592 matches
-
iar rușii considerau balanța ca fiind neechilibrată, având în vedere răspândirea comunismului și câștigarea avantajului strategic asupra Statelor Unite (pe care, de altfel, l-au și obținut în cele din urmă, cel puțin în materie de trupe terestre). În contextul politicilor expansioniste ale „războiului rece”, dimensiunea teritorială a balanței de putere se păstrează și chiar suferă o revigorare puternică, fără însă a căpăta prioritate în raport cu cea militară și tehnologică. Cea de-a patra etapă a balanței de putere este în plină desfășurare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ambelor războaie mondiale. De pildă, în timpul primului război mondial, Japonia se aliniază Puterilor Centrale în speranța de a beneficia de pe urma succeselor germane în Asia, în timp ce China s-a aliniat Franței, Marii Britanii, Statele Unite și Rusiei pentru a se proteja de tendințele expansioniste ale acesteia din urmă (dar și ale Japoniei, din ce în ce mai puternică și mai influentă pe continentul asiatic). În 1916, România manifestă și ea un asemenea comportament, în momentul în care întoarce armele împotriva foștilor săi aliați, Austria și Germania, și se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
prezenta lor poziție în sistem vor tinde să dezvolte țeluri și aspirații de putere nelimitate, fiind profund înclinate către asumarea riscurilor unor astfel de întreprinderi și având, de obicei, intenții agresive, ofensive față de celelalte state din sistem, urmărind o politică expansionistă. Pe lângă aceste două tipuri extreme de actori ai sistemului internațional, mai există încă două categorii: prima o reprezintă statele relativ mulțumite de statu-quo, dar care nu beneficiază de capacități suficiente pentru a putea contracara un mare stat revizionist, ele alegând
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în efortul de a preveni conflagrația din 1939-1945, mai mulți factori contribuind la acest fapt: Mari Puteri precum Statele Unite și Uniunea Sovietică nu făceau parte din sistem; state revizioniste precum Japonia, Italia sau Germania au rămas nepedepsite în acțiunile lor expansioniste; statele membre, mai ales principalii garanți ai sistemului - Franța și Marea Britanie -, nu au putut/vrut să-și onoreze angajamentele. Altfel spus, precondițiile pentru succesul unui sistem de securitate colectivă - cu privire la structurarea sistemului internațional, la viziunea comună a elitelor și la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ofensiva Națiunilor Unite a fost oprită la granița cu Irakul. Chiar dacă războiul s-a purtat până la frontierele de dinainte de conflict, sancțiunile împotriva Bagdadului au continuat prin măsuri precum embargoul comercial, având ca scop determinarea Irakului de a renunța la politica expansionistă și de a-și însuși normele de comportament acceptate și promovate de comunitatea internațională. În perioada optimismului generat de sfârșitul epocii bipolare a fost pusă în discuție și problema reorganizării Consiliului de Securitate, mai ales prin prisma acceptării unui mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Armstrong (1993, p. 75). Ibidem. Securitatea colectivă este tratată pe larg într-un capitol ulterior. Articolul este inspirat de „Telegrama lungă” pe care George Kennan o trimisese (în februarie 1946) de la Moscova autorităților americane pentru a le avertiza asupra intențiilor expansioniste ale Uniunii Sovietice și în care recomanda aplicarea imediată și efectivă a unei politici de îngrădire a sovieticilor (Kissinger, 1998, pp. 387-389). Pentru etapizarea „războiului rece”, vezi McCauley (1999). Margaret Keck, Kathryn Sikkink, Activists Beyond Borders. Transnational Advocacy Networks în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acestor tipuri de activități, inclusiv a comerțului cu derivate sau a activităților conglomeratelor financiare. O politică națională care să răspundă provocărilor globalizării financiare poate fi elaborată în intervalul dintre două extreme: prudență, rate scăzute ale inflației, disciplină fiscală; politică macroeconomică expansionistă, bazată pe deficite bugetari mari, o datorie publică ridicată chiar cu riscul creșterii inflației și a ratelor dobânzii. O țară debitoare nu poate menține un curs de schimb supraevaluat al monedei naționale dacă acesta nu este sustenabil. Opțiunea guvernelor către
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
pe plac amestecul Europei în relațiile turco-române și că nu este de acord cu aducerea pe tronul României a unui prinț străin, deoarece faptul în sine ar știrbi prea mult prestigiul Imperiului otoman 70. Dorind să-și realizeze proiectele lor expansioniste în sud-estul Europei și nemulțumite pentru că toate eforturile făcute după războiul Crimeii se soldaseră doar cu eșecuri, Rusia și Austria au văzut în detronarea lui Al. I. Cuza un bun prilej pentru a încerca să recâștige timpul pierdut. Obiectivele urmărite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din capul locului, venirii lui Carol de Hohenzollern în România, diplomații ei, preocupați de înlăturarea clauzelor Tratatului de la Paris din 1856, au văzut în noul domnitor o victorie a politicii franceze în Balcani 