3,283 matches
-
pe diferite criterii) de durate muzicale. N.B. Subliniem faptul că modurile de pulsație nu sunt în referința timpilor metrici, proprii unei abordări instrumentale a DMz. Ele sunt însă imanente fenomenului sonor muzical. Deși termenii de repede/lent țin de domeniul expresivității agogice, a ceea ce numim și înțelegem prin tempo, aici îi folosim ca repere de mod analitic, formal, independent deci de conduita agogică, a cărei valoare este exclusiv artistic-interpretativă, pe plan instrumental. Generic, aspectele de profil ale Vf sunt în număr
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
minimum două obiecte sonore (de nivel elementar). Ca atare, Vf nu este însă un obiect elementar decât la nivelul câmpului în care se propagă, adică în locul ei de continuitate (invarianță), și pe care-l ocupă în mod exclusiv. La nivelul expresivității (pe plan secvențial sau discursiv), Vf este un obiect compus, structural-sintaxic. Deși conform sistemului nostru teoretic nu putem considera mai multe Vf în același cadru de continuitate, recunoaștem în schimb diferite aspectări de registre cantitative în secvențialitatea structural-sintaxică a aceleiași
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
acompaniament nu corespunde explicit unei anumite categorii sau nuanțe sintaxice, deși subînțelege una posibilă. Înțelegem prin acompaniament însoțirea a ceva, de regulă a unui cântec<footnote Definim cântecul ca fiind un text muzical compozabil (reperabil) ca/prin melodie, ritm și expresivitate sau sens artistic. footnote>. La rândul său, cântecul poate fi monodic, dar poate avea și o altă sintaxă. În cele din urmă, aspectul de monodie rezultă firesc atunci când cântecul este scanat prin reducție vocală, la scara propriului glas. Dincolo de posibilitățile
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași Vf, ale cărei laturi - de adâncime și de suprafață - au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de fond, în vreme ce cântecul se desfășoară pe/la suprafață. Pe plan
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
în ambele scene, de amenințare puternică și reală. În același act, duetul Addio dolce svegliare alla mattina/Adio dulce trezire, prin care Rodolfo și Mimi evocă amintiri minunate care, până la urmă îi conving să rămană împreună, are certe corespondențe (de expresivitate, de linie melodică, de armonie, de formă) în ultimul duet O terra addio/O pământ, adio, prin care Radames și Aida își iau rămas bun de la existența lor pământeană. Dar, comparând aceste momente, ies în evidență și deosebirile între cei
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
inflență lirică germană contemporană. Verdi este maestrul maeștrilor operei italiene. Partitura demonstrează rafinament, o măiestrie componistică fără egală - vezi celebra fugă din final dar nu numai- eficiență și economie de mijloace cu rezultat și efecte maxime - stilul parlando de o expresivitate constantă și perfectă - și inspirația de o bogăție și spontaneitate inegalate<footnote Tranchefort, Francois-Rene - L’ Opera, ed. Seuil,, Paris, 1983 p. 327 footnote>. Falstaff împlinește magistral gloria operei comice italiene. Este testamentul unui creator de geniu, cu o creație imensă
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
de la opera istorică, la melodrama lirică, pentru a ajunge la drama muzicală italiană. Remarcăm interesul lui Verdi pentru orchestrație și pentru rolul orchestrei în sublinierea expresiei muzicale. Inovațiile muzicale și contrapunctice ce caracterizează stilul său, sunt puse în slujba redării expresivității psihologice a personajelor. Astfel, stilul verdian în materie de recitative, dezvoltat pe parcursul evoluției sale componistice, va atinge în Aida o înaltă perfecțiune. Aici întâlnim modele de echilibru perfect între expresivitatea verbală și cantilenă. Aceeași preocupare o vom întâlni și la
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
contrapunctice ce caracterizează stilul său, sunt puse în slujba redării expresivității psihologice a personajelor. Astfel, stilul verdian în materie de recitative, dezvoltat pe parcursul evoluției sale componistice, va atinge în Aida o înaltă perfecțiune. Aici întâlnim modele de echilibru perfect între expresivitatea verbală și cantilenă. Aceeași preocupare o vom întâlni și la Puccini, care va pune culorile orchestrale și timbrale la loc de frunte, în construcția expresiei muzicale. Puccini, oscilând între lirism și dramă, fără însă a fi lipsit de umor, va
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
acesta rămânând tributar doar convenționalității sau epuizării energetice naturale (precum în OS tradiționale de dans). Oricâte secvențe deci, aparțin aceluiași unic moment, dar, întrucât se succed pe orizontală, capătă statutul de clipe (din desfășurarea posibil la nesfârșit, a respectivului moment). Expresivitatea formală a durabilității este dată atât de ordinea succesivizării (intervalelor de secvențe) cât și de o anume varietate a acestora, ambele fundamentate pe retorica balansului unor elemente (minim) necesar contrastante, conform principiului de unitate în divesitate. Cuprinsă astfel (artistic), OS
