1,101 matches
-
Traducând simplu ar fi să deslușim aici un reflex al liricii antirăzboinice, cultivată intens și în toate chipurile de Eugen Jebeleanu. Dar parcă e totuși mai mult. Un sentiment al dezaxării existențiale este de perceput, al prăbușirii nesfârșite și al extincției, potențat în poeme și de acea plastică de severe tonalități : alb, negru, plumburiu, flăcări, fum, cenușă. Politic, în sens larg, înainte de război, Eugen Jebeleanu se plasase la stânga, la un loc cu Sahia, M. R. Paraschivescu, G. Ivașcu, G. Macovescu, Geo
Însemnare la un Centenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5561_a_6886]
-
regretabilul malentendu survenit în relația poet-critici se revarsă, ca într-un D’ale carnavalului al vieții literare, și rizibile comentarii extatic-bombastice, referitoare la poezia lui Mircea Dinescu: „Când organicul se lichefiază sau se preschimbă într-un sunet strident, hașurând imagistica extincției, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă față în față cu cele două ipostaze ale realității. Complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă, oscilațiile și-au pierdut și ele cadența, spațiul se îngustează până când recuzita încape
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
publicate de Sașa Pană între 1934 și 1946 (preponderent, însă, după 1944) se adaugă și întăresc mărturiile deja cunoscute, ce atestă reînflorirea teoretică a suprarealismului în România, într-o perioadă postbelică în care, în Occident, avangarda se afla în evidentă extincție. Interesul lui Sașa Pană pentru anumiți scriitori și artiști de la care se revendică avangarda europeană, de la Maiakovski la Chagall și de la Pascin la Modigliani, ne confirmă și faptul că, aflată în plin proces de redefinire, avangarda românească încetează, după 1944
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
Paz, referitor la „clipa scripturală”: „Pete: buruieni: ciorne. Ștersături. Prins între linii, lianele literelor. Sufocat de linii, lațurile vocalelor. Mușcat, ciupit de cleștii, de cârligele consoanelor. Buruieniș de semne: negarea semnelor. Gesticulație stupidă, grotescă ceremonie. Abundență care se sfârșește în extincție :semnele înghit semnele. Buruieniș transformat în deșert, gălăgie în liniște; nisipuri de litere.[...] În asemenea romane, în care actul scrierii este frecvent simbolizat de nucleul imagistic drum-călătoriecă utare, iar scriitura ca „subiectivitate scriindă” se reflectă în spațiul textual ca într-
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
frate și soră, ajunși la Paris fără bani, ducând o viață scandaloasă, amestec de parazitism și joc incestuos. Este pretext de a aborda eseistic subiectele preferate (Dumnezeu și banii, drogurile și alcoolul, cuplul și moartea), ce-i dezvăluie spiritul rebel. Extincție de Thomas Bernhardt (traducere din limba germană de Gabriela Danțiș), roman apărut la Editura Art, îmbogățește galeria „invitatei de onoare” - literatura de limbă germană. Merită lăudată inițiativa editurii de a însoți textul de o prefață consistentă, semnată de traducătoare, mai
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
ține o mică prelegere celor doi pacienți, Nicole și Whip. În ce mă privește, este fără îndoială cel mai bun moment al filmului, tocmai pentru că este lipsit de moralități izbăvitoare, de remușcări abisale, de frământări liminale. Experiența vieții în proximitatea extincției se comunică jovial-glumeț la o țigară, fără nimic grav și fără indecența suferinței afișate. Până la urmă un film modest, Zborul îl relansează însă pe regizorul american oprindu-i căderea liberă și plasându-l pe vechiul circuit. Ceea ce lipsește filmului este
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
dintre imnurile componente, ca o posibilă sugestie testamentară: „autoportret în ghirlandaio cu/nepotul în care bunicul stingerea și-o distilă din/golul atom al chiverei aurite roz picurîndu-și/derma vulcanică în ascensiunea copilului și de-/colorîndu- se mișcat pînă la extincția vestită” (imnul 112). Sau, în altă parte: „un (auto?) portret de ghirlandaio icoana unui bunic/prins cu nepotul de piept alipit sub privirea străveche/ce nici nu-l mai vede pesemne și nasul de negi/deformat spre care făptura tîrîtă
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
țină o conferință în stil propriu în marginea esenței muzicii. Impresia pe care a lăsat-o a fost cea a unui alarmist care se îngrijorează de degradarea muzicii, pretinzînd că drumul pe care au apucat-o artiștii va duce la extincția artei sunetelor. Un drum fatidic ce va culmina în bagatelizarea pînă la terfelire a noțiunii de „compoziție“ și în căderea în derizoriu a ideii de „execuție muzicală“. Pentru Celibidache, a spune despre un cîntăreț că vine pe scenă pentru a
