327 matches
-
cum se recheamă calmul în preajma / în fața plăpândei contemplații”. S-a afirmat că P. ar fi practicat „un suprarealism fără metodă” (Ion Buzera), observație totuși contestabilă, deoarece suprarealiste ar fi, la rigoare, doar elementele de stranietate și abaterile față de o logică expozitivă comună, curentă în poezia modernistă „cuminte”, poeta posedând de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea necruțătoare filtrată printr-o retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
folosirea resurselor care susțin învățarea permanentă"24. Acumularea competențelor de către elevi în procesul de predare-învățare a istoriei se realizează cu ajutorul activităților la clasa, bazate pe metode educaționale. În cazul disciplinei istorie, metodele tradiționale, folosite preponderent în învățământul clasic, erau cele expozitive (expunerea, prelegerea, explicația, demonstrația, povestirea). Ele au fost criticate chiar de autori din domeniul didacticii istoriei deoarece sunt centrate pe profesor, elevul fiind un receptor pasiv al informației (el nu participă la elaborarea cunoștințelor), iar profesorul nu are posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
adaptate, ținându se cont de specificul persoanelor cu pierderi de auză cât și metode specifice. Deși sunt aplicabile toate metodele didactice, unele sunt mai adecvate grupului nostru țintă, altele necesită o atenție deosebită pentru a-și atinge scopurile educative. Metodele expozitive, de exemplu, prezintă dificultăți mari atunci când sunt utilizate în procesul instructiv-educativ al elevilor cu pierderi mari de auz. Cu toate acestea, ele nu pot fi total evitate în procesul intructiv - educativ. Atunci când sunt utilizate, trebuie să se țină seama de
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
și materiale intuitive, utilizarea unui vocabular adaptat capacității de comprehensiune a elevilor, însoțirea comunicării verbale cu alte forme de comunicare nonverbală, etc. Deasemenea, trebuie să se țină seama de condițiile unei bune labiolecturi (luminozitate, distanță, etcă. Este recomandabil ca metodele expozitive să fie utilizate mai puțin ca metode de sine stătătoare și mai degrabă, ca procedee în cadrul altor metode: demonstrația, conversația. Demontrația este larg utilizată și recomandă în procesul instruciv - educativ al elevilor cu pierderi de auz. Metoda demonstrației își atinge
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
convingerilor, sentimentelor, calităților morale 1.3. Sistemul metodelor de instruire I. Cerghit (2006) clasifică metodele didactice după principalul izvor al învățării, rezultând patru mari categorii de metode: - metode de comunicare și dobândire a valorilor socioculturale: - metode de comunicare orală - metode expozitive (afirmative) - explicația, povestirea, metoda descrierii, prelegerea, expunerea cu oponent, prelegerea-dezbatere, instructajul; - metode interactive (de dialog) - conversația, metoda dezbaterii, problematizarea, controversa academică etc.; - metode de comunicare scrisă (învățarea prin lectură) - lectura activă, metoda studiului individual, tehnici de informare și documentare; - metode
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
morală; c. după modalitatea principală de prezentare a cunoștințelor: - metode verbale, bazate pe cuvântul scris sau rostit; - metode intuitive, bazate pe observarea directă, concret senzorială a obiectelor și fenomenelor; PREDARE d. după gradul de angajare a elevilor la lecție: - metode expozitive sau pasive, centrate pe memoria reproductivă și pe ascultarea pasivă; - metode active, care stimulează activitatea de explorare personală a realității; e. după funcția didactică principală: - cu funcția principală de predare și comunicare; - cu funcția principală de fixare și consolidare; - cu
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
și pe grupe eterogene); - metode frontale cu întreaga clasă; - metode combinate, prin alternări între variantele de mai sus; h. în funcție de axa de învățare mecanică (prin receptare)învățare conștientă (prin descoperire): - metode bazate pe învățarea prin receptare: expunerea, demonstrația cu caracter expozitiv; - metode care aparțin preponderent descoperirii dirijate: conversația euristică, observația dirijată, instruirea programată, studiul de caz; - metode de descoperire propriu-zisă: observarea independentă, exercițiul euristic PREDARE 1.4. Descrierea principalelor metode de învățământ (Moise, C., 1996, pp. 115-184, Cerghit, I., 2006) a
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
pot menționa mai multe perspective de abordare a construcției unei strategii instrucționale. În opinia profesorului Marin Manolescu, criteriile specifice unei asemenea construcții sunt: - organizarea elevilor: individual; grupal; frontal; - organizarea conținutului vehiculat în timpul procesului: fragmentat; integrat în unități; global. - prezentarea conținutului: expozitiv; problematizant; descoperire; - intervențiile cadrului didactic: permanente; episodice; alternante; - exerciții aplicative sau de consolidare: imediat; seriat; amânat; - evaluarea: sumativă; formativă; alternantă. După opinia aceluiași autor, în sistemul interactiv despre care am amintit în debutul teoretic al studiului (abordarea de tip combinatoric
