207 matches
-
manifestare a corupției, conform unui număr de trăsături de bază<footnote Amundsen, I. (1999), “Political Corruption: An Introduction to the Issues”, Chr. Michelsen Institute, Working Paper, Bergen, pp. 7-14. footnote>. Formele principale luate în considerare sunt mituirea, delapidarea, frauda și extorcarea. Chiar și când aceste concepte se suprapun într-o oarecare măsură și din când în când sunt interșanjabile cu alte concepte, ele pot să identifice anumite varietăți de bază ale corupției<footnote Lambsdorff, J.G. (2007), The Institutional Economics of Corruption
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
footnote>. Frauda reprezintă, de asemenea, un termen popular și legal folosit în mare măsură, care acoperă mai mult decât mita și delapidarea<footnote Lambsdorff, J.G. (2007), The Institutional Economics of Corruption and Reform, Cambridge University Press, Cambridge, pp. 18-20. footnote>. „Extorcarea” reprezintă extragerea banilor sau a altor resurse prin constrângere, violență sau amenințare cu utilizarea forței. Șantajul și extorcarea reprezintă tranzacții corupte prin care banii sunt extrași de aceia care dețin puterea de a face asta, și în care foarte puțin
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
decât mita și delapidarea<footnote Lambsdorff, J.G. (2007), The Institutional Economics of Corruption and Reform, Cambridge University Press, Cambridge, pp. 18-20. footnote>. „Extorcarea” reprezintă extragerea banilor sau a altor resurse prin constrângere, violență sau amenințare cu utilizarea forței. Șantajul și extorcarea reprezintă tranzacții corupte prin care banii sunt extrași de aceia care dețin puterea de a face asta, și în care foarte puțin le este returnat „clienților” (poate doar niște promisiuni vagi de exceptare de la hărțuiri ulterioare). „Favoritismul” reprezintă un mecanism
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
trei ani. Indicele TI (CPI) susține că actul de corupție este un fenomen unidimensional, variind de-a lungul unui interval. Însă corupția nu este unidimensională. Așa cum s-a arătat în capitolul 2, corupția are multe fațete, incluzând delapidarea, mita și extorcarea. CPI nu face diferență între aceste tipuri de comportament. În plus, există mari variații în modul în care corupția este organizată, în modul în care veniturile din corupție sunt cheltuite șamd. Este probabil ca aceste variații să producă diferite efecte
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
în deplasări pulsatile, pe calea spre Răsărit. Megaturmele de vaci, de oi, de capre, de oi, de capre, de boi, de iezi, de vaci, de oi, de capre erau menite, ca și petrolul românesc, să atenueze nesațiul și răsplata Eliberării. Extorcarea de boi, de iezi, de vaci, de oi, de capre, de miei, de purcei, de iezi, a țării, germinase implacabila succesiune a megahergheliilor de cai. Înainte de a trece vadurile frontierei de pe Prut și după căderea serii, caii jertfiți Răsăritului, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lucru unui întreg departament la câte face nemernicul ăsta în oraș. Acuzații de viol, procese de paternitate, atacuri asupra băieților tineri cu biciul ăla pe care îl ține la el, mituirea funcționarilor publici, însușirea fondurilor Partidului, fraudă, furt, fals, incendiere, extorcare - vorbim despre un gangster, domnilor. Un monstru care terorizează oamenii din acest oraș, nu-și achită niciodată notele de plată, falimentează afaceri, distruge carierele bărbaților onorabili care au avut curajul să-i stea în cale. — Am avut ocazia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bar, acum consumând băutura pe scaune cu numele fiecăruia. Regula de timp, spațiu și acțiune a Teatrului lui Stanislavski era rezolvată. Urma acum întruchiparea personajului în acord cu etica vremii și transfigurarea realității fără a sparge canoanele prin sublimare sau extorcare a înțelesului ei metafizic. Adevărul care reieșea din textul vorbit și sorbit era realitatea sublimă în mizeria ei sublimă. Nimic subtil, nimic mascat, nimic presupus, ci expus de-a dreptul, fără machiaj, fără convenție, fără trucaje, fără lumini care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru orice soldat; ofițerii trebuiau să aducă sacrificii, iar soldații să participe. Steagurile militare erau văzute de creștini ca sacra pagani, iar venerația lor ca idolatrie; idolatrice le apăreau și decorațiile militare (coroane etc.); atitudinea soldaților în vreme de pace (extorcări, dezmăț etc.), glumele rudimentare din armată (mimările etc.) erau ofensive și chiar jignitoare prin însăși tendința lor, iar în parte acestea erau legate de idolatrie și de sărbătorile zeilor. Până către anul 170, creștinismul a adoptat efectiv față de meseria soldatului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