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
vileag fie și un unic exemplar. A pierdut alegerile în 2004, cât pe ce să-l piardă și pe dl. Iliescu, simbolul democrației originale, ferocele vânător de mari corupți, mereu cu tolba goală. De mai multe luni, actualul regim prepară extincția unei specii de incertă fiziologie. A mai intervenit și un factor exterior de primă importanță, Consiliul Europei, care și el crede în existența marilor corupți și cere lichidarea lor. Este limpede că brațul lung al Justiției se agită, dar nu
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
termen. Vor mai rămîne doar oamenii de știință, niște ființe cărora le lipsește însă putința emotivă de a reacționa moral la lumea din jur, motiv pentru care însăși noțiunea de "intelectual" încetează să li se mai potrivească acestora. Și atunci, extincția unei categorii umane despre care multă vreme s-a crezut că ar fi sarea și piperul acestei lumi, extincția ei va fi un dat inevitabil. Vom ajunge să discutăm despre intelectuali cu aceeași curiozitate arheologică cu care astăzi vorbim despre
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
moral la lumea din jur, motiv pentru care însăși noțiunea de "intelectual" încetează să li se mai potrivească acestora. Și atunci, extincția unei categorii umane despre care multă vreme s-a crezut că ar fi sarea și piperul acestei lumi, extincția ei va fi un dat inevitabil. Vom ajunge să discutăm despre intelectuali cu aceeași curiozitate arheologică cu care astăzi vorbim despre vracii din Africa sau despre necromanții din Egipt. O lume se încheie, un stil de viață apune și o
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
magică. miezul unor simboluri. leagăn. o rețea de izvoare/ care desenau rotunjimi/ în jurul unui punct". Natural, într-o pivniță lumina e redusă. Tablourile se întunecă progresiv, se umplu de ceața impenetrabilă a timpului revolut, de frisonul primejdiei, de fantomatice apariții. Extincția se generalizează: ,mă întrebase părintele meu, acum vreo două decenii: oare știi cît îți va fi de/ greu să te desparți de toate astea?/ între timp am tot căutat o adresă./ străzile și orașele erau prea întunecate. casele prea adînci
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
un gînditor pe marginea acestora și nicidecum un sclav al lumii vizibile. Vreme de treizeci de ani Ion Dumitriu a pictat pămîntul. Pămîntul frust, pămîntul fertil, pămîntul în plină jubilație germinativă și pămîntul metafizic, cutremurat de melancolii și de presentimentul extincției și al pustiului. Dintr-o existență posacă și dintr-un principiu abstract, așa cum este pămîntul în ordinea realului nemijlocit și în vechile reverii cosmogonice, Ion Dumitriu a făcut o lume polimorfă, un spectacol neîntrerupt și o imensă matrice în care
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
moins d^imagination." Dl Livius Ciocârlie consacră o carte bătrîneții și morții, ceea ce nu e deloc un semn de ,indiferență". Sau, totuși, este, întrucît spaima blochează, reduce la sterilitate? Admițînd ,indiferența", n-am putea contesta ,curajul" celui ce se opune extincției printr-un gest constructiv, însă nici ,imaginația" în afara căreia n-ar fi posibilă pagina literară, ficțiune în esența sa. Ni se pare că aci ,curajul" și ,imaginația" se cuplează. Dar nu e orice fel de imaginație. Ci o imaginație specifică
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
persienele aprind lumina / mă așez la masă fac socotelile zilei / marele câștig mi se repetă și acum: / singurătatea noblețele ei // și vine noaptea lungă visul / care amestecă sâni sidefii cu săculeți de tărâțe // împăcare este numele tău bătrânețe". Gândul la extincție este împăcat de însăși prețuirea tandră pe care poetul o are pentru vârsta la care se găsește, în "Începutul unui altfel de poem" (p. 488): "Udatul florilor la ceasul înserării argintat / de sunetele clopotului bisericii romano-catolice / clipe lungi petrecute în
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
obligație la un război absurd, și revanșa sistematică, de o ferocitate fără precedent a rușilor, pe care o descrie și Ernest Jünger în jurnalul său, Pagini din Kirchhorst. Coliba din vie (Anii de ocupație), mica minoritate mazuriană este împinsă către extincție. Smarzowski alege ca substanță de contrast a acestei sistematice razii genocidare o poveste de dragoste între Roza (Agata Kulesza), soția unuia dintre acești mazurieni mort în război ca soldat german și un soldat polonez în Armia Kraiowa, armata de eliberare
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
