660 matches
-
faptul individual apar ca evidente la Începutul oricărei biografii individuale. Identitatea societate - individ este un produs al experienței sociale a individului (al biografiei sale sociale), experienței În cursul căreia are loc interiorizarea elementelor conștiinței colective În conștiința individuală. Prin aceasta, exterioritatea devine interioritate, iar conștiința colectivă este simultan transcendentă și imanentă conștiinței individuale. De fapt, mișcarea este dublă, dinspre societate către individ, ca proces de interiorizare și dinspre individ către societate, ca proces de socializare. Vectorul acestei duble mișcări Îl constituie
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
a întâmpinat pasul prin lume asemeni unei prezențe-confesiuni întru tăcere, asemeni unui mărturisitor ce și-a incinerat cuvintele din prea multă suferință. Desigur, devenind empatic nevăzător precum cel la care se raportează pulsiunile compasiunii mele, eu nu mai percep vizual exterioritatea mea, mi-am închis raza privirii în lăuntric, mai precis, mi-am redirecționat-o spre sfera subiectivității proprii. Acel amalgam omogen, acea pastă de amestecuri obscure ce îmi aparea de fiecare dată când lăsam să cadă pleoapele secvențial în strafulgerarea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mine drept cel care va suferi trauma în-mormântării unei persoane dragi. Dimpotrivă, întreaga mea compătimire îl vizează doar pe prietenul îndoliat ca și cum aș avea în fața mea o structură sculptată în basorelief, iar drama lui ar ieși cel mai mult în exterioritate, s-ar prelungi cel mai întins spre mine precum o ramură dintr-un arbore al suferinței neconsolate. Așadar, îmi înflorește acum din conștiință o copleșitoare compasiune în cunoștiință de cauză pentru tragedia bunului meu camarad. Îmi deschid dimensiunea sufletească într-
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mirajul vechilor greci prelungindu-și rezonanțele în aura de șoapte sacre ale catedralelor medievale. Aceste imagini ne prezintă diferite structuri labirintice dintre care unele au o singură cale pentru intrare și ieșire, altele dețin mai multe coridoare de contact cu exterioritatea sau se află construite circumsferic, dispuse în jurul unui centru-ieșire liber spre care își revarsă brațele precum ramurile unei delte în azurul marin. Reprezentarea grafică a labirintului este realizată, cu precădere, din perspectiva înălțimii. Un labirint nu poate fi reprodus pictural
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Nebunia ca finalitatea dramatică se aseamănă cu un act de zdrobire a unei statuiete din porțelan pe o suprafață dură și netedă. Acest act se rezumă la preluarea de către materia statuietei a tensiunii de impact urmată de o descătușare spre exterioritate, de o pulverizare eruptivă, de o explozie menită să elibereze pulsiunea, primită și imposibil de reținut, în interioritatea casantă a porțelanului astfel formatat. Statuieta dispare ca statuietă, ca reprezentare a unui element fix, drept evocare încremenită în soliditate prin anularea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
reprezintă o situare închis-circumscrisă în locația amprentă și organizată după necesitatea lăuntrică a felul individul de a fi. Aici sunt la mine însumi în sensul că lucrurile amenajate din cameră sunt cu fața doar la mine și neglijează constant modulațiile exteriorității. Această familiaritate cu obiectele din camera mea susține o căldură a așezării ce protejează învăluitor. Într-un astfel de mediu izolat mă simt ocrotit și consolidat în propria personalitate, mă simt confirmat ca deținând potențial de distribuire și ordonare. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și despre care gândul și afectul cel mai lăuntric șoptesc în interioritate te iubesc. Această șoaptă îmi inundă conștiința, precum un potop ancestral de febrilități ce depășește și înfrânge orice baraj, orice autocorecție și stâpânire de sine în fluctuația spre exterioritate, în tendința către erupția prin cuvântul rostit. Astfel, murmurul lăuntric te iubesc devine, prin excesul său de tensiune sufletească ce trebuie exteriorizată în extensia vorbirii, mărturisirea sonoră te iubesc. Actul mărturisirii implică o smulgere din tăinuire, o aducere în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
deplin ponderea, însemnătatea cuvintelor sale. Astfel, dacă mărturisirea te iubesc nu este piscul unui aisberg reprezentat de trăirea interioară și șoapta lăuntrică te iubesc atunci sensul ei este captiv efemerului mundan, nu deține temporalul iubirii, vine și pleacă fulgurant din exterioritate, nereflectând culminația unei iubiri lăuntrice, explozia de prea-plin a acesteia. Prin urmare, chiar atunci când iubești autentic pe cineva nu este totul să-i spui te iubesc, ci să fi suficient de răbdător ca dragostea ta să se mărturisească în formula
