571 matches
-
Textele devin extrem de diferite. Petru Cimpoeșu, Dan Lungu, Filip Florian, Florina Ilis, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu și alți autori editați de Polirom cultivă ori nu specificul local, și dacă da, îl tratează tot diferit, în cheie realistă sau ca exotism românesc. Își plasează acțiunea romanului la București, la Iași, la Bacău sau într-un no man's land ficțional. Toate posibilitățile unei societăți deschise și toate codurile literaturii pe care fiecare dintre ei mizează în alt mod le stau la
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
de la tăieturile abrupte de montaj la figurile emaciate ale demonilor. Altceva decât trucurile clasice care constituie alfabetul de fiori și zbârlituri al genului devine interesant în ecuația terorii, povestea. Ori povestea pentru a se face interesantă aduce o picătură de exotism, frecventează noi zone demonologice. Fără pretenții, corect realizat, filmul lui Goyer se poate consuma între un hamburgher și o sticlă de coca-cola, de preferat spre seară.
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
în textul românesc, versifică sec în alexandrini cuminți, preferă sonetul, respectă scrupulos prozodia și își alege atent rimele, în maniera lui Hérédia. în general ideea poetică, uneori vibrantă și îndrăzneață, imediat ce îmbracă haină străină devine convențională. Cruditățile de limbaj și exotismul poemelor românești se șterg. Ceea ce jenează în versurile poetului francez Macedonski (iar situația se va repeta în roman) este relativa inabilitate lexicală, utilizarea neologismelor latine savante în contexte de lirism intens, provocînd scăderea bruscă a patosului. Peisajelor somptuoase din versurile
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
versuri a unei existențe de rătăcitor. Privirea ironică și realismul magic - specific literaturii latino-americane - sunt punctele forte ale acestor poeme stufoase, adevărate nuclee pentru eventuale povestiri viitoare. Amărăciunea renunțării (Elegia fructelor tropicale) transformă râsul în plâns, cu folos liric; alături de exotism și umor, cucerește împletirea postmodernă a mai multor straturi culturale (de la homerica Odisee la Edwin Lugo): ŤMagdalena, o fată de la câmpie/ unde se-mbrățișează Apure cu Orinocco/ era o plăsmuire din ierburi și poame/ Ťuna chica llanera de pura cepať
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
ca manieră de reprezentare, dar, pe de altă parte, nu e inspirat de o documentare făcută la fața locului, nu e un soi de reportaj, deși locul despre care ai scris există în realitate. Ai ales subiectul datorită posibilului său exotism sau a fost o provocare, să vezi dacă poți să scrii despre ceva ce n-ai văzut cu ochii tăi? Ognjen Spahić: Lucrurile s-au petrecut astfel: acum șase sau șapte ani lucram în presa cotidiană și am citit o
Ognjen Spahić: „Romanul meu a ajuns acasă“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5964_a_7289]
-
întreb despre traduceri fiindcă ieri, în prima seară de festival, a fost vorba la un moment dat și de felul în care noi, reprezentanții literaturilor mici, sîntem interesați unii de alții și căutăm să captăm interesul piețelor mai mari prin „exotismul” nostru. Tu ai avut senzația că interesul de care te bucuri acolo se datorează cumva și faptului că ești un scriitor din spațiul fost iugoslav? Ognjen Spahić: Eu nu concep literatura în felul ăsta. Tot acest interes pentru balcanism sau
Ognjen Spahić: „Romanul meu a ajuns acasă“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5964_a_7289]
-
să descopere literatura bună. Sper ca romanul meu să nu fie citit ca o carte balcanică și exotică. Înțeleg întrebarea, dar dacă ne gîndim la autorii americani, și ei sînt exotici pentru noi, doar că e un alt fel de exotism: pentru noi Road 66 sau Deșertul Mojave sînt ceva exotic. A.C.: Cum arată scena culturală din Muntenegru? Ognjen Spahić: Cred că trebuie luată împreună cu restul scenei ex-iugoslave, mai ales în literatură. Avem patru nume diferite pentru aceeași limbă, dar trebuie
Ognjen Spahić: „Romanul meu a ajuns acasă“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5964_a_7289]
-
lăuntrice, niciodată întrezărite până atunci pe scenă. În acest context, dansul clasic însuși a fost revoluționat de Mihael Fokin, sub bagheta magică a lui Serge de Diaghilev, care, începând din 1909, uluia Parisul, cu sezoanele Baletelor Ruse, mai întâi prin exotismul culorilor și prin performanțele fără egal ale balerinilor săi, ulterior prin orientarea sa către modernism, apelând la artiști precum Picasso, Derin, Stravinski, Prokofiev etc., iar în dans la Fokin și apoi la Nijinski. Dansator nobil al marelui stil clasic, atingând
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
