221 matches
-
Mircea Mihăieș Ziarul Adevărul publică în edițiile sale de week-end o rubrică intitulată "Extemporal de sâmbătă" — o mini-radiografie a evenimentelor săptămânii scurse, prezentată cam în stilul "Bulei demnitarului" din Academia Cațavencu. Parcurgând coloana din pagina a doua a ziarului, îți faci o imagine destul de exactă a ceea ce mișcă (sau nu mișcă) în țărișoară. Segmentul
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
faci o imagine destul de exactă a ceea ce mișcă (sau nu mișcă) în țărișoară. Segmentul cel mai spectaculos, păstrat pour la bonne bouche (adică "la urmă", pentru pruteanieni) selectează tembelisme rostite sau comise de personajele publice. Ediția din 8 martie a "Extemporalului" notează sub această rubrică, de obicei plină de haz, intitulată "Trofeul Gâgă": "Nu se acordă în această săptămână". Hm! S-or fi deșteptat românii și n-au călcat în străchini șapte zile încheiate? S-o fi dat concediu în parlament
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
de învățători, mulți dintre ei reprezentanți ai Legiunii "Arhanghelul Mihail". Cu ei am făcut școala. Ce-am suferit acolo, numai eu știu, pentru că băieții mă băteau, dar uneori mă și protejau, fiindcă eram elev bun, iar ei mai copiau la extemporale de la mine. Romanul are și un admirabil personaj român, Titus Afranu, eroul principal fiind Iosif Arimafer, urmașul acelui Iosif din Arimafea, cel care a scos de pe cruce trupul lui Isus, l-a înveșmântat și l-a pus în mormântul său
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
francez, monsieur Landry, venit printr-un schimb franco-român de profesori. Un tip înalt, frumos, distins, cu o mustăcioară și care preda altfel, era foarte popular, foarte apropiat de noi. Rupea și binișor românește. Într-o zi, ne-a dat un extemporal de 10 minute, în limba română, așa cum obișnuia el, în mijlocul unei discuții: Scrieți despre Corneille sau Racine, spuneți care vă place mai mult și explicați de ce. Acum, sigur că toată lumea a scris despre Corneille, despre eroism. Eu, însă, care eram
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
de Landry: Măi, și ăsta a zis că o să ajungi scriitor! Ce-i cu tine?. Cred că-ți dai seama că, din acel moment, mi s-a urcat la cap. Am și scris, undeva, că destinul meu a fost un extemporal. Eu am făcut disidență mentală Iată, așadar, două premonițiuni fantastice. Pe urmă, viața mea a fost bulversată de comunism. Totuși, marea șansă a fost că am lucrat la Editura de Stat. Deși fusesem exclus din partid, chiar la dorința mea
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
care Virgil își doxează când și când emisiunile. Emisiunea ocupă jumătate din filmul lui Porumboiu, cealaltă jumătate este dată de traseele celor trei personaje implicate, Mănescu lichidându-și datoriile făcute la cârciumă, oferind o imagine grandioasă asupra învățământului cu un extemporal despre ceea ce elevii săi propun, Revoluția franceză, și introducând precaut în valiză clondirul cu mastică prima pentru dozarea emoțiilor, cerând iertare și bani de la chinezul Chen (George Guoqignyun) vânzător de petarde și pastișe de Moș Crăciuni, chinez bălăcărit cu o
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
de spațiu, cu toții am trecut, trecem și vom trece în continuare, pragul clădirii de pe Bulevardul C.D. Loga. Cu totul altfel o făceau însă altădată absolvenții Liceului Comercial aflați acum la vârsta pensionării, pe atunci preocupați doar de grija temelor și extemporalelor. Și asta pentru că imobilul în care astăzi funcționează Primăria municipiului Timișoara cuprindea sălile de clasă ale Școlii Comerciale Superioare. Ca aproape toate clădirile cu ștaif din centrul orașului, și aceasta avea să fie construită după proiectul arhitectului Szekely. Lucrările încep
Agenda2006-21-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284987_a_286316]
-
însemnat foarte mult pentru mine cel de atunci, ca și pentru cel de astăzi, compozitorul Dorin Liviu Zaharia. În afară de cîntări nesfîrșite, de nopți pierdute în alcool și metafizică, venea o oră din noapte cînd Ciabi Zaharia ne spunea: "Acum dăm extemporal. Scriem." După ce ne îmbătam, după ce vorbeam de Nae Ionescu, de Cioran, de cărțile interzise, de poezii, de Kant, dădeam extemporal. Subiectul a fost o dată: "ce știm despre bisericile din București". Era un exercițiu care ne provoca, care scotea din noi
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