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cu interacțiunile, instituțiile, regulile de drept, practicile și ritualurile. Această bipartiție le oferea psihologilor cîmpul lor (abstract) de cercetare, centrat pe o monadă (individul), fără legături interacționale cu contextul, iar sociologilor propriul lor obiect de studiu, definit, printre altele, prin exterioritate și gradul său de constrîngere, deși ambele discipline își încrucișau privirile pe același fenomen. Relațiile dintre mentalități și indivizii sau grupurile care le activează și își extrag din ele sensul propriilor lor conduite sînt mai complexe și mai puțin clare
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Revue de Métaphysique et de Morale, vol. IV, mai 1898 (text editat în Sociologie et philosophie, Paris, PUF, 1967, pp. 1-48) Cum reprezentările individuale au o viață independentă de substratul material și neurofiziologic, același raționament este aplicat în privința independenței și exteriorității faptelor sociale în raport cu conștiințele individuale. ,,Societatea are drept substrat ansamblul indivizilor asociați. Sistemul pe care aceștia îl formează unindu-se și care variază în funcție de dispunerea lor pe suprafața teritoriului, de natura și numărul căilor de comunicare constituie baza pe care
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
există între substratul fiziologic și viața psihică a indivizilor, în cazul în care nu dorim să negăm orice tip de psihologie propriu-zisă." Ibid., p. 34 Credințele, practicile religioase, regulile morale, ,,nenumăratele precepte ale dreptului'' sînt propuse ca exemple ale acestei exteriorități și ale acestui criteriu de constrîngere, definind originalitatea fenomenelor sociale. Durkheim nu se mulțumește numai cu aceste caracteristici pentru a legitima existența reprezentărilor colective. El aduce în discuție ,,concursul'' indivizilor, referindu-se, într-un anumit fel, la ideea de interacțiune
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
socială a fenomenelor de sărăcie sau de excludere, apariția unui spațiu reprezentațional divers. Descrierea sa incită la pătrunderea în subtilitatea unui sistem noțional din viața cotidiană, în care înfruntarea problemelor se aseamănă cu o bătălie epică între "sine" (individ) și "exterioritate" (societa-tea), o potențială cauză de regres. ""Modelul" care se desprinde este cel al unei serii de opoziții al căror nucleu esențial rezidă în dubla opoziție dintre sănătate și boală, individ și societate [...]. O asemenea reprezentare, care explică sănătatea și boala
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ideea că explicațiile cotidiene propuse de actori nu sînt fundamental coerente, unificate și linear dezvoltate (Billig, 1988 sau in Tajfel, 1984)? Inferența cauzelor interne ("greșeala" este a celui care suferă o problemă precum sărăcia) le poate însoți pe cele atribuite exteriorității și situației în funcție de contextul la care ne raportăm, de voința de control al mediului și de scopurile pe care ni le fixăm (Didier Truchot, Attributions et représentations dans la relation d'aide, teză de doctorat în psihologie socială, Paris, EHESS
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
funcțiile evaluării. Evaluarea procesului devine un moment central și deschide un demers circular sau în formă de spirală, prin care se asigură ameliorarea în permanență a întregului sistem. În timp ce evaluarea tradițională, menită a garanta obiectivitatea, este pusă în situația de exterioritate în raport cu ceea ce urmează a fi evaluat, demersul sistemic se bazează pe un fel de „evaluare internă” sau „autoevaluare”, ea însăși asociată unei deschideri și chiar unui fel de provizorat. La limită, se poate ajunge la o evaluare fără judecare, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
se poate constata un „zgomot” atitudinal și o răsturnare a reperelor valorice la tot pasul? Valorile sunt niște relații de prețuire ce se nasc între subiecți și lucrurile, procesele, semenii din jur. Valoarea apare când o persoană acordă importanță unei exteriorități. Spunem despre un lucru că e bun, frumos, drept pentru că cineva se bucură de acel ceva din perspectiva dezideratelor. Bunătatea nu există la modul abstract, ca ceva suspendat, ci ca o conduită pe care o manifestă cineva față de un apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
prin fereastră. Am trecut prin iarnă. 2. • singular: în, din, prin • plural: între, dintre, printre așezat între doi brazi iese dintre brazi trece printre brazi 3. • static: în Stă în casă. • dinamic: din, în Iese din casă., Intră în casă. Exterioritate 1. dinamic sens: locutor ® spre, către, asupra, la; spre castel (primăvară), asupra noastră destinație: locutor ¬ dinspre, de la: dinspre castel 2. static pe verticală: sub, dedesubtul etc.: pe, peste, deasupra etc. pe orizontală: lângă etc.; lângă stejar după etc. după stejar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întâi în creația lui totul pare imagine. Imaginația este legată, deci, de simțul vederii. Nu este o imagine văzută direct ci una văzută indirect, așa cum vedem în vise, un fel de imagine a memoriei, o imagine interioară, nu una a exteriorității. De aceea poate fi foarte aproape de iluzie. Numai că imaginația este o facultate a creierului nostru care este cel mai aproape de inteligență, de creativitate. Îți imaginezi ceea ce nu este și reușești să-l faci să fie. Îți imaginezi o minune
