417 matches
-
nominația este actul de atribuire a unui nume pornind de la obiect, realizîndu-se astfel desemnarea lui, obiectul fiind desemnatul (sau designatul). Din acest motiv, referința este relația care se creează într-un moment concret între expresia lingvistică și obiectul sau situația extralingvistică, fiind distinctă de relația reprezentată de denotație, ce se stabilește între expresie și întregul reprezentat de clasa obiectelor pentru care ea este semn, clasa respectivă constituind denotatul expresiei. Întrucît referința este orientată spre referent, ea este în măsură să releve
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obținerea unei concluzii. Manifestarea referinței specifice este însă și ea raportabilă la cea generică, căci, fără existența ei, nu are condiții de a fi "specifică" (particulară sau singulară). Referentul la care trimite semnul lingvistic prin referință face parte din realitatea extralingvistică în maniera în care este ea compartimentată (și interpretată) de vorbitorii limbii. Din acest motiv, referința este marcată de mediul cultural în care funcționează semnul, deoarece instituirea lui ca semn ține de latura cognitivă a culturii, și se realizează discursul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cognitivă a culturii, și se realizează discursul, care constituie mijlocul de comunicare cu ajutorul semnului. Semnul lingvistic își relevă referința în discurs, în comunicarea cu ajutorul limbii, în context, prin urmare. Cînd discursul este alcătuit pentru obișnuita transmitere de informații despre lumea extralingvistică (care cuprinde și elementele limbii, atunci cînd ele devin obiect al comunicării), semnificația cuvintelor este actualizată prin referință către obiectele despre care se comunică, aceste obiecte devenind referenți, iar modul lor particular de fi, sensuri concretizate ale semnificației. Deși specifică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2001; VARO - LINARES 2004. IO SOFISM. Cînd paralogismul este construit intenționat, pentru a induce în eroare, el devine sofism. Cel care recurge la sofism poate uza de aspecte ce țin de limbă (precum echiovocul, prolixitatea sau parataxa) ori de elemente extralingvistice, precum premisele false și încălcarea regulilor de derivare ce țin de exigențele silogismului. Prin urmare, dacă paralogismul propriu-zis ține de eroare sau de ignoranță, sofismul servește unor interese, unor scopuri sau unor pasiuni, fiind realizat cu intenția de a manipula
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a cărui funcționare este una specifică, de obicei normată, ceea ce implică faptul că semnificația termenului nu este atribuită numai de locul pe care-l deține într-un sistem conceptual, ci este determinată în același timp și de contextul lingvistic și extralingvistic în care este utilizat. Trebuie avută deci în vedere și interacțiunea dintre limbă și discurs în construirea sensului termenilor. De aceea, din perspectivă lingvistică, termenii sînt unități cu caracter lexical, care pot fi descrise la nivelul formei, conținutului și a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
popularizare științifică). Terminologia externă reconsideră rolul lingvisticii în terminologie, metoda specifică acestei orientării fiind cea lingvistică. Obiectivul terminologiei externe este explicarea și descrierea termenilor de specialitate în sine sau în relația cu limba comună, prin raportare la contextul lingvistic și extralingvistic, perspectiva lingvistică fiind legată de actualizarea termenilor în discurs. V. termen. BEJOINT - THOIRON 2000; DSL 2001; BIDU-VRĂNCEANU, 2007. VI TEXT. În definirea textului, concept-pivot în științele limbii și în cercetarea literaturii începînd cu ultimele decenii ale secolului trecut (M. A
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
investigare, distribuite la cele trei niveluri ale semiozei: sintactic, semantic și pragmatic. Ipostaza sintactică a textului are drept premisă ideea că obiectul-text este un construct abstract, în care interesează modul de funcționare a unui sistem relațional imanent, independent de condițiile extralingvistice și de factorii implicați în producere sau receptare și, în mare măsură, în absența raportării la referent și, nu în ultimă instanță, la adevăr. Ca atare, singura proprietate capabilă să asigure calitatea de text unei secvențe transfrastice de semne este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care este inițiat de un alt discurs, de la care preia obiectul, iar uneori și modelul de alcătuire, relația cu o stare de lucruri fiind în acest caz mijlocită. În sfera discursului originar se cuprinde deopotrivă discursul cu referința în lumea extralingvistică și discursul cu referința în spațiul lingvistic, dacă elementele lingvisticului sînt privite ca realități despre care se relatează ceva (precum în lucrările de gramatică). În aceste condiții, discursul este construit și adaptat potrivit situației și perspectivei din care este considerat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și intimidări, identitatea etnică, memoria istorică, conștiința lingvistică“ <footnote Vasile Stati, op. cit., p. 7. footnote> . Apare aici o aglomerare ciudată de termeni, un amalgam cu care se operează în planul politic, nu în cel științific. În conștiința lingvistică, un criteriu extralingvistic de delimitare a limbii de dialect, se actualizează voința și dorința colectivității respective de a vorbi o anumită limbă. Dar conștiința în general este rezultatul unei educații, iar pe parcursul cîtorva generații autoritățile din Basarabia au întreținut ideea că în spațiul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
