178 matches
-
s-ar spune că dictaturi au mai existat și că nici un personaj din toate romanele universale de acest tip nu scapă de condiționarea istorică, totuși nici Dostoievski, nici Broch, nici Zola, nici Thomas Mann nu au nevoie de atîta cunoaștere extraliterară pe cît au nevoie romanele românești din ultimii patruzeci de ani pentru a putea fi citite pur și simplu. Aceste romane, și în special cazul Nedelcovici, nu sînt nici romane istorice, care să ceară evident o minimă documentație din partea cititorului
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
contrapartidă: complotistul, spionul, chiaburul etc.), așadar, ferită (pentru că nu mai era loc și de altceva) de elementele referențiale, de intruziunea realității. Cel puțin până la începutul anilor '50, în general discuțiile privind substanța poetică s-au purtat în fapt în zona extraliterară. Intitulată Unde merge literatura?, ancheta inițiată de Tribuna poporului (și anunțată cu promptitudine și în Veac nou - nr. din 31 decembrie 1944)1 avea exclusiv deziderate sociologice și ideologice: Tudor Vianu, Perpessicius, N.D. Cocea, Mihail Sadoveanu, Al. Philippide, Camil Petrescu
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
de literatură care denunța corupția și celelalte racile sociale, dar și dezmățul criticii literare, care îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii". De unde vedem cum tendenționismele extraliterare, indiferent de conținutul lor tezist, sfîrșesc prin a se întîlni. Să ne întoarcem însă la Merejkovski. Metoda sa critică este cea de-a studia opera în asociere cu aparatul biografic (extrase din corespondență, jurnale, mărturii ale contemporanilor), socotind-o pînă
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
acest sens, cu deosebire instructivă. Autorul a istorisit, cu umor și detașare, Împrejurările paradoxale care au decis, la apariție, celebritatea și vandabilitatea cărții. Datorită atacurilor teroriste În Italia acelor ani, romanul fusese citit În cheia „aluziilor” imediate, producând un interes extraliterar care a propulsat cartea În vârful preferințelor publicului și a menținut-o acolo multă vreme, impunând rapide ediții succesive. Lumea era dispusă să uite sau să ignore nu doar contextul istoric mult diferit al peisajului politic portughez din vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
exemplu comic -, Pavel Coruț era, în primii ani după Revoluție, omniprezent pe tarabele de cărți, fiind citit cu lăcomie pentru fantasmagoriile sale cu bubulii conducători ai planetei și tot restul. După cincisprezece ani, îl privim ca pe o simplă curiozitate extraliterară. Mai apare, la final, un semn de întrebare. Dacă pe scriitori îi legitimează critica literară, oare cine îi consacră pe criticii înșiși, acești judecători ai unei Înalte Curți de Casație artistică și abili trăgători de sfori la Bursa literară? Păi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
spune că nu există invenție. Autenticitatea biografică e de obicei simulată, aceasta fiind metoda epică. Anton Holban se limitează în scrierile sale la o singură femeie care se transformă în obiect de analiză. Miza existențială a literaturii autenticiste ocupă spațiul extraliterar al biograficului, din moment ce sfârșitul tragic al unui autor poate influența poziția acestuia în ochii cititorilor săi. Întâiul moment când Sandu și Anton Holban devin unul și același personaj, se petrece doar în momentul în care scriitorul moare în urma unei banale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
talent ce provenea din zona spirituală deosebit de fertila a Zeletinului (să-i amintim doar pe Mircea Eliade și George Emil Palade) nu a reușit să-i scoată din inerție pe cei care - la alt nivel (și În baza unor criterii extraliterare) - avizau publicarea. Între timp s-au Intamplat multe (În majoritate nenorociri), dar Alexandru Tăcu (,,filtrat politic” - Inca de la vârsta de 17 ani - prin interogatorii și perioade de detenție) a suportat cu demnitate loviturile destinului, inclusiv continuarea obstrucției În privința scrisului sau
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mea e mare, o spun serios, ca și inventivitatea și stăruința de a găsi soluții. Creierul îmi cere imperios să afle lucruri noi, să experimenteze. Trăiesc problematic, liniștea mă obosește, dorm puțin, în insomnii explorez teritorii insolite. Evadez în domenii extraliterare de teama anchilozării și asta îmi mănâncă din timp ca și cum el n-ar fi finit pentru cei vii. Știu, o să-mi pară rău după timpul pierdut, dar îmi respect cadența. Nu suport reumatismul formelor fixe, migrez, alunec, iscodesc. Am conceput
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-o scrupulos ș...ț este și un element de hazard în toată această poveste”. Până la urmă, Irina Petraș ajunge totuși la o concluzie global pozitivă: „Oricât de nescrupuloasă ori de hazardată, selecția lui Manolescu nu lasă pe dinafară, din motive extraliterare, nume mari. E meritul ei incontestabil”. Hm!... Știu și eu ce să zic?! E adevărat, nu l-a lăsat pe dinafară pe Popescu-Dumnzeu, căruia i-a consacrat o cronică elogioasă, în schimb pe Sorin Titel l-a omis cu bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
