669 matches
-
firavă ca o șoaptă unduind în suflet, este acasă și când nu e prezentă. Se aud, fără a fi rostite vorbele ei în care fierbe hazul vindecător pentru toată oprimarea dată de urâțeniile vieții la mila cerului. E înveselitoare, nu exteriorizează propriile dureri, e alungătoare a grijilor și amarului zilei de mâine...! Așa spun despre artistă, adjudenii ei. Aproape le este inexplicabil faptul că din unduirea unei voci lirice, din gestica unei făpturi frumoase, botticeliene, izbucnește umorul, iar în privirea ei
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
exemplu și pentru alții. Într-un interviu pentru Republica.ro Alexandru Puiu spune că „schimbarea e cumva în noi”, „fiecare din noi are o doză de responsabilitate față de semenii săi, dar nu întotdeauna aceasta este destul de puternică sau nu o exteriorizăm”. Visul său este să înființeze un ONG pentru a ajuta la electrificarea unor școli de la munte, cu ajutorul panourilor fotovoltaice. „Sunt în discuții de jumătate de an cu cunoștințe, ne facem planuri. Cei de la Free Miorița m-au inspirat. Vrem să
Vreau să înființez un ONG, să ajutăm la electrificarea școlilor de la munte () [Corola-blog/BlogPost/338583_a_339912]
-
Republica.ro de Alexandru Puiu: • Despre schimbare în România. „Consider că schimbarea e cumva în noi, fiecare din noi are o doză de responsabilitate față de semenii săi, în primul rând. Dar nu întotdeauna este destul de puternică sau nu întotdeauna o exteriorizăm. De multe ori pe Facebook suntem puternici, dar când ești în fața unei situații, mulți poate ar putea face ceva sau poate își doresc, dar au o reținere. Poate unuia mai tânăr îi e frică. Cineva mai bătrân mi-a spus
Vreau să înființez un ONG, să ajutăm la electrificarea școlilor de la munte () [Corola-blog/BlogPost/338583_a_339912]
-
asumat. Eseul sau ar fi cazanie, daca nu s-ar pamfletiza spre a da viață unei stări, intermitențe asemeni vulcanilor (dacă s-ar sfârși unde începuse), dacă s-ar dedubla într-o profesiune de credință. O individualitate pecetluita în sine, exteriorizându-se doar magnetic, călcându-și “pioșenia depășită”, orgoliul satisfăcut - se înfățișează autentic actul împărtășirii despre geneză și soarta poeziei în eternitate. O spovedanie lui Eminescu nu mai avea rezonanță în epoca. Eminescu însuși va fi cu atat mai auzit cu
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
medium is the message” (McLuhan M., 1964, p. 16). Tehnologiile create de om, între care figurează și mijloacele de comunicare, reprezintă prelungiri ale simțurilor sale. Cand omul își comunica gândurile, indiferent de mijlocul utilizat (vorbire, sculptură, desen, tipăritura), el le exteriorizează și prin această da întâietate organului de simt ce corespunde acelui mijloc. Experiență îl face pe om să fie pregătit pentru corelarea diferitelor tehnologii de comunicare, căci sistemele sale perceptive perfecționate de-a lungul timpului au ajuns să lucreze într-
Communication medium/media (mijloc/mijloace de comunicare), de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339546_a_340875]
-
de Dan Ionescu N.N. Negulescu, precipitat în esență, revede Fântâna Panomphee, întruparea luminilor și poate în primul rând, fără să aibă nevoie de lampă ca Diogene, omul gnostic. Poetul are cunoștința exactă a geografiei habitatului personal, dar n-o exteriorizează. Preferă să întrețină dubiul și să-i atribuie conector la mentalul colectiv, dubla circumstanță a adverbului simplu unde, spațială și interogativă: „unde începe aripa / casei mele / se vede dincolo / prin siluetele / Seraphimilor / Sunetul graurilor / încolțește în lemnul / mesei”. Ideea de
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