reia entitățile introduse anterior; acordul lui al cu antecedentul se face în gen și în număr. Din cauză că al poate avea două valori semantice, apar și ambiguități de interpretare, care se pot rezolva prin contextul mai larg sau pe baza cunoștințelor extralingvistice: (97) Sindicaliștii au pichetat clădirea Guvernului, a Parlamentului și a Ministerului Educației. (Știri, TVR 1, 2007) Din exemplul (97), nu este clar dacă cele trei instituții au sediul în aceeași clădire sau nu. Pe baza cunoștințelor noastre extralingvistice, știm că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
baza cunoștințelor extralingvistice: (97) Sindicaliștii au pichetat clădirea Guvernului, a Parlamentului și a Ministerului Educației. (Știri, TVR 1, 2007) Din exemplul (97), nu este clar dacă cele trei instituții au sediul în aceeași clădire sau nu. Pe baza cunoștințelor noastre extralingvistice, știm că sunt trei clădiri diferite pentru cele trei instituții, deci al reia doar conceptul antecedentului. În general, lucrările normative precizează că al trebuie utilizat atunci când sunt mai mulți referenți, nu unul singur, al având astfel rolul de a introduce
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verbe la o formă verbală nepersonală este controlat de un nominal anterior (subiect sau complement): (15) a. Ion începe / poate să meargă. b. Ion are de scris. c. Ion se apucă de repetat lecția. (ii) subiectul este recuperat din contextul extralingvistic (deictic): (16) Când a venit? (enunț însoțit de un gest care indică persoana) (iii) subiectul este inclus în forma verbului, prin desinențele de persoana I și a II-a, singular și plural: (17) a. Am citit. b. Mai stai? (iv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ea este prezentată ca o posibilitate. Diferența exclusiv vs inclusiv este reflectată în acord: la singular pentru disjuncția exclusivă, la plural pentru disjuncția inclusivă. Prezentarea unei coordonări disjunctive drept exclusivă sau inclusivă depinde de alegerea locutorului, dar și de contextul extralingvistic: în (119) nu s-ar putea aplica disjuncția inclusivă (cu acord la plural), deoarece în poziția predicatului (a complementului predicativ) este un substantiv care desemnează o funcție unică: (119) a. *Ion sau Dan vor fi aleși ca președinte al României
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
net). 3.5.2. Adjectivele coordonate Unele construcții prezintă un acord de tip cumulativ: (225) a. limbile română și franceză b. președinții român și francez În cele două exemple de mai sus, interpretarea [+plural] a nominalului este non-distributivă (din motive extralingvistice): o limbă nu poate fi și română, și franceză, în același timp; un președinte nu poate fi și român, și francez (președinte al celor două state, simultan). Pluralul substantivului este unul de tip cumulativ, el nu se distribuie fiecărui adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Pluralul substantivului este unul de tip cumulativ, el nu se distribuie fiecărui adjectiv coordonat. Prin urmare, trăsătura formală de număr a substantivului nu coincide cu cea a adjectivelor. Se pot testa și alte structuri, a căror interpretare nu este constrânsă extralingvistic: (226) a. rochiile albă și neagră b. rochiile albe și negre c. *rochiile albă și negre d. *rochiile albe și neagră În (226)a, singura lectură posibilă este că sunt două rochii, dintre care una e albă și una e
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de substantivul la plural. În cazul lecturii (ii), adjectivul are același efect semantic ca la (i): fiecărui adjectiv la plural trebuie să îi corespundă cel puțin două entități în setul denotat de substantivul la plural, diferența față de (i) fiind obținută extralingvistic: cele două entități care corespund fiecăruia dintre adjectivele la plural coincid (lectura ii) sau nu (lectura i). Dacă în loc de culori, de exemplu, am avea calități care nu se pot combina la aceeași entitate, ar fi posibilă doar lectura (i): (227
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cel: (229) rochiile albe și cea neagră Un alt tip de structură cu adjective coordonate este cea în care substantivul regent este la singular, dar are înțeles de plural. În aceste structuri, lectura de tip colectiv este blocată din motive extralingvistice (o limbă nu poate fi și română, și franceză). Singura lectură posibilă este cea cu elipsă, în care se subînțelege un nominal înaintea celui de-al doilea adjectiv coordonat. (230) a. limba română și franceză b. limba română și limba
