990 matches
-
el așezându-se tulburat pe marginea fotoliului confortabil, rezervat pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul. Nu-i nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și înalte, roșcate, cu pinteni de cavalerist, toate luate separat nu aveau cum să-ți dea imaginea unui "zeu coborît din nori", însă era ceva la el care te fascina, poate privirea, poate aerul de siguranță sfidătoare, poate gesturile aproape extravagante, palmele fluturau ca două păsări speriate în tufiș, oricum ceva te vrăjea. Șerban Pangratty s-a aplecat la urechea lui Leonard Bîlbîie, acesta era gata să se ferească, atît de neașteptat și mai ales de nepotrivit era gestul prințului, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tipilor de la district. Că s-au făcut de minune. Nu-i o surpriză că manechinul Betty a fost luat acasă la ea de Cora. A reușit să-i clătească întrucâtva plămânii. I-a spălat și i-a aranjat peruca roșie extravagantă. Cora a cumpărat o rochie nouă pentru torsul lipsit de brațe și picioare. Și un colier de perle false. Cora nu putea arunca la gunoi ceva atât de neajutorat. I-a rujat buzele albastre. I-a rimelat genele lungi. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să ghicească originea cuiva, nu greșea nici locul, nici nivelul social. Spre nemulțumirea ei, fata asta Însă Îi scăpa printre degete. Vorbea curgător și aproape fără vreun accent particular. Îi amintea de fetele din Înalta societate, fetele noilor Îmbogățiți, Îmbrăcate extravagant și școlite În Statele Unite sau În Australia. Pe de altă parte, era totuși ceva de mahala În comportamentul ei, o anume agresivitate În pronunțarea consoanelor, insolența adresării În fața unei persoane Înzestrate cu autoritate, gestul nervos și nepăsător cu care Își
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de un tablou, cred, pe care președintele i-a cerut să-l finanțeze. Tata a fost destul de țâfnos pe tema asta, zice că-n ultima vreme plătește pentru prea multe chestii de lux pentru președinte. Cred că președintele devine din ce În ce mai extravagant. S-ar părea că tabloul acela e imens și reprezintă lei și tigri, iar el nu-și prea permite să-l finanțeze, dar ce să facă? Are În continuare nevoie de președinte pentru afacerile lui sau pentru ce-or fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
perete. Am luat ultima carte de telefon din teancul de lângă mine și am deschis-o la întâmplare. Reclame pentru servicii de catering, curățătorii de covoare și tapiserii, închirieri auto, operatori de autobază. O fotografie a unei femei cu o pălărie extravagantă, un camion cu sigla firmei de transport pe lateral, o chitară, o cadă specială care te ridică și te scoate afară, toate în cerneală galbenă și neagră familiară. Scout avea dreptate; acestea nu erau decât niște registre telefonice - reclame comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu, mi s-a părut. A produs o iluzie. Fluturel arăta eliberat, ca după o micțiune. Asta și cred. Lucian Foișor a deprins de decenii bune (și mai puțin bune) gustul simulării. A simulat, cu grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița Teodorenilor, de cotloanele dulcelui tîrg, de străduțe cu șine părăsite, unde întorcea, cîndva, un tramvai numit dorință. Cînd a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sunt prezenți în celelalte eseuri din volum. infricoS ´ atorul portret al iubitei Dionisie Duma (semnatarul volumului Aceste zile... / These days..., Arhip Art, Sibiu) nu este lipsit de talent, dar face din originalitate un scop în sine, astfel încât ajunge la formulări extravagante și obscure, de genul: „Buzele tale / subțiri lame / de brici, se arcuiau / în acoladă / lăsând să se / vadă dinții de iepure / sălbatic.“ Dacă acesta este portretul iubitei, mare curaj trebuie să aibă bărbatul care sărută o asemenea arătare. Iar dacă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și suspectă, de fapt, o dezinvoltură chinuită, ca dansul unui reumatic, în imaginarea unor întâmplări năstrușnice, crezând că aceste întâmplări sunt semnificative. Nu sunt. Trebuie să fii Nichita Stănescu ca să dai sens unor elucubrații. Când ești doar Solo Har-Herescu, un extravagant fără grație, întâmplările abracadabrante pe care le povestești rămân ceea ce sunt și n-au nici un haz: „sorb sinele în jurul propriei axe / și astfel pauzele din mine / întâlnesc pauzele universului“; „astăzi mi-am scuturat sufletul / agățându-l pe frânghie pentru aerisire