există asemenea autori și în actualitatea imediată? Sigur că există, dar nu vreau să exemplific, ei sunt la vedere. O cultură matură își cerne valorile în timp și dacă nu se rătăcește complet. Așa că și actualii beneficiari ai unor conjuncturi extraliterare favorabile vor fi aduși, cu timpul, la valoarea lor reală. Noi bocim că nu avem un Nobel, dar nu facem nimic cu adevărat să ne exportăm cultura Se zice că o carte are trei dușmani : focul, apa și propriul conținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
așa cum alții vorbesc în somn - autorul scrie în somn. Cartea, intitulată O evadare din „Eterna - 1“ (Editura Universității Naționale „Iuri Fedicovici“ din Cernăuți „Ruta“, 2001), începe cu prezentarea astronavei hiperspațiotemporale „Eterna - 1“, care transportă mai multe personaje extraterestre, extratemporale (și extraliterare), numite nr. 1, nr. 2, nr. 3 și așa mai departe, până la nr. 9. Nr. 8 este de „sex opus“, dar nu se știe cărui sex îi este opus. Între aceste personaje numerotate au loc dialoguri familiaro-științifice: Ia uite, a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vom înfățișa urmașilor ca niște premergători... Socot că Arghezi e un premergător”. Nu cred, asemenea lui Simion Mioc, că răspunsul lui Goga ar fi fost unul strategic, avînd la bază „intuiția” deosebirilor dintre Arghezi și „mulțimea mediocrilor” avangardiști. Concepția sa extraliterară (social-națională) cu privire la rolul profetic, mesianic, al scriitorului este bine cunoscută. Că patriotismul constructiv al lui Vinea și cel al lui Goga se întîlnesc - iată! - prin intermediul unui „modernist atipic” rămîne însă la fel de adevărat... Mai participă la această anchetă Tudor Vianu (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
an 1883, a unor scriitori înrudiți tipologic, dar care nu s-au cunoscut niciodată: Kafka, Urmuz și Harms. Numele lor reale sau „artistice” au, fiecare, cinci litere... Hotărît lucru - avem de-a face cu un an omagial pe măsură... Urmuz extraliterar Există și laturi mai pitorești ale receptării urmuziene. Într-o scrisoare adresată în decembrie 1986 lui D.R. Popescu de către Mircea Dinescu — filat de poliția politică a regimului comunist — portretul securistului urmăritor este realizat prin analogie cu cel „cazon” din schița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dar scrupulos. - Îi plăcea să creadă că el a fost inițiatorul grupului. Într-o oarecare măsură, e adevărat. Tot Într-o oarecare măsură, s-a opus deviațiilor extreme ale mișcării. Nu prea convins, atâta vreme cât a susținut Încă de la Început direcția extraliterară a dezvoltării C.a. - Statut social: mic Întreprinzător - mic burghez. Totuși, din când În când, opinii politice de extremă stânga. - Convingeri religioase: indiferente, uneori anticlerical. - Orientare sexuală: căsătorit, 2 copii. - Calități extreme: fără. VASILE LEAC - 30 de ani la data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Sburătorul, 1919: O ideologie feminină noua feminitate. Iorga face drumul invers, îi concede autoarei-femeie că se ridică "mult peste nivelul scrisului feminin". Nu lipsesc, în epocă, atacurile violente, generate de idei preconcepute, cum se întâmplă cu articolul plin de aluzii extraliterare al lui Tudor Teodorescu-Braniște, care e convins că "sufletul feminin nu poate să riște opere de virilitate literară", cazul Georges Sand, și că "scriitoarea noastră", păstrându-și feminitatea, "înșiră slove pe hârtie cu aceeași neglijență plină de farmec gospodăresc, dacă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
să fim de acord cu William Marx atunci când scrie că ceea ce Îl interesează pe Valéry nu este atât cutare operă, cât „ideea” ei: Cu cât critica universitară Încerca să acumuleze cel mai mare număr posibil de documente și acorda surselor extraliterare (corespondență, documente personale etc.) o importanță preeminentă În munca ei, cu atât critica lui Valéry voia să-și limiteze la maximum obiectul, până la a păstra În câmpul ei de observație doar opera Însăși, ba chiar mai puțin: simpla idee a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pe autenticitatea actului relatării, pe transpunerea inovativă a acestuia într-un univers ficțional la a cărui decodificare accesul este, în aparență, restricționat. Originalitatea noilor forme de a realiza actul literar pare să facă apel exclusiv la interioritatea autorului, ignorând factorii extraliterari și propunând o literatură a însingurării și a non-apartenenței, o literatură care își este suficientă sieși, care nu comunică cu exteriorul. Aceste trimiteri la o literatură a interiorizării dezvoltă o percepție limitativă a conceptului de literatură a unui anumit spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cuvânt-înainte la ediția I Orice intenție de a cartografia întregul teritoriu al poeziei ieșene de astăzi înseamnă, în fond, a opera o sistematizare axiologică care să aibă măcar pretenția obiectivității. Adică a face abstracție de parti pris-urile determinate de prieteniile extraliterare sau de apartenența obligatorie, orice s-ar clama sus și tare, într-o literatură ca a noastră, în care dacă nu ai susținere nu te poți afirma de unul singur, oricât talent ai avea la un grup(uscul), sectă sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