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lumea reală își construiește sensuri noi: lumea de sensuri a unui text literar își poate avea originea numai în lumea interioară a creatorului (în baza creativității absolute, a imaginației/fanteziei), dar în mod frecvent își are originea în lumea umană extralingvistică 37. Se va păstra dualitatea aceasta pe tot parcursul analizei, cu precizarea că: Anterior textului literar, lumea realului există și atât. După construirea textului literar, lumea primește sens, devine lumea de sensuri a textului 38 (s.n.), adică o nouă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
semantic al vocabularului și combaterea exprimării agramate. Îndrumarea sinceră, sugestivă, atitudinea optimistă și afirmativă a logopedului creează empatia cu subiectul, ceea ce duce spre înregistrarea progresului și la obținerea succesului, principal mijloc terapeutic. Se apelează la imitare, la procedee relaționale și extralingvistice, la cât mai multe procedee concret-senzoriale pentru a-l impresiona sugestiv și a-l determina să urmeze exercițiile în mod conștientizat. Activitatea în grup este indicată mai ales în etapa de consolidare, care poate induce emulație pozitivă de la caz la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de actualizare a identității categoriilor gramaticale de gradul I (părțile de vorbire) în sistemul lexical prin dezvoltarea categoriilor gramaticale de gradul II, în sistemul gramatical și în actualizarea lui în structura morfo-sintactică a textului. În interpretarea prin limbă a lumii extralingvistice, perspectiva semantică își impune rolul predominant în generarea opozițiilor categoriale (lexico-gramaticale) de gen și număr la substantiv și pronume (lună, soare, corabie, dimineață etc.; fată, băiat, căprioară, cerb; codru, codri, corabie, corăbii etc.; el, ea; eu, noi etc.). Perspectiva sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorba, deci, de două unități lexico-gramaticale distincte; sensul lexico-gramatical modelează în mod specific o aceeași „idee” lexicală, prin perspectiva pe care o introduce în desfășurarea funcției denominative a cuvântului finit: statică, la substantivul luptă, care definește ca ‘substanțialitate’ o realitate extralingvistică reflectată în conștiința vorbitorului ca substanță, dinamică la verbul luptă, care o definește ca procesualitate: E o luptă cu morile de vânt. vs El luptă cu morile de vânt. Substantivul izolează în sine, închide, absolutizează conținutul lexical. Verbul îl raportează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
definește din perspectiva locutorului. Prepoziția și conjuncția rămân exterioare cadrului deictic, fiind condiționate exclusiv de structura textului, pe care, de altfel, o și condiționează. Din punct de vedere semantic, clasele lexico-gramaticale își definesc individualitatea în interiorul raportului limbă-gândire în interpretarea realității extralingvistice. Din această perspectivă se disting: A. - trei categorii de unități lexico-gramaticale, caracterizate printr-un raport de complementaritate între conținutul lexical și conținutul gramatical: • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte al căror sens lexical se dezvoltă prin intermediul raportului lume-gândire-limbă: substantivul, adjectivul, verbul, adverbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
proprie a trăsăturilor semantice, sintactice, deictice și morfematice, dar marcarea identității distinctive se realizează mai ales prin trăsături morfologice și sintactice. CATEGORII GRAMATICALETC "CATEGORII GRAMATICALE" Prin constanta lor lexicală, cuvintele analizează, în interiorul raportului limbă-gândire, și denumesc „obiectele” care alcătuiesc lumea extralingvistică sau, mai exact, reflectarea lor în conștiința lingvistică a vorbitorilor. Rezultatul analizei îl reprezintă sensul lexical al cuvintelor, sinteză între realitatea „obiectivă” a lumii și realitatea „subiectivă” a reflectării lumii în conștiință. În analiza realității extralingvistice, cuvântul poate reține reflectarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiectele” care alcătuiesc lumea extralingvistică sau, mai exact, reflectarea lor în conștiința lingvistică a vorbitorilor. Rezultatul analizei îl reprezintă sensul lexical al cuvintelor, sinteză între realitatea „obiectivă” a lumii și realitatea „subiectivă” a reflectării lumii în conștiință. În analiza realității extralingvistice, cuvântul poate reține reflectarea obiectului în sine, ca reprezentant al unei anumite clase de obiecte, cu individualitate distinctă între alte obiecte (= clase de obiecte: arbore vs floare) sau poate reține în prim plan trăsături ale obiectului sau situației în care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distinctă între alte obiecte (= clase de obiecte: arbore vs floare) sau poate reține în prim plan trăsături ale obiectului sau situației în care obiectul se află: „Arborele de acolo este verde”. Modul specific de realizare a acestor analize ale lumii extralingvistice în procesul de reflectare a ei în conștiința lingvistică determină dezvoltarea sensurilor lexico-gramaticale de gradul I; este prima treaptă de dezvoltare a unei dimensiuni gramaticale în planul semantic de natură lexicală. Sensurile lexico-gramaticale de gradul I, situate tot în planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]