a reveriei (ce inevitabil preia obiectele lumii) către poezie reprezintă „o dezvoltare a discursului liric” („Legi fantastice”). Discursul liric provenit din punerea visului în limbaj va crea un nou vis: visul literar, trăirea estetică. Visul ca stare interioară se va exterioriza ca limbaj și va stimula un nou vis de o aceeași nedeterminare și cu aceleași trăsături de confuz, ambiguu, incert. Una peste alta, devenit realitate literară, discurs liric, visul vrea claritate și distincție, vrea determinare, se vrea certitudine în lumea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
a reveriei (ce inevitabil preia obiectele lumii) către poezie reprezintă „o dezvoltare a discursului liric” („Legi fantastice”). Discursul liric provenit din punerea visului în limbaj va crea un nou vis: visul literar, trăirea estetică. Visul ca stare interioară se va exterioriza ca limbaj și va stimula un nou vis de o aceeași nedeterminare și cu aceleași trăsături de confuz, ambiguu, incert. Una peste alta, devenit realitate literară, discurs liric, visul vrea claritate și distincție, vrea determinare, se vrea certitudine în lumea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
coborî: mai multe femei așteaptă la scară, să li se ofere cornuri, crezând că și troleibuzul are scop electoral. Dezamăgirea, în urma clarificării cu zgomot, a situației, e sursă de violență la adresa omului care mușcă din corn. Pozele rurale, deși puține, exteriorizează morav moromețian: „se însera. Pe la porți sătenii citeau ziarele aduse de bătrânul poștaș, trăgând încet din țigări”. Umbra palidă a timpului te fură peisajelor, chiar dacă mijlocul de locomoție, în cazul meu, trenul, te aduce dinspre mare, acasă, ori, sub raportul
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
de Nichita Stănescu și Marin Sorescu, Teatru de Marin Sorescu și Eugen Ionesco etc. Textele de Mihai Eminescu se pot citi devreme și sunt valabile oricând. Ni se întâmplă adesea, în mediul diverselor vârste, să avem nevoie, fără să ne exteriorizăm, de o comparație a problemelor și previziunilor personale, cu ale altora, de intimitate pentru asemenea punere în balanță. Lectura ne-o oferă. Sau dinaintea unui refugiu în timpuri mitice, de revenire acasă, refuzând brațe de zână, se află ora de
Lego ergo sum (Articol ideatic) () [Corola-blog/BlogPost/339680_a_341009]
-
743 din 12 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE Motivul icoanei în literatura română Se spune că românul din toate timpurile a fost creștin. În astfel de condiții, din vremuri ancestrale el a încercat să-și exteriorizeze acest sentiment, desenând și cioplind în piatră reprezentări imagistice sugerând divinitatea, mai ales în peșteri, ce se constituiau în adevărate lăcașuri de cult. Însă tradiția spune că Evanghelistul Luca ar fi pictat primele trei icoane ale Fecioarei Maria, din cele
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342425_a_343754]
-
matematică, iar când eram în liceu, nici măcar o secundă nu m-am gândit că eu aș putea să ajung să pictez, pentru mine matematică era totul. Am început să pictez de la geometrie, de la vederea spațială din interior, simțeam nevoia să exteriorizez cumva, era prea sec ce vedeam, ce făceam, aveam nevoie să exteriorizez ce purtăm în interior, mă duceam la bojdeuca lui Creangă, în spatele ei, pe o bancă, mă lungeam pe ea cu fața la cer și mă uitam printre crengile copacilor, și
ATUNCI CAND ARTA SE TRANSFORMA IN ZBOR. DE VORBA CU POETA SI PROZATOAREA VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 128 din 08 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344264_a_345593]
-