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
conform principiului de unitate în divesitate. Cuprinsă astfel (artistic), OS devine memorabilă (reiterabilă) într-un stil personal, (diferit de cel instrumental/tehnic, care rămâne anonim și redundant, dar și de cel emoțional, ale cărui văluriri fluctuează impredictibil). Tot din perspectiva expresivității formale, și ca urmare a sugestiilor de variabilitate ale atmosoniei, putem aborda în stadiul actual diferite aspectări ale metrosoniei (din stadiul 2), prin ceea ce constituie nivelele de pulsație - din care rezultă diferențierea impresiilor de stare (lent/repede) a mișcării -, și
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
stare (lent/repede) a mișcării -, și a caracterelor de măsuri (binar, ternar, heterometric/asimetric), care conferă conductului sonor un aspect de timbrometrie (culoare metrică). Întrucât timbrometria este o expresie de stare/înfățișare metrică, este relevantă mai cu seamă în constituirea expresivității acompaniamentului<footnote Acompaniamentul este în primul rând o funcție. În mod particular, în cadrul sintaxei de monodie acompaniată, acompaniamentul se constituie și ca voce formal-instrumentală distinctă. Oricărei melodii deja metrizate/timbrometrizate îi este inculcată și funcția de acompaniament, sub aspectul armăturii
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
transcendent. Opinăm de partea acelora pentru care gândirea pe care se edifică conștiința este exclusiv discursivă, indiferent de natura (imagistică, sonoră etc. a) materialității limbajului. footnote>. Între diferitele naturi ale limbajului, cel verbal este întru totul adecvat relevării funcției de expresivitate a sensului (diferind de aceea de utilitate, pentru care limbajele semnalizatoare sunt optime). Astfel, trecerea OS prin verbalizare ține de un proces inițiatic, al recuperării din tăcere în rostirea cu sens, calificând percepția conștiinței ca auzire înțelegătoare sau înțelegere. Atingem
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Monodia caracterizează atât coralul gregorian cât și coralul luteran, dar cu încărcături emoționale diferite. Distanțate de câteva sute de ani, coralele gregoriene și cele luterane vor reprezenta două ipostaze diferite prin perfecționarea lor, fiecare cu expresivitatea sa. Antifonarul este totodată și un îndreptar în ce privește regulile de execuție și ordinea cântărilor în cadrul liturghiei. Coralul gregorian a servit ca bază începutului polifonic devenind pentru câteva secole un izvor de inspirație pentru muzicieni. Monodia vocală atât religioasă cât și
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
de către Biserica Anglicană a potențialului simbolismului în închinare. În muzică, dorința de restaurare a elementelor simbolice și contemplație nu a ținut seamă de cerințele retoricii moderne. În sensul celor de mai sus, muzica își propunea să ofere beneficiile simple ale expresivității antice a paralelismului textului ebraic<footnote Spre deosebire de multe poezii și cântece din lumea apuseană care sunt scrise cu rimă și metru, poezia și cântările din Vechiul Testament erau bazate pe un paralelism al gândirii, în care al doilea (sau următoarele) vers
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Trăsăturile muzicii gregoriene sunt: muzică vocală, fără acompaniament instrumental, interpretare exclusiv bărbătească, desfășurată monodic, fără înveșmântare armonică sau polifonică pe structură riguros diatonică, în cadrul unui ambitus restrâns, cu o monotonie specifică ritmică, departe de a captiva prin atributele ei de expresivitate. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I, (București: Fundația Culturală Română, 1995). footnote>, reprezentând pentru biserica modernă un nou mod de expresie emoțională. Retorica muzicală simplă a muzicii de marș, a baladei de salon și a Music Hall-ului
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
funcționale si schimbările armonice au intenționat să exprime sensul puternic al călătoriei înapoi în timp, rezultatul fiind mai degrabă adaptarea la formele tradiționale decât renunțarea la ele. Muzica din secolul al XX-lea reînnoadă legăturile cu tradiția, exprimând și evocând expresivitatea emoțiilor prin înțelesuri și coduri familiare tehnicii componistice. Compozitorii secolului al XX lea au redescoperit noul sens al muzicii religioase de concert, care explorează mai mult domeniul spiritual decât cel al muzicii moderne. J. Taverner a descris muzica sacră de
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
o selecție de videopoeme. Prin sprijinul ICR New York, poeta Iulia Până va participa la stagiul literar internațional de la Ledig House, în perioada 9 mai - 7 iunie. La eveniment este invitat și pianistul Cătălin Dima, care va concerta piese de mare expresivitate: Kapustin - ”Paraphrase on a Theme by Dvoryn”, Rachmaninoff - ”Etudes Tableaux” op. 33, no. 2, 7, 8. Poetul, scriitorul și criticul Allan Graubard,vă recita poeme din cartea sa ”And Tell Tulip The Summer”, vă lectură fragmente de proza ce urmează