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
civilizație occidentală se fundează "tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și Occident. Virtualității Răsăritului, a posibilității de manifestare a "lăuntricului" i se contrapune actualizarea Occidentului, a exprimării urgente a exteriorității 5. Comprehensiunea rolului preeminent al Ecclesiei constituie un exemplu semnificativ al raportului dintre virtualizare și actualizare: dacă în Răsărit, Biserica, "organism spiritual viu" dispune de nenumărate oportunități latente pe care nu le actualizează decât în cazuri extreme, reprezentând "scăderi" - "explicitarea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
generează conștiința obiectului. În fenomenul psihic al imaginii, obiectul păstrează ceva din funcția subiectului. Obiectivitatea imaginii nu mai este avansată, nefiind o consecință a conștiinței. O altă caracteristică a imaginii implică libertatea sa. Subiectul este liber să-și actualizeze potențialitățile. Exterioritatea subiectului către obiect și a obiectului către subiect tinde să se estompeze pentru a se nuanța într-o interioritate proprie. Specificitatea fenomenului psihic al imaginii rezultă din faptul de a se identifica simultan cu realul și irealul 2. Teoria lupașciană
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
viața unui asemenea ființe fără adăpost. Documentarul îi servește lui Georges Didi-Huberman ca să înțeleagă cum se poate alcătui existența și activitatea unui om în jurul nimicului: pentru că personajul lui Wang nu e pur și simplu deposedat, ci e orientat spre o exterioritate promițătoare. "Nimicul" are conținut - sunt resturile, rămășițele, gunoaiele, obiectele incomplete sau uzate distribuite în teritoriu. Căutarea "nimicului" devine astfel parte a unei conduite productive, activitatea "omului fără nume" fiind adaptată la prezența favorabilă a materiei, la abundența ei paradoxală. Gesticulația
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
literatura română în viitor. Este rezultatul previzibil al acestei reflecții în marginea productivității literaturii române care pleca de la nevoia de a mobiliza un popor statistic în creația și consumul de opere. Noțiunea generației este probabil figura cea mai permeabilă la exterioritățile societății, la răsfrângerea faptelor nașterii, eredității sau promoțiilor în dinamica producției spirituale. Lunga dezbatere din jurul acestui concept, care urmărește istoria literaturii din secolul al XIX-lea, a reiterat, fără să poată rezolva, oscilația între limitarea "literară" a sferei unei generații
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în subiectivitate 173". (...) "Omul este, prin natura sa, un "fiu" al comunicării, o realitate inter-ontică. Iar nevroza înseamnă tocmai un defect de comunicare și rezultatul unui minus de funcționare și eficiență a funcției de alter-ego, o continuă căutare înafară, o exterioritate a unei analogii eu-tu, neinstaurate sau pierdute (sublinierea mea, Gh. S.)174"; • psihozele, "[...] modelul psihotic se referă la boli mintale grave care dezorganizează psihismul până la disoluția persoanei și au un determinism corporal. În această optică apare evident că psihoza
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
se poate integra în colectivul grădiniței (școlii) de masă și are nevoie de asistența de specialitate. Cum în nevroză precumpănește "defectul de comunicare și rezultatul unui minus de funcționare și eficiență a funcției de alter-ego, o continuă căutare înafară, o exterioritate a unei analogii eu-tu, neinstaurate sau pierdute", regăsirea unei comunicări cu sine și cu celălalt este esențială. De aceea, activitățile de socializare vor fi obligatorii, iar punerea în această dublă relație va fi exersată prin integrarea subiectului în activitățile
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
responsabilității umane ca un imperativ exterior, ca o cerință constituită În afara individului și care are o influență coercitivă În determinarea conduitei sale. În sfera responsabilității morale, obligativitatea Își menține caracterul coercitiv, dar constrângerea Își extinde câmpul, din cel al exteriorității În cel al interiorității, devenind datorie morală: „Obligația este instanța prin intermediul căreia datoria irumpe În conștiința unui om pentru a-i orienta și a lansa acțiunea.” Propriul obligației morale apare pe de o parte, În sentimentul respectului față de legea morală
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
prin îngrămădirea la un loc a unor indivizi diferiți și nu pe principiul asocierilor benevole, anulează funcția de edificiu public care, în opinia lui Norberg-Schulz191, trebuie să întrupeze o Weltanschauung comunitară, cu dezideratele sale, nu un spațiu al retragerii. Imposibilitatea exteriorității și a trăirilor spirituale anulează funcția religioasă, definită ca loc al întîlnirilor cu divinitatea, ca loc al penitenței, al purificării de păcatele comise. Ocultînd cele trei funcții (locuință, edificiu public și spațiu religios) specifice unei arhitecturi civile, spațiul carceral s-
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]