nesfîrșite, de nopți pierdute în alcool și metafizică, venea o oră din noapte cînd Ciabi Zaharia ne spunea: "Acum dăm extemporal. Scriem." După ce ne îmbătam, după ce vorbeam de Nae Ionescu, de Cioran, de cărțile interzise, de poezii, de Kant, dădeam extemporal. Subiectul a fost o dată: "ce știm despre bisericile din București". Era un exercițiu care ne provoca, care scotea din noi ceva ce exista, dar care era lăsat să zacă. Stimula în noi concentrarea, analiza, sinteza, flexibilitatea de a face conexiuni
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
de alma mater, ne-am iubit fierbinte profesorii, dintre care unii, bătrâni, obosiți, în pragul pensionării, așteptau cu aceiași nerăbdare clopoțelul recreației, dar o mascau mai bine, iar alții, firavi suplinitori de ocazie, întrevedeau ziua plecării pe front, pe când strângeau extemporale de rutină? Urmăresc în presă avatarurile sistemului de învățământ, în epuizante runde de reforme, protestele corpului didactic, socialmente căzut, sunt la curent, prin mijlocirea televizorului, de isprăvile noilor promoții de școlari, văd profesori insultați, dacă nu bătuți, eleve înjunghiate în
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
Ray, Picasso, Dali, Ernst, Crevel, Hugnet, Dominguez, Jean, Henri, Herold, Malet, Brauner. Pomelnicul trucajului, în care se complac cîți scriu nu despre "un anume subiect", ci despre "culoarea din acele clipe a subconștientului". În fine, înainte de Scrisori de răspuns și Extemporale, Cuvinte fără fard, sub mărturisirea-denunț că "într'o țară eminamente agricolă, am cîștigat derbyul poemului. Nu l'am vrut." Un doi care se joacă, perechea unui unu asasinat. O pereche imposibil de găsit, căci "cum să strîngi un braț care
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
și mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum cum să le port" (Cîntec de mort). De la extemporalul extincției poetul trece la caligrafia galantă: "Ce frumoase mîini ai, Doamnă, ce frumoase mîini/ Și subțiri, și lungi, legănătoare/ Pe sub ele răsuflarea mea/ Ca lumina printre trestioare.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă lumînări/ Peste carnea mea de iască rară/ Degetele
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
în treacăt că termenul „baci” nu este preluat din cronici, ci din drama Apus de soare; oratorul încurcase sursele sau a ocolit deliberat un titlu neconform contextului imnic? Observații s-ar putea face și pe seama citării alandala, ca într-un extemporal gîfîit, a numelor istorice străine și autohtone. Discordanțe, altminteri, imperceptibile pentru urechile zeului din prezidiu și ale majorității celor prezenți în Sala Palatului la 27 noiembrie 1974. După căderea dictaturii, înflăcăratul vorbitor se va declara surprins de răsunetul atribuit intervenției
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu " Când lauzi pe cineva că nu a făcut rău, nu e laudă. Lauzi repetentul că a venit la ore (...) că a venit la extemporal și a luat nota trei. E o ironie foarte groasă. Ponta înțelege mai greu umorul președintelui. Domnul președinte nu l-a lăudat, să fie clar, a avut o adresare extrem de ironică la adresa domnului Ponta", a spus Ungureanu, într-o conferință
MRU: Ponta înțelege mai greu umorul lui Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37946_a_39271]
-
Deoarece el e Dumnezeu și-și permite". O adunare dinainte de Babel, care vorbește ,o limbă comună", întrebătoare și ,cretinizată", melanj ,dubios" de Gellu Naum și Marin Sorescu. Vorbeam, parcă, de nașteri. Pe lîngă ,perle" (și-aici, ironia profului care corectează extemporale de școală primară poate să-și pună pofta-n cui, perlele chiar sînt prețioase...), în Cartea cu EURI vin pe lume și copii. Două jurnale de maternitate, unul electronic și antrenant, al Ancăi Stanciu, celălalt pe zile și pe hîrtie
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
Stigmatul ideologic pe care aceștia îl poartă în ochii noștri și frica cu care am fost obișnuiți să reacționăm la auzul numelui lor ne-au indus o optică timorată de școlari încurcați: îi privim pe protagoniștii Piteștiului ca pe niște extemporale nedorite de care nu știm cum să scăpăm mai repede. Calciu Dumitreasa, Costache Oprișan sau Mihai Buracu sunt nume la al căror sunet tresărim iritați. Numele lor ne stînjenește precum un amănunt incomod a cărui undă compromițătoare nu vrem să