funcții oficiale și se va dedica cu totul literaturii. Romanele continuă să-i apară, dar e șicanat de oficialități din cauza încercărilor de a-și publica unele cărți în străinătate. Bunavestire (1977) apare cu mari dificultăți și stârnește controverse din rațiuni extraliterare. Între timp B. dobândise și cetățenia vest-germană și va face mai multe călătorii în străinătate, locuind perioade îndelungate la Paris, dar fără a „părăsi definitiv” - juridic vorbind - vreodată România. Condiția lui e totuși cea a unui semiexilat. Sprijină poziția lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Eliade e l'Italia. A cura di Marin Mincu Roberto Scagno (Milano, Jaka Book, 1986), pp. 187-193. Adrian Marino îmi scria, printre altele, la 4 iunie 1992, despre cartea D-sale Hermeneutica lui Mircea Eliade: Am avut extrem de multe neplăceri extraliterare, care aproape m-au făcut să regret că am scris această carte. Cu plăcere enormă, aproape cu entuziasm, repede, exact într-o sută de zile, grosolan apoi răstălmăcită. Iată de ce m-am ocupat de Hermeneutica lui Mircea Eliade: 1) Pentru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
romane istorice, va imagina un trecut fabulos, în care talentul și rafinamentul său artistic (ce amintesc de Cartea Milionarului a lui Ștefan Bănulescu sau de Calpuzanii lui Silviu Angelescu) se pot exprima în voie, abstrăgându-se subtil, dar total comandamentelor extraliterare ale esteticii oficiale. Imaginând acțiuni inedite și eroi excepționali (Vasile Vodă), autorul face ca până și personajele negative să aibă o putere de seducție fascinantă, precum acel Iani Deli, bufon la Curtea lui Vasile Vodă, desprins parcă din Capriciile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
nici un ideal (...), a dus o viață destrăbălată și a murit în balamuc în urma morburilor câștigate prin punerea în pracsă a idealurilor acelora, pe care le cântă în poeziile sale" (apud Iulian Costache, op. cit., p. 122). Vezi, pentru amănunte, capitolul "Semioza extraliterară", în op. cit , pp. 175-221). 130 Constantin Dobrogeanu Gherea, "A. Vlahuță", în op. cit., p. 249. 131 Constantin Dobrogeanu Gherea, "Eminescu", în op. cit., p. 186. Caius Dobrescu identifica, în aceeași ordine de idei, un "complex naturalism- estetism", specific Decadenței: "Dacă Nietzsche
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și folosit pentru a sărbători editorial "40 de ani de la Eliberare". O lectură mai puțin grăbită ar fi dezvăluit însă cât de puțin era exaltat aici patriotismul și cum, dimpotrivă, în ciuda obiectivității simulate prin procedeul caragialian al colajului de texte extraliterare, ironia pune în lumină tocmai contrastul rușinos între comportamentul iresponsabil al românilor (cazul cel mai elocvent este cel al personajului Mihail Buzdugan Comănești, decisiv în manevrele de întoarcere a armelor împotriva ocupantului nazist, dar care-și ratează misiunea pentru că "dormi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de referențialitate ale acestuia. Mai exact, contaminarea parodică se extinde clar de la nivelul motivelor și al temelor literare, precum tentația odiseică, educația, răzbunarea etc. (în Pâlnia și Stamate, confruntările militare în Gayk, seducția olimpiană în Fuchsiada), la nivelul mai amplu, extraliterar, al metafizicii și al filozofiei, transgresând nivelul superior al civilizației umane în varianta burgheză, prin imaginea caricaturizată a "consilierului comunal" Stamate, a negustorilor Cotadi, Dragomir, Algazy, Grummer, a reprezentanților fiscului din Dupa furtună etc. Expansiunea vizează și alte cercuri concentrice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialiene sunt piese precum Telegrame, Urgent!, Antologie, În stilul și cu sintaxa "Monitorului oficial", C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări etc., în care scriitorul își limitează contribuția la simpla selectare, colectare și ordonare a eșantioanelor de discursuri extraliterare. Deși mult mai complicat, prin aplicarea simultană a procedeului "păpușilor rusești" și a colajului, acest joc textual de factură caragialescă se recunoaște la Mircea Horia Simionescu, de exemplu în așa-numita "piesă" cu titlul Somnul lui Marte, de fapt o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]