91 și un impediment în aplicarea planurilor expansioniste panslaviste. Atitudinea ostilă a cercurilor guvernante rusești se poate deduce și din declarația lui Gorceakov, făcută în fața lui Talleyrand, prin care primul taxa drept „o insultă la adresa Puterilor garante“92 proclamația prințului Carol I de Hohenzollern. De aici și atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 266-267). • C. Stere, România și războiul european, în „Viața Românească“, vol. XXXV, nr. 10-12, 1914, p. 207-230. Articolul este datat: Iași, 28 decembrie 1914. • Ibidem, p. 210. În fața pericolului țarist, evident, C. Stere nu percepea, la realele dimensiuni, intențiile expansioniste ale Austro-Ungariei în sud-estul Europei. În ce privește România, sunt de reamintit prevederile teritoriale din cadrul Tratatului de pace semnat la București, la 24 aprilie/7 mai 1918. • Ibidem, p. 212. Biruința Rusiei ar însemna anexarea întregii Galiții, a Constantinopolului și a Strâmtorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spațiu este dezirabil pentru expansiune, după care a presat sau a ajutat societățile din acel spațiu să își transforme realitățile în așa fel încât să îndeplinească criteriile de civilizație occidentală, devenind astfel integrabile în lumea occidentală. Acest tip de abordare expansionistă a efectelor sfârșitului „„războiului rece”” a reprezentat o oportunitate istorică pentru România, căci a inclus-o în spațiul geopolitic integrabil al Europei de Sud-Est. Dar nu de la început. Căci aproape un deceniu, societatea românească nu a fost privită de Occident
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
A nu fi dependent de (și Îndatorat către) alții, ci, mai degrabă, autosuficiența a fost laitmotivul politicii externe și de securitate americane Încă din primele zile ale tinerei republici. Politica externă americană, Înainte de cele două războaie mondiale, a fost Întotdeauna expansionistă În continentele americane și izolaționistă În restul lumii. Statele Unite ale Americii nu au intrat În primul război mondial până În 1917, la trei ani de la Începutul ostilităților și cu numai un an Înainte de terminarea conflictului. Asemănător, Statele Unite ale Americii s-au
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Asiatic Society of Pakistan 11, 1966, pp. 109-119. Ofițerul englez a publicat mai multe articole politice și comerciale În presa timpului. 181. După Lafont (La présence française, pp. 232-233 n. 244-246), ar fi vorba de un anume căpitan Maison. Politica expansionistă rusească era deja evidentă În Orientul Mijlociu, prin infiltrarea unor spioni precum cel Întâlnit de Honigberger. Într-un articol despre politica externă de la sfârșitul anului 1888, Eminescu făcea sinteza politicii rusești după o jumătate de secol: „Politica rusă seamănă cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Tot În aria rusească, Spătarul Milescu i-a adus din Siberia suveranului Aleksei Mihailovici (dar În fapt i-a dăruit succesorului său) o blană de samur. 194. Interesul ducesei pentru unele zone ale Asiei e foarte explicabil În contextul politicii expansioniste rusești. Autoritățile imperiale finanțau, de pildă, cercetările În Mongolia și China (1830-1831) ale unui confrate al lui Honigberger, Alexander von Bunge (1803-1890), și el medic botanist, care abia În 1858-1859 ajunge În Persia (Herat). Scrierile sale sunt reluate de Hartmut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
enumerarea succintă a domniilor până la Ștefan cel Mare, a cărui personalitate ocupă un spațiu mai extins, dar numai prin relatarea principalelor bătălii, puse pe seama temperamentului războinic al voievodului. Însă în cazurile în care este evidentă necesitatea apărării țării de tendințele expansioniste ale turcilor și ale unor state vecine, U. relatează cu nereținută satisfacție luptele, mereu atent la modul cum au fost obținute victoriile, subliniind „meșterșugul” și eroismul marelui voievod, abnegația cu care se băteau moldovenii. Cronicarul insistă cu mândrie asupra constatării
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
ANIC, colecția Microfilme Franța, Turquie-Bucharest, vol. 39, r. 18, c. 271, Des Michels către Decazes, Bucarest, le 25 Novembre 1875. </ref>. Alarmat de aceste informații, Domnitorul considera necesar a sonda poziția Austro-Ungariei, statul cel mai interesat În a stopa tendințele expansioniste rusești În Peninsula Balcanică. Într-o convorbire cu reprezentantul austro-ungar la București, Carol I evidenția dificultățile Întâmpinate În relațiile cu Poarta și necesitatea asigurării unei situații „conformă cu interesele și cu demnitatea țării”. Interlocutorul său, dând de Înțeles că aprecia
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
stat cu funcții de administrare, organizare și apărare a sistemului productiv devenit el însuși tot mai complex; d) faza imperială - dezvoltarea economică a dus la o dezvoltare socială rapidă, la multiplicarea necesităților și, pe această bază, la apariția unor tendințe expansioniste. Populațiile învecinate sunt supuse și exploatate; e) faza de decădere - după atingerea apogeului, multiple forțe interne și externe duc la descompunerea imperiului - populațiile din interior se răscoală din cauza accentuării exploatării, înflorirea economică face loc treptat crizei, popoarele învecinate, profitând de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
