18,011 matches
-
o mașină simpatică și eficiența. Singurele două obiecții sunt legate de spațiu și de preț. La cei 1,89 metri pe care-i am, m-am simțit puțin încorsetat în scaunul șoferului. Și Smart Fourfour-ul meu vechi arată mic la exterior, dar te puteai lăfăi la volan. Cele patru locuri ale I-MiEV-ului mi se par un lux pentru o mașină de oraș. Aștept cu încredere un model cu două locuri spațioase în locul a patru locuri economicoase. Modelul se vinde la 36
N-am ars gazul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82506_a_83831]
-
scalde pe amândoi. Lebăda Optzeci și una de stele Pe pieptul Lebedei Cele mai strălucitoare sunt Cele ce alcătuiesc o cruce. înger înger înger strig Nu pot crede că ochii mei văd Ceea ce mărturisim întru credință. înger Dar numai din exteriorul lumii Primesc privirea ta ca pe un vis Nu ești nici pe pământ cu mine Nici în visul meu care se naște Deasupra pământului Tu vii din nenumit spațiu și timp Căci tu ești solul prin care Stăpânul tău poate
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
era un dat, și nu e cazul s-o ,explic". în schimb, faptul de a se afla, zi și noapte, în sânul obștei literare poate fi înțeles prin funcția de ocrotire a grupului uman, ori măcar a unui celălalt, față de exteriorul politic dar și față de redutabila singurătate. Mai mult decât atât (după cum dau mărturie Mariana Marin, Nora Iuga etc.), pentru Virgil Mazilescu colegii și comesenii săi scriitori constituiau un foarte necesar auditoriu, în fața căruia el își șlefuia oral poemele. Ei erau
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
ca simplă dorință-rugăciune-conjurare. Poezia salvează viața este un adevăr în care Viorela Codreanu Tiron crede cu tărie, definind ast-fel caracterul taumaturgic al poeziei. Cu condiția însă de a avea conștiința că poezia înțeleasă în acest fel, nu este ceva exterior ființei noastre, ci ceva ce se află înlăuntrul nostru, ca și cum ar face deja par-te din noi. Este partea „magică” din noi ce se cuvine a fi descoperită sau redescoperită. Astăzi mai ales, cu deosebită urgență, întrucât pare să zacă
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței: „Alerg printre cuvinte deloc lejer / împrejurul unei realități / înfiorător de tenace / dacă mă atenționează fervent / că mă aflu la o distanță / de tușă” (Comunicare). Relația poetului cu exteriorul este una de revoltă în fața mizeriei sociale și morale contemporane, în care valorile tradiționale au fost pulverizate. Retractil la relațiile sociale nefaste creației artistice, poetul își exersează singurătatea pe calea meditației. I se pare că trăiește pe un ring de
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
multiplele interferențe posibile, impostura. Ultimul vers al poemului, „Doi colți însângerați, în raza lunii”, memorabil și emblematic, permite cele mai multe interpretări. În poziție incipientă, forte, figurează o sinecdocă („pars pro toto”) - „doi colți însângerați”, o imagine nocturnă, terifiantă, a sfârtecării - în exterior, a sfâșierii - în interior. Cei doi colți pot fi metafore pentru armele cu care au luptat protagoniștii. Ar putea trimite la spadă, de pildă, pentru tranșarea unui conflict din Evul Mediu, în care dragostea, pe viață și pe moarte, se
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
și oricărui punct de pe sferă, în orice direcție. Poate că tocmai această ipoteză ar demonstra de ce anumiți indivizi sunt răi sau buni pe toată durata vieții lor, pentru că, indiferent de momentul perceput de MINTEA lor sau a unui observator din exterior, SPIRITUL individului este mereu același în oricare perioadă de timp și este definitoriu pentru acesta. Mergând pe acest raționament, pentru SPIRIT, timpul nu există. În schimb, pentru MINTEA omului, timpul are cu totul altă semnificație, din raționamente practice. Un alt
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
este faptul că oricum am aborda teoria, de la cap spre coadă sau viceversa, ajungem de fiecare să ne lovim de conceptul - creație și Creator. Niciuna dintre infinitele dimensiuni nu ar fi putut exista de la sine putere, fără vreo intervenție din exterior. Se pare că omenirea a reușit să stocheze informația-i atât de necesară doar sub o singura formă, una bidimensională (scrisul unei cărți, banda unei casete, biții de pe CD sau hard disc). Dar poate că existența noastră tridimensională ar putea
TRĂIM ÎNTR-UN UNIVERS CU MAI MULTE DIMENSIUNI? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380707_a_382036]
-
o parte dacă este adevarată prima sau a doua întrebare, mai degrabă un alt aspect este important de studiat în acest caz și anume: partea spirituală a omului ce deține aceste obiecte costisitoare și “mărețe”. Adică ceea ce este grandios la exterior este asemenea și la interior? Evident, mă refer la interiorul omului. Cei mai mulți oameni sunt legați afectiv de aceste “măreții”, aflate conjuncural în posesia lor. De cele mai multe ori, acești oameni își pierd echilibrul psihic, odată cu pierderea acestor obiecte la care au