pentru că, de la Mateiu citire, suntem aici la porțile Orientului „où tout est pris à la légère." Fereastra dinspre sufragerie unde se odihnește Gemma dă către o biserică, și de sfântul Ion se aude liturghia, sonorizată excelent ca în catedrală, alt exotism înfățișat de către Federico Bondi cu acribia unui etnograf. În rest, apele Dunării și stuful fac decorul acestui colț de lume, unde aterizează un agent destul de fragil al civilizației numai pentru a da binecuvântarea tribului. Ce lasă în urmă donna Gemma
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
sine o nouă lectură. Și una, și cealaltă, de o neașteptată claritate. Estetismul, funciar fiind, rămâne intact. Doar că într-o versiune, de astă dată, up to date. În special Lispoemele sunt de o cuceritoare actualitate. Mici întâmplări eterate, toate. Exotismul lusitan există, dar nu ocupă prim planul. Mai pregnant se dovedește, întotdeauna, scenariul. Limpezimea de acum rezistă în condiții oricât de complicate. Iar când nu sunt complicate, Alex. Leo Șerban le face să fie!) Exemplar e, din acest punct de
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
cu geografiile” e una pe care poetul și-o pune insistent, precizînd că ea a ajuns pînă la postularea unor „geografii interioare” și lamentîndu- se că „Isarul e prea mic”, ceea ce face să fie preferat „fluviul lui Heraclit”. Pofta de exotism e indenegabilă la acest Homo viator, care mărturisește că „mama m-a făcut/ călătorind”. Nebănuite sunt căile Domnului! Una din ele iată că trece pe un bătătorit teren simbolist.
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
în Occident a devenirii literaturii noastre, în care Iorga realizează introducerea, prezentarea autorilor - poeți și prozatori - în câteva linii distincte, care să compună pentru fiecare o imagine concisă și cât de cât captivantă pentru un cititor amator de pitoresc și exotisme. Pentru prima oară aici, în prefață, Iorga îl situează pe Creangă alături de Rabelais, incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase, gustoase, mirosind
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
de vedere politic, dar infinit mai puternic și mai concentrat în tensionatele sale însemnări, pe un fond de disperare care va culmina cu sinuciderea. Măcar în parte, rasismul și antisemitismul lui Morand ar putea fi explicate de chipul de un exotism straniu, cu trăsături mongoloide; e plauzibil ca masca să fi ascuns un om speriat, chinuit de complexe și probleme identitare. Mulți comentatori sunt de părere că atitudinea față de evrei a fost influențată de soție, o femeie inteligentă și dură, care
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
ar lăsa pe gânduri. Singularul m-ar face să-l resping, pluralul să-l accept. Cum să întrebuințez atunci mitologia acestui oraș? Lipsa de unitate a orașului a generat totdeauna, și cu atât mai mult în epoca modernă, mituri diferite: exotism balcanic la Porțile Orientului; oraș modern cvasioccidental; veche așezare românească. Orientalismul, occidentalismul și autohtonismul sunt tot atâtea ispite, vorba lui Mircea Vulcănescu, ale unei culturi care concepe identitatea prin referenți geografici și istorici diferiți de cel actual: ea se conjugă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
a duratei vieții, a labilității și indolenței în curs de generalizare etc. La noi intervine și complexul periferiei, de aceea cioburile bizantinismului se cer analizate atent (așa cum face un Mircea Muthu, de exemplu), ca figurări ale balcanismului, amestec de pervertire, exotism și nebănuite biografii aspirânde la demnitatea esteticului, din moment ce la alt fel de demnitate nu au șansă. Un merit indenegabil al lui Angelo Mitchievici consistă în alcătuirea și explorarea unui corpus de texte convingător, pe un ton măsurat și plauzibil. Îi
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
lumii, iar Durrell tot de atâtea ori pe al Mării Mediterane, care era pentru el lumea, cum remarcă un comentator. Benoit era citit de stră- bunicele celor tineri de azi sau de bunicele celor mai vârstnici, înainte de războiul al doilea. Exotismul lui era captivant. Durrell și-a avut epoca de glorie în anii ’50-’60, când R.M.Albérès îl considera în cartea lui despre roman cel mai de seamă romancier de după același război. Axelle al celui dintâi sau Cvartetul Alexandria al
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
Stilul polemicii Păstorel-Iorga (dovadă că furia extraliterară nu face, deloc, bine literaturii, „cauzându-i” de moarte subtilității ) e, întrucâtva, anticipat. În alte poezii, cum e Moartea protestantului, subnumită baladă, se simte influența lui Coșbuc. La fel, în Amiază maură, unde exotismul à la Bolintineanu e pus pe versuri dintr-un romantism ceva mai târziu. În fine, parodiile regale. În primul rând, Șarla și ciobanii, un soi de fabulă în care boierii pământeni aduc, din țara nemțească, un câine de pripas. Republicanul