au uitat, și că el dăinuie în ele. Ca și în poezii similare din lirica populară românească, evocarea morții se transformă într-un tablou de paradis terestru. Prin contrast, cât de plin se aude melopeea de fond a spaimei de extincție : „ține-mă, pământ cu iarbă, / că vrea umbra să mă soarbă, / călător lunecător, / azi fecior, mâine ulcior. // Of, Margine, Margine, / cu buzele agere! La movila cu sulfine / a murit calul sub mine, / amândoi sub anatem / aolică șo cherdem. Și cum
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
oare că Îmbătrînim dacă n-am avea amintiri? Și toată existența noastră nu e formată numai din aceste ficțiuni, singurele care ne dau certitudinea unui drum parcurs? Fără ele - ce terifiant vis - realitatea redusă la o singură secundă, cea a extincției. În rest numai literatură, numai memorialistică și omul Înaintînd mereu cu capul Întors Înapoi. De m-ar Întreba cineva acum dacă am avut o viața frumoasă, automat mi-ar apărea În fața ochilor clișeul vacanțelor. Trei siluete albe oprite undeva În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sînt daruri din cale afară de timide cum aceste unghii zgîrie celofanul unui săpun, un uter mic În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun roz parfumat ca toate organele auxiliare incestului, ca toate substituirile extincției și ale erecției: buze umede, delicate limbi, mameloane, clitorisuri sub lupele cosmice mărite În acest oval lucios din care au dispărut toate traseele, atît de neutru, Încît iată chipul tău născîndu-se În el ca-n orice oglindă goală; dar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
singuratic ca apartamentul meu de pe Fasanenstrasse și aproape imediat ce am ajuns acasă am lăsat pe seama unei sticle de brandy sarcina de a-l dizolva. Cineva a spus odată că fericirea este aceea care este negativă, simplă abolire a dorinței și extincție a suferinței. Brandy-ul a ajutat un pic. Dar înainte de a adormi, încă îmbrăcat cu pardesiul și așezat în fotoliu, cred că mi-am dat seama cât de pozitiv fusesem afectat. 22 Sâmbătă, 6 noiembrie Supraviețuirea, mai ales în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vom avea kiwi din Noua Zeelandă, struguri din Chile, portocale din Maroc sau cotlet din Argentina. Încălzirea globală va avea din păcate și efecte nefaste: 37% din speciile de animale exsitente vor dispărea. Cu alte cuvinte, ne vom confrunta cu o extincție comparabilă doar cu dezastrul care a condus la dispariția dinozaurilor! Fenomenul va afecta mai ales emisfera nordică; nu vor mai exista urși polari, în schimb vor migra spre nord acele păsări care acum pot fi întâlnite doar în zonele temperate
PLANURI DE ANUL NOU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363853_a_365182]
-
cei mai influenți politologi americani și președinte Stratfor. Șeful celei mai importante agen ț ii private de analiză geopolitică este de părere că statul român ar trebui să lupte pentru menținerea suveranității, pe fondul unui trend european de diminuare până la extincție a suveranității naționale. "Trebuie să faceți o inițiativă regională. Este o iluzie optică impresia că UE sau NATO vor avea grijă de România, care este un stat suveran și trebuie să își asume răspunderea pentru viitorul politic. Trebuie să vă
DECLARATIA LUI GEORGE FRIEDMAN PRIVIND ROMANIA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362924_a_364253]
-
îl aștepta, în agonie, însăși moartea. Bucuria ei e teribilă: „Bine ai venit, copile,/ Împreună cu norocu-ți,/ Că de nu, nu aveam zile,/ Prăpădindu-mă în locu-ți”. Rocada între cei doi se produce instantaneu. Dorința muritorului de a-și exorciza inerenta extincție apune subit și irevocabil. El a cunoscut clipa faustică înveșnicită și a evadat din ea, așa cum a făcut, întru mântuirea-i, și celebrul alchimist din perioada renascentistă. Feciorul de împărat din basmul care l-a fascinat pe Adrian Erbiceanu este
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției, chiar dacă amenițată cu extincția... Știu că sunt nonsensuri, aberații, cele „aruncate” mai sus, dar esența noastră refuză să-și accepte damnarea, înfricoșătoarea dispariție (chiar dacă, într-o perspectivă care depășește puterea noastră de înțelegere!) și care se va produce odată și odată... Cum, când, unde
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
haotice, fără noima, în sunete și urlete prelungi, înfiorătoare, agasând paroxistic liniștea orașului aspru betegit de spaimă ... Baierele largi ale pământului parcă se sumețesc dintr-o dată, chiar pământul pare să fi căzut într-o “rană” pregătind o adormire vecină cu extincția, “nemurirea” sau viețuirea părând a mai fi păsuite doar de agonia și precaritatea mișcărilor a tot ceea ce este încă viu, o “viermuiala” irațională a amestecat totul și e pe cale să-și piardă chiar sensul ei incipient, bacterian... Nici un apel la
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]