571 matches
-
(, pe numele complet Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n. 21 iunie 1905, Paris - d. 15 aprilie 1980, Paris) a fost un filozof francez, reprezentant al existențialismului, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist și militant social. A influențat profund generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară, ci mai ales ca
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
o tematică antiautoritară. Câțiva — Vladimir Jankélévitch, printre ei — aveau să-i reproșeze mai târziu, cu toate acestea, o „lipsă de angajare politică” în acei ani ai ocupației. În 1943, publică cea mai importantă operă a sa, care a pus bazele existențialismului în Franța, "L'Être et le Néant" ("Ființa și neantul"). În 1945, Sartre inițiază apariția revistei literare și politice "Les Temps Modernes", redactând manifestul-program împreună cu prietenul său Maurice Merleau-Ponty. În 1946 ține la Sorbona o celebră conferință intitulată „Existențialismul este
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
bazele existențialismului în Franța, "L'Être et le Néant" ("Ființa și neantul"). În 1945, Sartre inițiază apariția revistei literare și politice "Les Temps Modernes", redactând manifestul-program împreună cu prietenul său Maurice Merleau-Ponty. În 1946 ține la Sorbona o celebră conferință intitulată „Existențialismul este un umanism” ("vezi "Legături externe""), în care expune filozofia și morala existențialistă, punând capăt unor speculații naive asupra acestei doctrine filozofice. În acei ani Sartre înclină tot mai mult către o ideologie de stânga sau de inspirație marxistă și
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
Decadele de la Pontigny (transformate după război în întîlnirile de la Cerisy-La-Salle). În 1928 publică "Journal métaphysique" (trad. în românește de Dorin Ștefănescu, Timișoara, Ed. Amarcord, 1995). Inspirat de dialectica hegeliană, influențat de spiritualismul lui Bergson, de raționalismul lui Brunschvicg și de existențialismul creștin al lui Kierkegaard, Gabriel Marcel devine, prin apariția "Jurnalului metafizic", unul din cei mai importanți gânditori contemporani. Una din cheile reflecției marceliene este distincția subtilă stabilită între Existență și Obiectivitate. Nu lipsesc din "Jurnal" nici meditațiile asupra fenomenelor paranormale
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
idealismul merge mai departe, afirmând că toate entitățile sunt compuse din minte sau spirit. Așadar, idealismul respinge teoriile fizicaliste și dualiste care eșuează să dea prioritate minții. O versiune extremă a acestui idealism poate exista în noțiunea filosofică de solipsism. Existențialismul este în general considerat a fi mișcarea culturală și filosofică ce susține că punctul de început al gândirii filosofice trebuie să fie individul și experiențele individului. Bazându-se pe asta, existențialiștii susțin că gândirea morală și cea științifică la un
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
mărturisește crima și așteaptă ispășirea. Sonia, cu sprijinul dragostei ce i-o poartă lui Raskolnikov, întruchipează trăsătura iertării creștine, acordându-i șansa de a-și ispăși vina și de a accepta pedeapsa. O altă temă este cea întâlnită și în existențialismul creștin prin care se definesc barierele morale ale faptelor omului, într-o lume stăpânită de Dumnezeu. Raskolnikov examinează barierele impuse și decide că un act imoral este justificat atunci când acesta conduce la un lucru extraordinar, la o amprentă a utilitarismului
Crimă și pedeapsă () [Corola-website/Science/305048_a_306377]
-
și creștină, reprezentarea și structurile de reflecție asupra lumii. Filozofia modernă: între secolele XVI și XIX, cuprinzând perioada Renașterii, a Luminilor și zorii epocii industriale. Filozofia contemporană: perioada, ulterioară neohegelianismului și postkantianismului, care marchează apariția unor noi premise filozofice: pozitivismul, existențialismul, materialismul senzualist, realismul idealist și filozofia vieții, circumscrisă foarte larg începând cu secolul XIX până în zilele noastre.