misionarii creștini, interzicea orice fel de răzbunare și insultă, iar insistența asupra practicării blândeții și răbdării desăvârșite pare să fi fost cea care a influențat conștiințele primilor creștini. Nu era oare meseria soldatului, în opinia comunităților creștine, disprețuită tocmai din cauza extorcărilor, violențelor și a executării poruncilor tiranilor ei? Creștinii din primele secole au înțeles destul de bine că nimeni dintre ei nu trebuia să devină soldat din proprie inițiativă; observarea acestei reguli nu era prea dificilă pentru ei, împlinind-o cu certitudine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
contract imaginar, folosirea forței militare este un rău necesar pentru a preveni invadarea din exterior imaginat ca diferență, iraționalitate, anarhie și conflict potențial a interiorului statelor omogene, raționale și ordonate. Statele, în această analiză feministă, recurg la o formă de "extorcare", prin propria lor existență ca "protectori" agresivi, creează amenințări în exterior și cer compensații pentru insecuritatea pe care o aduc populației "protejate" din "interior". În numele protecției, statele cer sacrificiul cetățenilor, inclusiv pe cel al soldaților în majoritatea cazurilor bărbați prin
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
importanța concretă a problemei, anumite școli secundare devenind locuri unde predarea părea imposibilă, ba chiar periculoasă. Rapoarte oficiale ale Inspectoratului General (Tallon, 1979, 1980) semnalaseră, încă de la sfârșitul anilor 1970, accentuarea unei neliniști și existența unor delicte ca furtul prin extorcare (racket) într-un număr deloc neglijabil de instituții școlare. Totuși nu fusese luată nici o măsură concretă. Violența în școală n-a fost la început o preocupare administrativă, fiind în general ignorată până la descoperirea ei mediatică. În 1991 devine o temă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
grave 3 092 0,04 Acte Număr de semnalări Procentaj din numărul de elevi din gimnazii și licee Deteriorări ale localurilor 2 675 0,04 Introducere de elemente străine 2 061 0,03 Aruncat cu pietre 1 952 0,03 Extorcare sau tentativă 1 757 0,03 Consum de stupefiante 1 654 0,02 Graffitti 1 635 0,02 Violențe fizice cu arme (sau prin destinație) 1 581 0,02 Alarmă falsă 1 438 0,02 Deteriorarea vehiculelor 1 386 0
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fi, în proporție, foarte limitat 14. Pentru faptele de violență fizică fără arme am putea considera că sunt cuprinși 0,30% dintre elevi, 0,23% pentru insulte sau amenințări grave, 0,11% pentru furturi și tentative, iar 0,03% pentru extorcare sau tentativă. Într-o perioadă în care chiar ministrul Educației descria și condamna puternicele tensiuni rasiste și antisemite dintre elevi, semnalările injuriilor rasiste privesc doar 0,01% dintre elevi. Dacă avem în vedere numai victimizările directe (excluzând traficul, autoviolența, degradarea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
recapitulativ (tabelul 5) care dă procentajul victimelor conform anchetelor noastre de victimizare sau conform cifrelor produse pe cale administrativă. Tabelul 5. Victimizările în gimnazii potrivit anchetei din 2003, comparativ Procentajul elevilor care se declară victime 2002-2003 Proporția victimelor în Signa 2002-2003 Extorcare 6,3 0,03 Insulte 73,2 0,23 Rasism 16,7 0,01 Lovituri 24,2 0,30 Furt 46,3 0,11 Eșantion redresat N = 3871 Debarbieux și Montoya 2004 și semnalările oficiale MEN/Signa, 2002-2003. Tabelul 5
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
0,11 Eșantion redresat N = 3871 Debarbieux și Montoya 2004 și semnalările oficiale MEN/Signa, 2002-2003. Tabelul 5 recapitulează decalajul dintre statisticile produse de instituții și mărturiile victimelor după un protocol de anchetă, un decalaj incontestabil... Dacă ne limităm la extorcare, totalul victimelor declarate în anchetele noastre este de 210 ori mai mare decât statisticile Ministerului Educației Naționale. Nu-i doar o aproximare infantilă: potrivit răspunsurilor date de cei 525 de adulți chestionați într-o altă anchetă în 1999-2000 54,2
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
loc la școală și 913 000 pe drumul spre școală. În 2001, elevii între 12 și 18 ani au fost victimele a aproximativ 764 000 de infracțiuni violente la școală, incluzând 161 000 de infracțiuni violente grave (viol, violență sexuală, extorcare și agresiune agravată), iar pe drumul spre școală elevii au fost victimele a aproximativ 758 000 de infracțiuni violente, dintre care 290 000 grave. Totuși, în perioada 1992 2002 [...], rata victimizărilor pentru elevii cu vârste între 12 și 18 ani
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
iar mai multe fapte pledează pentru o contabilitate separată: • faptul că elevii sunt, în școli, mai puțin victime ale anumitor agresiuni în special cele mai grave (omor, viol) și mult mai mult victime ale altor tipuri de agresiune (hărțuire, furt, extorcare, agresiune verbală); • faptul că există victimizări specifice spațiului școlar: de exemplu, cele legate de agresiunile asupra profesorilor și membrilor administrației, dar și cele comise de aceștia din urmă asupra elevilor; • faptul că funcționarea școlară poate induce comportamente delictuoase. Se vede