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
voievozi clopotele și toacele, care ne deslușeau muzica tainică a Universului. Era acea atmosferă în care se pregătesc sărbătorile pascale, cu lumina din candelele străvechi din altarele ortodoxe voievodale, care sunt în rugăciune de veacuri. Bisericile Basarabiei, unele pictate în exterior, în această perioadă de sfințenie par ouă încondeiate în timp, prin însemne istorice, scrise cu străvechi simboluri creștine sau precreștine. Am văzut Basarabia până la Nistru - minunat pământ românesc - plin de podgorii, renumite încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, un
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la o imagine generică. Linia nu mai este instrumentul eficient al unei definiții, ci parte din natura intimă a formei. Ea nu mai vine din exterior, nu mai delimitează forma în spațiul vid care o înconjoară, pentru că tocmai a descoperit ce imensă forță generatoare poartă în sine însăși. între linie și imagine se naște acum, mai mult decît o simplă solidaritate, o absolută identitate. Și tot
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
Poemul pare a fi incantatoriu și hipnotic, o lungă zicere în egală măsură spontană și premeditată, ca și cum dicteul automat s-ar amesteca indisolubil cu cea mai atentă și minuțioasă arhitectură poetică, acest amestec stând sub semnul unei subiectivități trăite din exterior. Ca și cum ființa se privește din afară și se mulțumește să constate tot soiul de mici adevăruri cărora nu li se poate împotrivi. Dar poate că vorba sub semnul căreia stă întreg volumul este "astăzi". Cuvântul se regăsește în mai toate
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
pe toate ușile din interior, pe poarta metalică de la intrarea în curte și la ușa casei. Pe unele sunt urări de pace, belșug și prosperitate punând în evidență caligrafia unor talentați caligrafi anonimi, „scriere” cu negru, pe fond roșu. La exterior, în stânga și în dreapta porții, a pus două făclii (par a fi din lemn!) de doi metri înălțime care ard zi si noapte, iar în interior a pus două trestii de zahăr, tot de vreo trei metri fiecare. Trestia de zahăr
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
în singurătate". Autorul se mișcă între două constraste. Pe de-o parte solitudinea studioasă, "asceza" trudei sale livrești care însă nu are suficientă voință pentru a se împăca cu sine, pe de alta dorința aprigă a comunicării, a confirmării din exterior, a ieșirii victorioase în societate. "Nebunia" unei extrovertiri care să păstreze și virtuțile introvertirii, într-o aspirație a întregului. Altfel zis o demonie care se folosește de pretextul situării periferice pentru a-și adjudeca și Centrul: "Acolo unde trăiesc eu
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
asta corpul nostru caută fericirea În fiecare moment. Fără să ne dăm seama, farul nostru interior ne ghidează spre fericire. Iar conflictele apar din cauză că noi, prin intermediul rațiunii, ne opunem acestei chemări esențiale. Ne sperie tot ceea ce pare să fie din exterior, ne sperie toate impulsurile pe care nu putem să le controlăm, ne sperie pentru că le asemuim automat cu animalitatea. Este timpul să depășim aceste clișee, este timpul să Înțelegem că suntem ființe raționale și animale În același timp. Haideți să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
în afară de Cite de la Musique, într-o curioasă și imprevizibilă hibernare. Jeu des hombres. Năluca vechilor temple grecești, a armatelor napoleoniene cuceritoare; umbra stilului clasic, sobru, uneori chiar rece, degajată de interior, a gesturilor subtil megalomane, copleșitoare, totodată monumentale exhibate de exterior, în fine, fantoma lui Penderecki ce îmi însoțește de câteva zile traseele pariziene ca o reverență a muzicii nestatornice, lipsită de ancoră, dar nu și de busolă, reverență făcută creațiilor sonore acostate lângă țărmuri stilistice recognoscibile, demult lămurite. Și, era
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
scriitura sinelui, la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la cuvânt, constituindu-se într-o modalitate aparte de abordare a problemelor interiorității și de proiectare a lor în exteriorul tangibil, recognoscibil, decriptabil. Definirea identitară. Raportarea la alteritate Procedeul de bază ce reunește prozele sinelui pornește din marginea autobiograficului pentru a construi un epic menit să-și păstreze verosimilul indiferent de căile textuale alese. Opțiunile diferă în funcție de miza romanelor. Boom