gândit că eu aș putea să ajung să pictez, pentru mine matematică era totul. Am început să pictez de la geometrie, de la vederea spațială din interior, simțeam nevoia să exteriorizez cumva, era prea sec ce vedeam, ce făceam, aveam nevoie să exteriorizez ce purtăm în interior, mă duceam la bojdeuca lui Creangă, în spatele ei, pe o bancă, mă lungeam pe ea cu fața la cer și mă uitam printre crengile copacilor, și mi-am zis dintr-o dată, ”aha, asta trebuie să fac, imaginile astea
ATUNCI CAND ARTA SE TRANSFORMA IN ZBOR. DE VORBA CU POETA SI PROZATOAREA VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 128 din 08 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344264_a_345593]
-
în dialogul De magistro: „Cunoașterea semnelor asigură punctul de plecare din exterior (foris) către interiorul spiritului cunoscător (intus)”.Vasăzică, semnele nu produc cunoaștere, ci doar declanșează mișcarea dinspre exterior către interior. Da, căci „Omul interior” este sediul adevărului, care se exteriorizează prin semne și astfel se lasă cunoscut. Regula este următoarea: Deoarece orice lucru este un semn prin care Dumnezeu vrea să ne învețe ceva (semnele sunt fie naturale, bunăoară așa ca fumul, fie date, precum cuvintele), „toate semnele converg spre
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
inteligența, „totuși de la inteligență îi va veni zguduitura ce o va fi făcut să urce la punctul care este. Fără inteligență, ea va fi rămas, sub forma de instinct, mărginită la obiectul special care o interesează în mod practic, și exteriorizată de el în mișcări de locomoție”. Nu putem să nu simțim violența, cruzimea, egoismul, minciuna și perfidia și să rămânem pasivi în fața acestei realități. Deocamdată unui rău i s-a răspuns cu un alt rău și acestui alt rău urmează
DESPRE MINCIUNĂ ȘI PERFIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343256_a_344585]
-
condiție fizică, ci ca să cântărească siluetele prietenilor pe care nu-i mai văzuse de cincizeci de ani, în speranța redescoperirii trăsăturilor adolescentine din timpurile vechi... Nu-i regăsea deloc, oricât s-ar fi străduit, și-atunci un oftat puternic îi exterioriza dezamăgirea. * La un moment, un zgomot înfundat venind dinspre pământ zgudui pădurea. Tunetului i se alătură imediat și o mișcare puternică pe verticală. Flower-Power și Miramoț se agățară neputincioase de trunchiurile unor copaci, dar băieții, încrezători în propriile lor puteri
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
pentru tot chinul la care am supus-o în toți anii aceștia, fiind un inconștient, mânat de gelozie. Să știi că te-am iubit cu adevărat, și încă te iubesc, dar nu am avut de la cine învăța cum să-mi exteriorizez sentimentele. O să rămâneți în sufletul meu! Laura îl privea tăcută și uimită, totodată. Nu se așteptase la așa schimbare radicală în gândirea și comportamentul lui Nicolae, total schimbat, nu numai fizic, ci și moral. Avea impresia că visează, venise pregătită
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]
-
arde incandescent, necontenit, în ființa Danei Grecu. Există în viața sa o sferă de principii, supremă. Este fidelă Majestății Sale Regelui Mihai, aderă la forma de guvernământ a monarhiei constituționale - această credință intensifică și vitalizează lumina sa interioară care se exteriorizează puternic în afirmații de iubire pentru Rege și de încredere într-o Românie Restaurată sub Coroană. Nu obișnuiește să preamărească pe nimeni, dar când este vorba despre Majestatea Sa Regele Mihai, cuvântul dobândește pentru ea superioritate de adorație și forță
DANA GRECU. SIMPLITATEA SENTIMENTELOR PRIN SINCERITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381882_a_383211]
-