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
realizate de Carra și Sicot în 1996 privesc așadar definirea victimizărilor de către elevi și frecvența violențelor suferite. Categoriile reținute de elevi și validate de această cercetare sunt în număr de opt: lipsa de respect, deteriorarea bunurilor, furturile, șantajul, rasismul, loviturile, extorcarea și hărțuirea sau agresiunile sexuale. Aceste categorii trăite depășesc, fără îndoială, ceea ce este de obicei contabilizat de către adulți și statisticile infracțiunilor și delincvenței. Lipsa de respect", definită de elevii francezi drept cel mai frecvent act de violență suportat de aproape
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violent, regăsim decalajele obișnuite față de statisticile publice. Fără să intrăm în discuția despre "lipsa de respect", remarcăm, de exemplu, că 23,7% dintre elevi se declară victime ale furturilor, 15,6% ale loviturilor, 9,7% ale rasismului, 4,3% ale extorcării și 2,8% ale hărțuirii și agresiunilor sexuale. Dacă ne amintim cifrele oficiale franceze, aceste categorii diverse nu depășesc niciodată un risc de 0,3% pentru elevi. Să ținem cont că aceste cifre privesc un departament "obișnuit" și nu cuprind
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Carra și Sicot, care au grupat în categoria foarte vastă a lipsei de respect așa-numitele violențe verbale, numite mai prozaic, în limbajul tinerilor, insulte. Cinci tipuri de violență apar mai frecvent și au devenit principalii noștri indicatori în ce privește victimizările: extorcarea, insultele, furtul simplu, loviturile și rasismul. În 1996, numărul elevilor care afirmau că au fost extorcați era de 9% din eșantionul de 9 521 de elevi de gimnaziu chestionați. Tabelul 6 prezintă frecvența acestor victimizări în ultima noastră anchetă, din
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
poate face așadar pentru fiecare în parte. Or, rezultatele sunt foarte diferite, cum arată tabelul 6. Tabelul 6. Procentajul elevilor afectați de principalele victimizări (gimnaziști francezi din învățământul public în 2003), potrivit celor două anchete Ancheta ESPAD Ancheta Debarbieux Diferență Extorcare 3,4 6,3 2,9 Furt 14,3 46,3 32,0 Verbal 45,6 73,2 27,6 Lovituri 20,2 24,2 4,0 Rasism 10,4 16,7 6,3 Sursa: Debarbieux și Montoya, 2004 (N
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
din motive de comparabilitate, decât subansambluri din anchetele citate: gimnaziștii din instituțiile publice. Au fost excluși din propriul nostru eșantion elevii din școlile elementare, iar din eșantionul INSERM, liceenii și școlile particulare. În prima coloană, tipul de victimizare suferită, de la extorcare la rasism, în coloana a doua, procentajul elevilor care declară acest tip de victimizare în ancheta ESPAD în Franța, în coloana a treia, procentajele furnizate de propria noastră anchetă, iar în coloana a patra, diferența dintre cele două procentaje. Astfel
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
coloana a doua, procentajul elevilor care declară acest tip de victimizare în ancheta ESPAD în Franța, în coloana a treia, procentajele furnizate de propria noastră anchetă, iar în coloana a patra, diferența dintre cele două procentaje. Astfel, de exemplu, dacă extorcarea îi afectează pe 3,4% dintre elevii din ancheta ESPAD, aceștia reprezintă 6,3% în ancheta noastră. Desigur, decalajul între rezultatele celor două anchete este mult mai mic decât decalajul fiecăruia față de sursele oficiale, dar e suficient de important ca să
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
al., 1994). Ancheta realizată de Marie Choquet este, în această privință, mai precisă. Ea prezintă evoluția după sex a numărului de autori de violență declarată între 1999 și 2003 și, reluând cele cinci categorii de bază (de la violență verbală la extorcare), arată repartizarea acestor acte în funcție de locul în și în afara școlii (tabelul 8) (Choquet et al., 2005). Tabelul 8. Violențe autodeclarate de gimnaziști și liceeni în anii 1999-2003, în funcție de sexul respondenților În ultimele 12 luni Băieți Fete 1999 2003 1999 2003
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școala este principalul loc de violență în ce privește violențele verbale (47% dintre elevi spun că au avut acest tip de comportament la școală, față de 1,6% în familie, de exemplu). lucru valabil și pentru actele rasiste sau lovituri. Dimpotrivă, furtul și extorcarea s-ar practica mai mult în exteriorul școlilor, în locuri mai puțin supravegheate. Remarcabil este, bineînțeles, faptul că mediul familial este, după spusele agresorilor, relativ ocolit. În fine dar subiectul nu e epuizat -, există și posibilități de statistici indirecte pentru
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]