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
și C. metode de acțiune. A. Metodele de comunicare convingătoare se pot clasifica, luând drept subcriteriu suportul purtător de informație - cuvântul oral, limbajul oral-vizual și limbajul interior - în următoarele tipuri de metode: a) metode de comunicare orală, subdivizate în: - metode expozitive, din care fac parte: povestirea, descrierea, explicația, demonstrația teoretică, prelegerea școlară, prelegerea universitară (cursul magistral), conferința, expunerea cu oponent, prelegerea-discuție, conferința-dezbatere, informarea, microsimpozionul, instructajul etc.; - metode interogative (conversative, dialogate) precum: conversația euristică, discuțiile în grup, dezbaterea, discuția-dialog, consultația în grup
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
predă" deci, "se înmânează" elevilor, de către profesori. Cunoașterea este transmisă preponderent prin expunere și prin explicații verbale, iar mesajul se interiorizează, adică se memorizează, prin "învățare". Evaluarea gradului de însușire a cunoștințelor se realizează, în mare măsură, prin aceleași mijloace expozitive. Acesta este circuitul obișnuit ale comunicării școlare, orală, înainte de toate. Memorizarea, ca și verificarea sa, se realizează, pentru majoritatea elevilor, prin repetarea verbală a informațiilor (mai puțin solicitantă intelectual și fizic decât cea scrisă), în clasă și în afara acesteia 308
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
aflau de obicei la sfârșitul lecțiilor, în cantitate redusă, având un rol mai mult recapitulativ, de confirmare și supra-argumentare a textului principal. Noua formulă încerca să ofere un suport real "învățării prin descoperire", fără să omită însă nici tradiționala relatare expozitivă, a manualului-povestitor. În același stil era prezentată și tema dedicată "spațiului românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu", având o parte special dedicată istoriei noastre "de la întemeierea statelor medievale până la Ștefan cel Mare" (Valentin Băluțoiu, Maria Grecu, Istorie. Manual
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
deosebire asupra meritelor sale în dezbaterea unor probleme de lingvistică generală privitoare la aplicarea metodei comparativ-istorice sau la reconstrucția lingvistică, în elaborarea teoriei limbii ca sistem, a circulației cuvintelor sau a inexistenței unor granițe precise între dialecte. Lucrare cu caracter expozitiv, sistematică și precisă, bazată pe reproducerea unor citate ample din lucrările luate în discuție, monografia conține doar arareori observații critice. Cercetătorul, sedus de o personalitate de excepție, îi prezintă pe un ton apologetic ideile, fără să sancționeze decât în treacăt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
căror conținut propozițional este adeverit prin înfăptuirea actului ilocuționar. Pe urmele lui V. Vernant (1997) și mergînd mai departe de ceea ce spune Vanderveken, actele metadiscursive de angajare pot fi luate și ele în considerație. Acesta din urmă recunoaște că actele expozitive precum a începe, a adăuga, a ilustra, a replica, a conchide, a repeta și a rezuma sînt "intervenții lingvistice importante", dar, ca și Searle, el crede că asemenea acte nu sînt ilocuționare (1992: 59). Actele de discurs nu sînt izolate
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prin proiectare în Power Point cât și prin distribuirea scenariului în formă tipărită. De asemenea, le sunt aduse la cunoștință aspecte referitoare la ceea ce se așteaptă de la ei, principalele obiective urmărite și planul de lucru pentru parcurgerea modulului. Metode folosite: expozitive (informarea), interactive de comunicare orală (știu/vreau să știu/am învățat, problematizarea, învățarea prin descoperire). Recomandare: Elevii vor fi împărțiți în grupuri mici (4 până la 7 persoane), formulă în care vor lucra pe tot parcursul activităților propuse. În felul acesta
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Grozavu Adrian, Grozavu Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1129]
-
prototipul secvenței argumentative / 134 4. Analizele secvențiale / 138 4.1. Respingerea și elipsa concluziei-teză nouă / 138 4.2. Revenirea la un text publicitar: Mir Rose / 140 5. Exerciții de analiză secvențială / 145 Capitolul 5. Prototipul secvenței explicative / 149 1. Explicativ, expozitiv și informativ / 149 2. De la discursul explicativ la textul explicativ / 152 3. Prototipul secvenței explicative / 154 4. Probleme de eterogenitate / 161 5. Exerciții de analiză secvențială / 165 Capitolul 6. Prototipul secvenței dialogale / 169 1. De la dialogism la dialog / 169 2
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
explicativ, dialogal). Celelalte tipuri care apar drept ipoteze în lucrările mele anterioare pot fi cu certitudine lăsate la o parte. Acestea se reduc, într-adevăr, fie la simple descrieri de acțiuni (ca în majoritatea textelor "procedurale" sau "instructive" și texte "expozitive", care răspund la CUM), fie la acte de limbaj, iar, în acest caz, țin de planurile ilocuționar (A1) și enunțiativ (A2) de organizare textuală și nu de secven-țialitatea (B2) propriu-zisă. La fel se întâmplă și cu ordinea naturală aflată la
