosoficul după modelul instaurat de Jacques Derrida. Filosofia a devenit târziu conștientă de sine și s-a autonomizat ca filosofie. Foarte târziu s-a instaurat ca înțelepciune spirituală, contemplație și practică existențială. Iar atunci când a făcut-o a gândit aceasta ca mesaj, exprimând-o ca discurs. Înainte de a fi cogitație aplicată, filosofia a trăit incognito în miezul literaturii. Astfel, a impregnat literatura cu o trăsătură pe care aceasta ulterior a transformat-o
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-sri-undamentele-sincretismului-literarului-cu-filosoficul/ [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
instinctele primare, comportamentul inuman al unor mame etc. Nu sunt uitate problemele specific românești, aflate la ordinea zilei: agitația politică (revoluția, sau ce o fi fost, demonstrația maraton de la Piața Universității, deprecierea valorilor în perioada postdecembristă etc.). În această urzeală existențială „biu (un alter-ego al poetei) află că există”. Călătoria sa, de la începutul volumului, se desfășoară, cum ar zice Mircea Eliade, în interiorul sufletului său. Întrucât în lirica Eugeniei Țarălungă esența nu există, „drumul spre centru” de care vorbește istoricul religiilor, toate
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Lucian_gruia_eugenia_taralunga_lucian_gruia_1331195129.html [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
la Ultima Cină.” O lectură interesantă, chiar provocatoare este această carte, o ofertă din partea unui autor aflat (aparent) la începutul ziceri¬lor sale și, tocmai din această pricină, de urmărit spre a vedea în ce măsură își consolidează reperele. Poetice sau/și existențiale. -------------------------- Dr. Dan H. POPESCU Oradea Referință Bibliografică: Dan H. POPESCU - A TREISPREZECEA FRECVENȚĂ / Dan H. Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan H. Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_h_popescu_1473254565.html [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
mai tare. Toate reacțiile noastre ulterioare , uneori mai ciudate, toate neconcordanțele și nereușitele vieții, le puneam românește pe seama cutremurului. „Asta de la cutremur ți se trage„ sau „Ai rămas așa de la cutremur...„ Chiar și poezia și-a întors fața spre calvarul existențial, potențându-l pe trepte tot mai joase vibrațional. Generația optzecistă a adus viziuni apocaliptice în creațiile sale poetice, macabrul și calvarul erau parcă o prelungire a umbrelor unei societăți ce mergea din rău în mai rău. Urma Cernobâlul, din `86
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488797991.html [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
dizarmonie, păianjenii, nimicnicia și moartea, inutilitatea , grotescul și deprimismul păreau să configureze definitiv universul nostru, cu slabe pâlpâiri de lumină și luciditate, în postmodernism. Însă Umanitatea piere și renaște perpetuu, precum pasărea Foenix, din propria-i cenușă, găsind alte resorturi existențiale , de salvare și înnobilare. Era timpul ca generația douămiistă să se regrupeze și să reconfigureze o altă filozofie. Sătulă de calvarul trecutului, ea aduce în prim planul creației un lirism vizionar de încredere și optimism. Încredere în conștiința lumii de
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488797991.html [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
2015 Toate Articolele Autorului CARTOFUL FIERBINTE (fenomenul „COLECTIV”) ru Luna noiembrie este anticamera sfârșitului de an. Se știe însă că orice sfârșit în eternitatea timpului este un nou început, o regenerare. De aceea viața și moartea apar înșirate pe firul existențial precum șnurul mărțișorului. Dar lunii noiembrie i s-a rezervat și rolul ingrat de vameș al copacilor, pregătindu-i pentru regenerare. Este un fenomen lent, tăcut, liniștit, petrecut într-o anumită perioadă de timp, accelerat uneori de intemperii, dar niciodată
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1447327959.html [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]