IULIA PANĂ la Literary Circle “Mihai Eminescu”, în New York [Corola-blog/BlogPost/93828_a_95120]
-
nu am”, de unde am putea deduce că ordinea intercalărilor din Ediția princeps îi aparține. Pînă acum, s-a considerat că, în lipsa unor indicații din partea lui Eminescu, sumarul alcătuit de Titu Maiorescu răspunde unui criteriu de diversitate și unui criteriu de expresivitate, într-un crescendo evident al valorii. Dacă poetul este cel care l-a alcătuit, capătă acest sumar o semnificație specială? Semnificațiile sînt foarte importante. Dacă aceste poezii sînt montate într-un scenariu, atunci valoarea lor se schimbă. Cu alte cuvinte
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
se va încheia cu o sesiune de Q&A, în cadrul căreia protagonistul va răspunde întrebărilor publicului. Spectacolul lui Paul Cosma-Cimpoieru beneficiază de toate atuurile unui actor stăpân pe artă teatrului non-verbal. Paul Cosma-Cimpoieru are o maleabilitate extraodinară a corpului, are expresivitatea, inteligență de a crea prin mișcare personaje și situații. Un contemplativ romantic sau un “perpetuum mobile”. Acest spectacol face parte din programul de studio pe care o reprezintă bursă obținută de Paul Cosma-Cimpoieru, pe o durată de patru luni, la
“NYC-MYC From Bucharest to Manhattan”. Teatru/dans cu Paul Cosma-Cimpoieru [Corola-blog/BlogPost/93927_a_95219]
-
comentat oare toate acestea, sau măcar pe unele dintre ele? Nici vorbă că a făcut-o. Altminteri nu mai opera atâtea eliminări pe care, ca cititori, nu avem cuvinte să le regretăm. Jurnalul, în general, e scris foarte sec, fără expresivitate artistică. Adesea ni se relevă ca un simplu aide-memoire, cum îl considera și autorul. Prin anularea sau distrugerea paginilor cu implicații politice, ne apare cel puțin în parte anemic, dacă-l comparăm cu jurnalele lui Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Mihail
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
motive: în timpul comunismului troițele au fost "asociate cu biserica și cu religia în genere" și au fost "întrevăzute ca focare sau instrumente de rezistență anticomunistă"; revirimentul, după 1989, al acestor mici monumente, dorințe de a le releva tipologia, bogăția și expresivitatea. A simțit nevoia, totodată, să lanseze un semnal de alarmă privind starea deplorabilă a vechilor troițe. Ridicarea noilor troițe, observă autorul, a pierdut mult din miturile și legendele care însoțeau actul de plantare a unui astfel de monument în vechime
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
el a impus, cum se știe, termenii de “autenticitate” și “anticalofilie”. Autorul Ultimei nopți de dragoste... crede că “talentul nu trebuie să existe ca preocupare” și că “stilul frumos e opus artei”. Ideea venea de la A. Gide; la el “instinctul expresivității pe care-l respinge apare totuși și în frază”. Nu mai puțin la Camil Petrescu, adăugăm noi. Pornind de aici, Vladimir Streinu marchează deosebirea între stil și stilistică, între scriitorul care “scrie numai cu preocuparea de a fixa tipuri de
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
e scrisă în acest stil, dulce-acrișor, de acceptare-respingere, de neînțelegere a modului japonez de a fi, de lipsă de adecvare față de o artă complet nouă pentru publicul românesc. Recunoaște însă că au existat și unele momente în care mimica și expresivitatea gestului, a trupului, au comunicat mai mult, precum în momentul în care nobilul Tosa e atacat de efectul veninului, când „musculatura feței îi tresărea, mâinile i se zbăteau convulsiv”. O altă influență benefică a artei japoneze o vede autorul în
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
-se monumental. După ce a publicat corespondența de familie, Niculae Gheran adună acum corespondența cu confrații și nu numai, cu rare excepții, ea având un caracter exclusiv documentar. Scrisorile lui Rebreanu sunt în genere ceea ce numim „lettres d’affaires”, n-au expresivitate și relief în comparație cu ale unor contemporani, precum Tudor Arghezi sau Ion Barbu. Autorul e prin excelență pragmatic, lăsând prea puțin să se contureze portretul său interior și individualitatea stilistică. Ele, de fapt, nu au stil, sunt pur informative, dar nu
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
este, printre altele, nașa rubricii Telecomando și tot ei i se datorează cele mai seducătoare dintre titlurile scoase pe prima pagină. Cu un asemenea bagaj de sensibilitate și de inteligență, cărțile Ioanei Pârvulescu sînt adevărate performanțe de cultură și de expresivitate. Întoarcerea în Bucureștiul interbelic este, fără îndoială, un roman cu totul special, o proză de evocare și de idei în care un oraș întreg se reflectă pe sine ca într-o oglindă parabolică, apoi se așterne la picioarele Ioanei și
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]