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]
-
Kierkegaard, este dezvoltat de contribuțiile lui Husserl și Heidegger, devenind faimos după sfârșitul celui de-al doilea război mondial prin lucrările lui Jean-Paul Sartre și ale autorilor grupați în Franța în jurul revistei ""Les Temps Modernes"", Simone de Beauvoir, Maurice Merleau-Ponty. Existențialismul cuprinde deopotrivă un sistem ideatic, o morală și o doctrină de acțiune. Acest curent din gândirea filozofică se leagă și de numele unor scriitori care au exprimat, în operele lor, un „sentiment tragic al vieții” și ideea absurdității existenței (Dostoievski
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
s-a încercat să se extrapoleze acest principiu asupra omului (ca reminiscență religioasă: omul a fost creat conform unei anumite reprezentări). În tradiția filosofilor sec. XVII și XVIII, s-a vorbit despre așa zisă "natură umană", "esență comună tuturor oamenilor". Existențialismul dimpotrivă afirmă că la om - și numai la om - existența precede esența. Aceasta înseamnă că omul mai întâi este și doar după aceea este într-un fel sau altul. Într-un cuvânt, omul își creează propria esență (nu poate face
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
altfel), aruncându-se în lume, suferind acolo, luptând ca să se definească puțin câte puțin, și definiția rămâne totdeauna deschisă: nu se poate spune ce este acest om înainte de moartea sa, nici ce este umanitatea înaine ca ea să fi dispărut. Existențialismul refuză să dea omului o natură fixată pentru totdeauna. Angoasa ("die Angst" - anxietate, teamă nedeterminată) ocupă un loc dominant în filozofia lui Heidegger, căci prin ea se descoperă "neantul" care caracterizează ființa umană în fondul său. Omul este abandonat lumii
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
loc dominant în filozofia lui Heidegger, căci prin ea se descoperă "neantul" care caracterizează ființa umană în fondul său. Omul este abandonat lumii fără un sens al existenței sale acolo, este suspendat în spaima contingenței absurde a destinului său. În existențialismul lui Sartre, omul este considerat într-o permanentă activitate de definire de sine. Omul nu poate decât să acționeze, gândurile lui sunt proiecte și angajări, sentimentele lui sunt întreprinderi în sensul în care viața este unitatea conduitei sale. Atunci de unde
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
nu așteaptă nimic, care știe că nu are niciun drept și nimic nu-i este îndatorat, și care se bucură astfel de a conta numai pe el însuși, acționând în același timp pentru toată umanitatea. În viața socială și politică, existențialismul este o doctrină a libertății, a reflecției radicale și a acțiunii. Programul literar a fost expus (vezi Jean-Paul Sartre, Les Temps modernes, Prezentare, editorial) în manifestul revistei ""Les Temps Modernes"" apărută în 1945, creată de un grup de scriitori în jurul
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
pe lume", cu sufletul tânjind intuitiv după absolut, luciditatea noastră ne livrează pe "culmile disperării". Soluția nu este investigația (""mă miră faptul că unii se mai preocupă de teoria cunoașterii""), ci trăirea intensă și lucidă. "Trăirismul" - variantă românească a unui existențialism de nuanță creștină și mistică - îl recunoaște în perioada interbelică drept unul din cei mai notabili reprezentanți ai săi. Ieșirea din condiția tragică a omului ar fi cu putință prin două atitudini fundamentale: "cea naivă și cea eroică" (în "Pe
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
ai unui boom literar latinoamerican, alături de operele scriitorilor Julio Cortázar, Ernesto Sábato, Jorge Luis Borges din Argentina, din Mexico, sau Gabriel García Márquez din Columbia. Primul său roman "Orașul și câinii" i-a adus recunoașterea imediată. El poartă semnele influenței existențialismului lui Sartre și citează chiar un dialog extras din romanele acestuia la începutul fiecărei dintre cele două părți. El introduce și o tehnică specială, utilizarea dialogului alternativ pentru a portretiza realități separate în timp și spațiu, și folosește timpurile verbale
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
Wertheimer, Wolfgang Köhler) privesc viața psihică că un intreg unitar. Încă de la sfârșitul secolului al 19-lea, Sigmund Freud folosește că metoda terapeutică Psihanaliza și inaugurează Psihologia abisala. Psihologia umanista, apărută ca reacție împotriva behaviorismului și psihanalizei, are rădăcini în Existențialism și pune accentul pe experiența individuală, încercând să explice esență ființei umane prin investigații calitative (Abraham Maslow). La începutul anului 1960 Anthony Sutich și Abraham Maslow pun bazele celei de a patra forță din punct de vedere istoric în psihologie
Psihologie () [Corola-website/Science/296549_a_297878]
-