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Relația interpersonală cu alteritatea se depersonalizează, pierzând teren în fața inevitabilei confruntări cu societatea imediată. Colectivitatea, grupul din care personajele fac parte cu sau fără voie le dictează natura comportamentală, afectându-le datele identitare, de cele mai multe ori în sens peiorativ. Presiunea exteriorului face sexualitatea ca inițiere în tainele sinelui să-și piardă orice valoare emoțională, devenind o mecanică și devastatoare risipă de sine. Desprinderea de eticheta de "generație exhibiționistă" este totuși evidentă în multe cazuri. În afara celor explicit provocatoare, restul scrierilor gravitează
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
monotonie și locuri comune. N-a fost să fie. Păcat de efortul interpreților, care sub bagheta lui Pierre Roullier au luat temperatura exactă a partiturilor, administrându-le tratamentul adecvat. Viața intimă a acestor partituri a devenit astfel sensibilă și perceptibilă: exteriorul s-a interiorizat, iar interiorul s-a exteriorizat. Ceea ce nu mă va putea face să uit prea curând mirosul de gașcă și de spațiu închis, stătut, extempt necesității de aerisire. "La parole mouvante se tait// imposture et cohorte des signes
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
problemă dacă unele dintre acestea nu ar fi contrare obiectivelor intereselor afirmate la nivelul Uniunii. Este suficient să indicam aici pozițiile Ungariei și Greciei față de politică UE. Care este perspectiva UE în aceste condiții de asalt concertat, venit atât din exterior, cât și din interior? Euroscepticii s-au grăbit să anunțe disoluția acestei construcții politice, iar optimiștii și-au reafirmat încrederea în puterea europenilor de a trece peste acste dificultăți. În afară de aceste tipuri de raportări, o realitate este îngrijorătoare: ascensiunea politică
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
naționalist nu e un proces pozitiv, ci unul negativ, fiindcă se bazează pe discriminarea față de ceva; dacă creștinul se afirma prin mistuire și ura de sine, naționalistul o face prin ură de ceilalți; definirea de sine prin raportare la ceva exterior este inevitabilă, "fiindcă ceea ce se urmărește aici e transformarea unui determinism natural în reflex (căci etnii ca atare au existat și înainte de zămislirea sentimentelor naționale, ele devenind doar ulterior, prin intermediul reflecției, obiect al sentimentului național)". Ceea ce se întâmplă cu un
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
fiecărei ființe umane, îi influențează sensibilitatea și modul de abordare a realității. Așa se face că, aceeași întîmplare, privită prin ochii fiecăruia dintre cei care au luat parte la ea, poate dobîndi semnificații cu totul diferite. Un fapt, văzut din exterior, de un spectator neimplicat, arată cu totul altfel decît în relatarea participanților direcți la respectiva acțiune. În momentul în care iau decizii, oamenii au motivații personale care adesea rămîn necunoscute celor din jur. Or, în momentul în care cineva vede
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
a cusut filele, căci nu se mai țineau de coperți, atâta a citit în ea... Cât scriu și citesc uit că exist. Poezia mă mai ține..." Epistolele Minervei Chira sunt cutremurătoare prin simplitatea lor, prin sinceritatea lor. Nici un comentariu din exterior nu le-ar putea cuprinde lacrima și puritatea spovedaniei. Am ales din poeme, spre mângâiere vindecătoare poate, doar câteva. De la Negreni la București drumul pare și chiar este uneori mai lung și mai greu, decât de la București la Negreni. Sperăm
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
teleologici, de a gîndi și juisa diferit. Obligați rațiunii și supuși dorinței sîntem cu toții. Or, dacă întotdeauna diferența se realizează pe verticală, de la Platon încoace (fie și dacă ne gîndim doar la diferența de altitudine dintre solul peșterii și cel exterior), autoficționarul încearca să se individualizeze pe orizontală. "Nu pot renunța la pagini, e vorba și despre mine, ai dreptate, trebuie "să-mi găsesc o identitate" scrie una dintre cele două autoare citate mai sus, ca răspuns la pesimismul celeilalte. Literatura
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
zeci de kilometri/ cunoscuți pe de rost înaintea/ mea, cînd am mai trecut eu oare pe aici?" (ibidem). Liviu Ioan Stoicu plînge fără lacrimi, sec, sarcastic, ca un Iov (pre)modern. Consolarea sa e, cum am văzut, o proiecție în exterior, într-un exterior însă modelat de vocația prozatorului, deturnată în imaginar. Spre deosebire de confesiune care e regăsire, imaginarul e un mod al înstrăinării, un refugiu al eului ce se disimulează ori, precum în cazul de față, se refuză pe sine. Pe
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]