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin lumea oglinzilor căutand ieșirea În spirala amintirilor. Doar ruga, Stă la graniță Zidind speranța Ultima din Cutia Pandorei. Scoateți o foaie albă de hârtie! Astăzi dăm extemporal Cu tema: „Cine știe De unde vine vara Și Încotro se duce...” (sau unde e a anotimpurilor răscruce...) Unii zic că vara vine din adânc de suflet de copii Ce visează la flori, fluturi, Soare, iarbă verde și jucării. Alții spun
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de lucru prin clase și a zbughit-o Noi atât am așteptat, am și început lălăiala. Vorba aia, măcar să tragem chiulul o dimineață întreaga. Lucru care nu-i deranja de data asta nici pe profesori, având ocazia ba să corecteze extemporale, ba să-și facă corespondență, ba să stea la taclale la o țigare. (Nu se împământenise obiceiul cu cafelele că azi). La modă era atunci cântecul: - Iupai-dia dia-dia - Iupai-dia dia daaaa... Eu eram specialist în a face epigrame căci în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin lumea oglinzilor căutand ieșirea În spirala amintirilor. Doar ruga, Stă la graniță Zidind speranța Ultima din Cutia Pandorei. Scoateți o foaie albă de hârtie! Astăzi dăm extemporal Cu tema: „Cine știe De unde vine vara Și Încotro se duce...” (sau unde e a anotimpurilor răscruce...) Unii zic că vara vine din adânc de suflet de copii Ce visează la flori, fluturi, Soare, iarbă verde și jucării. Alții spun
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de foi albe, caiete groase, dosare, încă un tub metalic, o foarfecă, o rolă de culoarea mierii (despre care știu acum că era o rolă de scotch), un ceas de mână, niște scrisori, un pahar cu creioane colorate și niște extemporale corectate cu cerneala roșie, la acea masă stătea un tânăr și bătea la mașină. Mai văzusem de vreo două ori mașini de scris, când mersesem cu mama la notariat, dar acelea erau negre, de metal, și făceau un zgomot asurzitor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
această familie a pierdut un copil, o speranță a literelor române (debutase În ,,Cronică”, publică În reviste, era laureat al mai multor concursuri de creație literară) a fost mereu sub observația Securității. Dl Tăcu a fost pus să dea multe ,,extemporale” tovarășilor ce apărau comunismul și clanul Ceaușescu, telefoanele casei erau sub ascultare non-stop. După câteva săptămâni de la moartea foarte suspectă a lui Malin, Îi sosește pașaportul pentru plecarea definitivă În S.U.A. Ce bestial destin! Călâii, care cu siguranta se plimbau
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mi Închipui că ești acolo, ascunzând În buzunarul hainei de licean, În dreptul inimii, un sărut trimis din prima bancă, În timpul orei de latină. Chiar, Îți mai amintești ziua aceea când am luat amândoi câte un 4 la latină pentru că făcusem extemporalele la fel si vorbisem toată oră? Și totuși locul e gol. Visele mele, oglindite În cristalele plutitoare ale zăpezii nu te aduc Înapoi. Malin a murit. Hai, curaj Maline, spune-mi că mint. Spune-mi ceva frumos, zâmbește-mi și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mă mai Întâmpini În ziua de ,,19” cu același surâs ștrengăresc, aruncându-mi din colțul gurii un ,,La mulți ani, Cezara!”? De ce nu mai am dreptul să-ți Întorc urârea? De ce nu mai vii cu mine În bancă să dăm extemporal la biologie? De ce nu mai putem dansa break? De ce nu mai putem fi o zi Întreagă Împreună? De ce, de ce, de ce...tot jocul asta stupid de-a viață și de-a moartea? De ce nu mai poți pune pixul la ochi În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pâine modestă de bibliotecar la Combinatul de Utilaj Greu și era mentorul cenaclului ,,Lupta cu inerția”, loc de Întâlnire a unor spirite libere, cenaclu frecventat de mulți și Însemnați literați ai țării. Tatăl este pus de securiști să dea multe ,,extemporale”, iar telefonul familiei e conectat la centrala Securității. Adolescentul și sora lui, Alină, sunt acroșați de ,,civili” dubioși și luați la Întrebări: Ce discuții au ei În casă? Ce prieteni le vin? Ce posturi de radio, măi asculta?, Întrebări cretine
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mașinile departamentului. Mulți profesori sunt angajați cu contract pe șapte ani. Dacă produce și se ține de muncă i se reînnoiește contractul (1935). Cursul se desfășoară altfel decât în Europa. Înainte de începerea cursului propriuzis, studenții uneori dau un foarte scurt extemporal. După începerea cursului, de obicei studenții pun întrebări, alteori se opește profesorul din predarea cursului și provoacă discuții. Ce mi-a plăcut mult este faptul că studenții dacă nu cunosc tema la scris, nu copiază și dau hârtia goală. Am
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]