(n. 8 aprilie 1859, Prosznitz, azi Prostejov/Republica Cehă — d. 26 aprilie 1938, Freiburg im Breisgau), filosof austriac, creatorul fenomenologiei moderne, care a jucat un rol hotărâtor în dezvoltarea existențialismului. a studiat la început științele naturii și matematica la universitățile din Leipzig (1876) și Berlin (1878), sub îndrumarea profesorilor Karl Weierstrass și Leopold Kronecker. Alături de cei doi, o influență puternică va exercita asupra lui Husserl și profesorul său de filosofie
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
transzendentale Phänomenologie"). Husserl a murit la 27 aprilie 1938. Principalul discipol al lui Husserl a fost Martin Heidegger, care a dezvoltat ""Fenomenologia existențială"", prin care - ca și maestrul său - a marcat un nou început în filosofie. Jean-Paul Sartre a elaborat Existențialismul, pornind în egală măsură de la filosofia lui Husserl și cea a lui Heidegger. După decesul lui Husserl, manuscrisele inedite (peste 45.000 pagini ) au fost transportate în Belgia, la Louvain, grație unui discipol, H.L. van Breda. Seria de volume "Husserliana
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
-n „democrația junglei“), de fapt, un alt soi de șabloane / anchiloze, înrudite cu cele de tip proletcultist. Claudine Bertrand descoperă „polidimensionalitatea“ limbii / limbajului "(Limbă-criminal / care zgâlțâie certitudinile // Limbaj gol de cuvinte / Limbă-crucificatoare / Limbă-dâre-de-cerneală / Limbă-pe-hârtie...)", desigur, și dintre limitele tragice ale existențialismului sartrean, cu pentrusinele și însinele; nu descoperă Omul-Fantă înzestrat cu Necuvânt "(Non-Logos / Non-Verb)" ca Nichita Stănescu, ci Claudine Bertrand descoperă "rudele Omului-Fantă", ce se cheamă L'Ailleurs en soi („Altundeviții însinelui“): " Femeie-potop / tu frămânți / pământul-mumă / în ritmul corpului tău // ... // Dumnezeu
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
renumit avocat și om de stat al acelor vremuri, le-a cerut francezilor să-i elimine pe algerienii violenți. Acest tip de argumente l-au determinat pe Camus să schimbe unele părți din povestirea lui. Această povestire este caracteristică pentru existențialism, școala predominantă de gândire din epoca literară a acelor vremuri. Ea prezintă, de asemenea, conceptul absurdismului impus de Camus, precum și mai multe exemple de alegeri umane. Dilemele cu care se confruntă Daru sunt adesea văzute ca reprezentând dilemele cu care
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
de poezie, care au avut un impact considerabil în țară. "Piedra y Cielo" au fost editate de poetul Jorje Rojas. În deceniul următor, Gonzalo Arango a inițiat mișcare nadaismului, ca răspuns al violențelor din acea epoca, infuențat de nihilism și existențialism. A urmat "boom-ul" literaturii latinoamericane. Reprezentații columbieni ai acestei epoci sunt Gabriel García Márquez, premiat cu premiul Nobel pentru O sută de ani de singurătate. Álvaro Mutis, unicul columbian deținător al premiilor Cervantes și Príncipe de Asturias. Alți autori
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc. Astfel, Bacovia ajunge unul dintre cei mai importanți poeți români, devenind autorul care execută un uriaș salt canonic de la statutul de poet minor la cel de autor clasic al literaturii române. Articole biografice
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
Premiile Oscar (a 71-a ediție), Premiile Globul de Aur (a 56-a ediție), la Premiile Academiei Britanice de Film (a 52-a ediție) și Premiile Saturn. "Truman Show" a fost analizat ca o teză despre creștinism, metafilozofie, realitate simulată, existențialism și "reality television". Truman Burbank este fără să știe vedeta de la "", un program de televiziune reality show bazat pe întreaga sa viață. Încă de la nașterea sa, Truman a fost filmat de mii de camere video ascunse, 24 de ore pe
The Truman Show () [Corola-website/Science/335033_a_336362]
-
Învățăturile lui Neagoe Basarab "umilința", "plîngerea", "frica - de pierdere, de părăsire, de moarte", adăugînd: "iar frica unei conștiințe care s-a izolat de lume, spre a nu se mai regăsi, e tema principală a filosofiei existențiale de astăzi". Deci un existențialism larvar, care, prin mijlocirea smereniei, duce la o deschidere spre Celălalt, spre un echilibru cu lumea, spre vindecarea angoasei: Se pierde sensibilitatea filosofică în sensibilitatea religioasă, odată cu smerenia? Dar trecerea de la frică la smerenie e o adevărată etapă de cunoaștere
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului unui Jaspers sau Heidegger cu tradiții mai vechi ale filozofiei abisale, le remodelează într-o formă bine structurată. Primul demers al existențialismului, scrie el, este de a permite fiecărui om să intre în posesia lui însuși și să-și asume
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului unui Jaspers sau Heidegger cu tradiții mai vechi ale filozofiei abisale, le remodelează într-o formă bine structurată. Primul demers al existențialismului, scrie el, este de a permite fiecărui om să intre în posesia lui însuși și să-și asume răspunderea totală a existenței sale". O existență încărcată de incertitudini, un deșert fizic, metafizic și moral, un univers în care omul, văduvit
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]