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sintaxei, prin aranjarea lor într-un text poetic. În poezia descriptivă, poezia didactică (explicativ-expozitivă), poezia argumentativă și mai ales poemele narative, poate fi identificat un tip reprezentativ. În formele dialogale din tragedia și drama clasică în versuri, momentele narative, argumentative, expozitive și pur dialogale sunt ordonate în funcție de regulile de organizare ale unui text poetic. La aceasta, trebuie să adăugăm faptul că poeticul este necesar a fi abordat și la nivelurile semantic (A3 din schema 2) și enunțiativ (A2), ce joacă un
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pagină din Proust și a explica cum se prepară orezul nu înseamnă, cu siguranță, același lucru. Este important deci să reașezăm totul într-o anumită ordine, chiar cu riscul de a lua, uneori, decizii arbitrare. (Grize 1981: 7) 2. Explicativ, expozitiv și informativ Din cauza acestor excese apărute în cadrul încercărilor de clasificări tipologice, s-a produs uneori o confuzie 29 între textul explicativ și textul expozitiv și chiar s-a vorbit foarte mult timp despre textul informativ. Așa stau lucrurile, de exemplu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
anumită ordine, chiar cu riscul de a lua, uneori, decizii arbitrare. (Grize 1981: 7) 2. Explicativ, expozitiv și informativ Din cauza acestor excese apărute în cadrul încercărilor de clasificări tipologice, s-a produs uneori o confuzie 29 între textul explicativ și textul expozitiv și chiar s-a vorbit foarte mult timp despre textul informativ. Așa stau lucrurile, de exemplu în Instructions officielles françaises pour le Collège (pagina 46 din ediția Livre de Poche). O definiție precum cea din Littré, lasă loc, la rândul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Prisme, 1988) oferă câteva răspunsuri la aceste întrebări, pe care ne considerăm îndreptățiți să le punem, privind statutul tipului de text așa-zis "informativ". În introducere, autorii recunosc că orice text este, până la un punct, informativ și că "termenul de "expozitiv" ar fi, fără îndoială, mai potrivit, în locul celui de "informativ", considerat a fi neclar" (1988: 6). Chiar dacă se decid, în cele din urmă, asupra folosirii termenului în sensul curent, aceștia fac foarte bine distincția dintre tipul de text informativ-expozitiv, de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Tomasson nu s-au gîndit, adică cel de a considera textul informativ-expozitiv ca un gen de discurs enciclopedic care se bazează, în special, pe înlănțuirile secvențiale, fie de tip descriptiv, fie de tip explicativ. Cu alte cuvinte, tipul așa-zis "expozitiv" pare a fi definitiv exclus din clasificările prototipice. Acest punct de vedere este susținut, în zilele noastre, și de D. G. Brassart: Propunem deci ca expozitivul să nu fie considerat un tip textual sau secvențial, ci să prezentăm aceste documente
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fie de tip descriptiv, fie de tip explicativ. Cu alte cuvinte, tipul așa-zis "expozitiv" pare a fi definitiv exclus din clasificările prototipice. Acest punct de vedere este susținut, în zilele noastre, și de D. G. Brassart: Propunem deci ca expozitivul să nu fie considerat un tip textual sau secvențial, ci să prezentăm aceste documente în funcție de specificul de organizare propriu-zis textuală, fie ca descrieri, cum este de exemplu cazul fișelor de zoologie, așa cum apar astăzi, în număr foarte mare, în enciclopedii
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ale conduitei explicative, pe de o parte, cu textualitatea în care se înscrie o secvență explicativă, pe de altă parte. Dacă, de cele mai multe ori, este citat cazul relatării unei experiențe pentru a se da un exemplu de suprastructură a textului expozitiv, aceasta se întâmplă din cauza unei nefericite confuzii care apare între secvență, pe de o parte, și segmentarea unui enunț, într-un plan de text mai mult sau mai puțin fixat, pe de altă parte. În opinia mea, lucrarea lui W
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Civic..." aici cazul special al modelului Civic 1.6 Vti), apoi descrierea acțiunilor-rețetă se reia (plecând de la "întoarcerea din cursa de probă..."). Spre deosebire de ceea ce am scris în lucrările anterioare și spre deosebire de Werlich, nu îmi pare deloc necesar să consider textele expozitive care încep cu interogativul CUM ca fiind variante ale prototipului explicativ. Trebuie să spun câteva cuvinte și despre ceea ce consider ca fiind o formă specială de explicație: justificarea. Mă voi rezuma însă la a prelua ideile lui J. B. Grize
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai degrabă discursivă decât narativă. În acest loc cele patru vechi modalități retorice tradiționale își demonstrează utilitatea pentru că scot la lumină transferul care are loc între expoziție și argument. Ideea lui Schudson este că modelul informațional este în chip fundamental expozitiv, intenția sa retorică fiind expunerea unei experiențe verificabile. Totuși, exemplul lui Maine este puternic deformat de modul argumentativ în încercarea de a stârni indignarea și de a induce o convingere emoțională. Informația sau accentuarea discursivă poate fi reflectată în chip
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]