politic. Dorința de convertire a păgânilor la religia oficială a Imperiului nu s-a remarcat decât rareori prin smerenie și inocență. Viziunea eshatologică din primele secole apostolice a fost absorbită aproape exclusiv în spiritualitatea monastică, dar nu și de agenda expansionistă a Bisericii imperiale. Creștinismul urban a suferit un proces de secularizare treptată. Cu Eusebiu din Cezarea avem o interpretare triumfalistă a istoriei greu de înțeles pentru Augustin (354-430), episcopul Hipponei, care asistase înfricoșat la căderea Romei. Treptat, o atitudine trufașă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deosebit ecou. Devine profesor la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj, unde se creează pentru el o catedră specială de filosofia culturii (1939-1948). Pe măsură ce hitlerismul câștigă teren în Europa, B. ține să ia distanță mereu sporită față de doctrinele rasiste și expansioniste. Părăsește în 1942, demonstrativ, asociația Astra, fiindcă în statutele ei se introduseseră discriminări etnice. Pe măsură ce sistemul său filosofic își dezvăluie, mai ales prin cheia lui de boltă, Diferențialele divine (1940), caracterul, relațiile autorului cu Nichifor Crainic și ortodoxismul gândirist intră
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
cel de specializare. Specializarea, ca evoluție a paradigmei disciplinare, atât în planul cunoașterii, cât și în plan social, se bazează pe: - „creșterea cumulativă a masei de date sociale deținută de fiecare generație” (Easton, în Dogan, Pahre, 1993, p. 63); - caracterul „expansionist” și „hegemonic” al disciplinelor care, adâncind distanța dintre centru și periferie, a generat scăderea capacității de control. Apare de multe ori un nou centru și, în consecință, o nouă disciplină „hibrid”; - capacitatea cercetătorilor de a pune întrebări pertinente și de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
din Madeira. Leming - gen de mamifere rozătoare asemănătoare cu hîrciogul, care trăiesc În regiunile nordice, cunoscute mai ales pentru migrările În masă, care adesea sfîrșesc În ocean, În sinucideri colective. Ne - „Da“, În limba greacă În original. Manifest Destiny - doctrină expansionistă din secolul al XIX-lea, potrivit căreia Statele Unite aveau dreptul divin și datoria de a se extinde și de a stăpîni tot continentul nord-american. Piatră neagră, considerată sfîntă, Încorporată În altarul de la Mecca. Kaaba este țelul pelerinajului islamic și marchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
secolului al XX-lea diplomația românească își reconsideră poziția în legătură cu alianța cu Austro-Ungaria și Germania, la acest fapt contribuind intensificarea politicii de maghiarizare a românilor din Transilvania, ca urmare a legii Apponyi din 1907, precum și ca urmare a reluării politicii expansioniste a Austro-Ungariei în Balcani după 1906 și sprijinului tot mai evident pe care dubla monarhie îl acorda expansionismului bulgar în regiune. Anexarea Bosniei și Herțegovinei la 5 octombrie 1908 urma să se constituie, din punctul de vedere al conducătorilor monarhiei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
finală aplicată Serbiei, aceasta fiind percepută de către cabinetul de la Viena ca un veritabil "Piemont al Balcanilor". În acest sens, schimbarea cursului politicii externe a Serbiei după lovitura de stat din 1903 și adoptarea unei politici ce se opunea intereselor intențiilor expansioniste ale Austro-Ungariei în Balcani i-au deranjat pe conducătorii de la Viena care, după 1906, și-au intensificat eforturile de izolare și încercuire a Serbiei, eforturi concretizate prin anexarea Bosniei și Herțegovinei în octombrie 1908. Criza balcanică începută în anul 1908
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
redevenit o aliată relativ fidelă a Puterilor Centrale. Profitând de criza balcanică și de instabilitatea internă din Imperiul Otoman, în septembrie 1908, Bulgaria și-a proclamat independența bucurându-se de sprijinul diplomatic al Austro-Ungariei și Germaniei. Acest fapt, precum și tendințele expansioniste manifestate de către statul bulgar după unirea cu provincia Rumelia Orientală și victoria militară obținută în scurtul război cu Serbia din noiembrie 1885 i-au neliniștit pe diplomații de la București. În viziunea politicienilor români tendințele de anexare a unor părți din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a unor părți din Macedonia de către Grecia, Serbia și Bulgaria ar fi condus la înrăutățirea situației românilor de acolo. Tocmai de aceea, până la declanșarea primului război balcanic, politica statului român a vizat menținerea status-quo-ului în Balcani opunându-se, astfel, acțiunilor expansioniste ale statelor naționale balcanice și ale Austro-Ungariei în regiune. Statele naționale din Balcani au încheiat, în cursul anului 1912, o serie de acorduri bilaterale cu sprijinul diplomaților ruși, acestea fiind, în fapt, alianțe militare îndreptate împotriva Imperiului Otoman. În momentul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]