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
o traducere, dacă nu ai de partea ta și librarii. Sistemul ideal de publicitate imediată. Cel mai recent roman al lui Dan Lungu va fi un succes în străinătate pentru că autorul a învățat și patentat o rețetă funcțională. Cumva cunoscută. Exotismul livrat cititorului occidental trebuie numaidecât să conțină doze specifice de sociologie implicită, travestiuri livrești, rețete comerciale despre condiția umană, precum și un amestec compozit de misticism, umor și bizar. Nimic nou la prima vedere. Însă avantajul literaturii scrise de Dan Lungu
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
în București, este cea mai românească dintre scrierile sale. Trebuie spus de la bun început că la această impresie contribuie din plin și traducerea foarte abilă semnată de Dan Sociu. Dacă în prima carte, Însemnări dintr-un bordel turcesc, pitorescul și exotismul din prozele cu setting esteuropean erau destul de căutate și făceau deliciul cititorului local, amator de heteroidentificare, în cea de-a doua, Și dulce e lumina, deși estompată, „culoarea locală” era încă prezentă. În această a treia carte - primul roman al
Acolo „unde viața cotidiană se încăpățânează să meargă mai departe“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4376_a_5701]
-
de exemplu, a apărut în Germania, Franța, Serbia și Spania, fiind, acolo, recompensat cu nominalizări și premii). Lipsite de aproape orice urmă de specific național (o marotă conceptuală a primei jumătăți a secolului trecut), acestea nu au, dincolo de granițe, aerul exotismului estic de care beneficiază, de cele mai multe ori, proza românească „de export”. Lucrul trebuie luat ca atare, iar eventualele entuziasme sau suspiciuni înlăturate din start în favoarea unei concluzii mai utile, ce ar putea funcționa ca ipoteză de lucru: aceea că autorul
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
pe mai multe scene europene. Primul a fost Joseph Mazilier, care montează în 1840, la Opera din Paris, baletul pantomimă, în trei acte, Le diable amoureux, schimbând numele personajelor și punând accentul, cum era firesc, pe supranatural, dar și pe exotism, și ducându-și personajul, în aventurile sale, în Orient. Au urmat, în 1842, tatăl posesorului sigiliului nostru, Filippo Taglioni, apoi în 1848, Marius Petipa, sub titlul Satanella și în fine, în 1850, la Londra și în 1852 la Berlin, Paolo
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
adevărat cunoscută abia după moartea autorului, adică după Primul Război Mondial. La ora relativei sale notorietăți, volumul lui Hogaș avea deja aerul unei scrieri ce și-a supraviețuit: în ea își dădeau întîlnire poncifele sfîrșitului de secol - adică visătoria romantică, exotismul naiv, amestecate cu o erudiție ostentativă și cu o ideologie de multă vreme inactuală. Paginile sale păreau a fi ajuns pînă la cititor oarecum din întîmplare, născute fiind într-un trecut incert. Volumul Pe drumuri de munte nu e unitar
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
dunărene” Chira Chiralina. Evocarea Brăilei istratiene recheamă propriile amintiri dintr-o lume prin care și el trecuse și care îl urmărește afectiv. Îi apare acum plină de culoare și farmec, tangentă cu fabulosul, cu feericul: „...peisajul acesta dunărean, de un exotism autohton totuși, cu portul, vadurile, cu forfota căruțașilor, cu interminabilele cortegii ale salahorilor săltând pe schele elastice, cu bietele culegătoare de gozuri, printre linii, cu ceainăriile și lipovenii cu bărbi à la Tristan Bernard, cum însuși o spune, cu vijeliile
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
critice, „noua Nadine Gordimer” e la fel de plină de aplomb ca în cărțile mai vechi. Ea scrie despre identitatea femeii negre, despre violența tranziției, despre alteritatea descoperită de personajul sud-african submersat în realitatea lumii arabe, despre vulnerabilitate, multiculturalism, despre „celălalt”, despre exotism. Nu se înțelege însă dacă dincolo de virtuozitatea textuală există și altceva decât mimetismul ideologic frustrat al unei autoare conștientă că vocea ei s-a stins de multă vreme. În clipa de față, nu mai e o fatalitate să accepți ca
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
de foarte complet, din această lume a exceselor proporționate, dacă se poate spune așa. O rețetă la care Macedonski însuși a râvnit, însă nu întotdeauna cu folos. Postmodernismul revine, prin Mircea Cărtărescu, la Levant. Nu doar pentru a profita de exotismul sui generis al unor strămoși literari care par străini și înduioșător de neîndemânatici în orice altă epocă decât a lor, ci și pentru a scrie manifestul unei vârste care a obosit de reguli. Sau, mai curând, de sistemul lor. Între
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]