știre falsă. „Iubesc snobii, spunea scriitorul american William Cuthbert Faulkner (1897-1962), fiindcă sunt nevoiți să-și irosească atâta timp pentru a fi snobi, încât le rămâne prea puțin ca să-ți mai facă rău”. Nu este chiar așa, fiindcă snobul se exteriorizează, devine arogant, iar „Aroganța este un monstru. Ea nu are simțuri, ci numai o limbă ascuțită și un deget arătător”, exprima scriitorul indonezian Toba Beta. Aroganța are semnificația de „dominator, îngâmfat, insolent”. Unii consideră Aroganța ca fiind una dintre trăsăturile
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
mască de carnaval, ele sunt trasparente și limpezi ca apele izvoarelor de munte, ele se cer comunicate, limbajul folosit de poet ( purtând amprenta unei tristeți metafizice, însingurat în sine, deseori) este acela a unui „confesor” care are curajul să se exteriorizeze, și să înfrunte mirarea atâtor ochi ascunși în „lumina soarelui de amiază”. În fiecare gând neconturat există o catedrală de cuvinte și poetul e gata oricând să înalțe o rugă, țesând cu migală, dăruire nestăvilită versuri sensibile, vibrând a patimă
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
povești în care personajul promite, deși complexele lui sunt mărturisite parțial. Acea parțialitate a existenței devine o realitate dureroasă. Surprinzător sau nu, Gheorghe Grigurcu, în această lume mereu în mișcare, mi-a dăruit șansa de a produce stări și ale exterioriza fără a indica, uneori, sursa interioară care-mi cicatriza suferința. Iată-mă azi un personaj care străbate în interiorul cetății cuvintelor și-i mulțumește lui Gheorghe Grigurcu, la împlinirea vârstei de 80 de ani, pentru că mi-a reactivat și amplificat dorința
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
de stagiune. În sală, niciun loc nu rămăsese gol. Inima ei era cât un purice. Cu toate că se considera destul de pregătită să treacă cu bine peste acest moment, totuși.... simțea o neliniște inexplicabilă. Un gol imens în stomac. Dar nu se exterioriză. Nu intra chiar de la început în scenă, așa că a putut trage cu ochiul , pe furiș, pe la colțul cortinei spre sală. Luminile erau stinse.Nu se descifrau chipuri, doar o mare de oameni. În schimb, scena era luminată puternic. Parcă mai
ÎNGER SAU DEMON CAP. II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374299_a_375628]
-
acoperă ochii - e oare drept - e oare un mister pe care nu mi-l vei dezvălui niciodată că și altele pe care le cuibărești în tine, și mi-e frică de răbufneala ta pentru ca tot strîngi, strîngi și nu te exteriorizezi...,, ,,...Mă doare mîna dar nu mă opresc, mi-e frică să nu pierd firul sau să-mi fie frică. Scuză-mi scrisul, sînt obosit, de greșesc să nu mă condamni că atunci la tine acasă pentru că fac atîtea greșeli. De
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
mile. Un gând obraznic l-a fulgerat pe Ionel. „Bine că a rămas orășeancă și nu orășean. Ce m-aș fi făcut dacă în tranziție s-ar fi crezut băiat și mi-ar fi oferit, în consecință, fundulețul”. Zâmbind, a exteriorizat: - Ești încă dificilă pentru „două grade de libertate.” Cu toată erudiția pe care ți-o respect. - Să trăiți domnule Căpitan. La ordin! Vă pot face și bebeluși dacă ordonați. - A dracului țigăncușa. A oferit burtica la scărpinat dar tot mușcă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
când simțim că suntem, cum spune românul „pe cai mari”. Bucuria se caracterizează printr-o viziune optimistă a unei situații, este o trăire interioară aducătoare a stării de bine, cu mari nivele de energie și multă disponibilitate în fața acțiunilor constructive, exteriorizându-se prin multe căi: vorbire, fapte, gesticulații, atitudini. Nota cineva că bucuria este una dintre cerințele cele mai de seamă ale vieții omenești, „după ea aleargă sufletul omenesc, după cum aleargă cerbul după izvoarele apelor cristaline”. Cum ar fi viața fără
BUCURIA ÎNVINGÂND TRISTEȚEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373908_a_375237]