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-și publica simultan cărțile de versuri, într-un singur volum: Emil Stănescu / Mihai Samson Petrescu, Nocturne / Diurne sau Platoșele suprapuse / Mica poveste a verbelor, Bibliotheca, Târgoviște, 2006. Caracteristică ambilor autori le este o frenezie a combinării cuvintelor într-un mod extravagant, care creează impresia de virtuozitate stilistică, dar nu produce poezie. Emil Stănescu își face, la un moment dat, un scop în sine din a folosi, în câte un poem, numai cuvinte care încep cu dis sau cu ghi sau cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și manifestându-se în general într-un fel atât de original și de pitoresc, încât Virgil îl asculta cu gura căscată, atent să nu-i scape nimic. Omul se arăta extrem de convingător, chiar și atunci când susținea lucruri dintre cele mai extravagante. Dar și mai interesant era spectacolul pe care-l dădea acest om atunci când se apuca să-și amintească isprăvile din tinerețe, care numai vrednice de laudă n-ar fi fost, la drept vorbind. Unele dintre ele păreau să confirme proastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
felicitare, spusei înainte de a intra în cameră. Când ieșii arătam superb. Coborâi scările să primesc îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța fermecătoare a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
coeur est discrètement placé dans un coin. Au center, une grande table blanche et rouge est le support de plusieurs objets d'effect, tels des chandelles, des statuettes, des fleurs. La petite boîte de nuit, décorée avec de la verrerie chère, extravagante même, brille très romantiqement sous l'ingénieuse illumination artificielle. Il y a aussi un console rouge, comme les mures, et une armoire avec beaucoup de miroirs. La sale de bain, très spacieuse, avec un jacuzzi, toute pleine de miroirs, et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apoi o uită. Păstră în memorie doar un sentiment nașpa al aceluiași oft. Apartamentul său era împărțit, după amenajare, în două. Salonul și camerele (două) pentru oaspeți se distingeau printr-un lux imaculat, cristalin de invidiat, spații largi și lucruri extravagante, cu gust amplasate, fine, delicate. Cealaltă parte a apartamentului era confortabilă cu adevărat. Micuță, dotată cu absolut tot necesarul unui trai călduros, pufos, pentru chiar două persoane. Aici era casa lui. Un dormitor cu mobilă de culoarea lemnului natur, simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu el pentru a-i întinde bolul cu orez preparat cu devotament (alt tip de devotament decât cel al domnului Sugiyama pentru stat sau poate că nu), iar ideea de a căuta pur și simplu un restaurant japonez este prea extravagantă pentru funcționarul nipon aruncat brusc în afara marsupiului uriaș care îi reglementase până atunci întreaga viața. Nu însă și ideea de a suna la ministerul din Japonia și de a se plânge de mâncare. Realizând statul că domnul Sugiyama are necazuri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să rămână în rândul bisericii, unde îi era locul. Explicația acestei întâmplări, după Arghezi, ar fi fost starea financiară precară, însă el amenda asemenea gesturi, care produceau doar dezgust. Arghezi mai preciza că diaconul s-a apărat într-un mod extravagant în fața Consistoriului Mitropolitan. Întrebarea care se pune față de această întâmplare este dacă Arghezi se referea la aceeași persoană cu cea a arhimandritului. Lipsa altor surse asupra acestei întâmplări nu poate duce însă la o concluzie definitivă (de pildă, la 1911
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înfrățiri reale, cel puțin al unei apropieri sincere. (Flacăra Sacră, II, 2, 1935, p. 2-4) Cremațiunea și religia creștină [III] Evul mediu, caracterizat printr-o ocultă pasiune religioasă asupra spiritului științific și ridicarea la rangul de dogmă a celor mai extravagante prejudecăți, avu darul să pregătească vrând nevrând o reacțiune nu numai socială, dar și bisericească. Cu secolul al XVIII-lea începe în chip revoluționar opera de purificare a tărâmului social-politic implicând în sine și pe cel religios, iar în secolul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
infernul, cu un Pirgu în rol de tartor, așa cum am spus. Ce intră în contact cu Arnotenii devine sterp. Un dandy rămâne doar în memoria contemporanilor săi și doar prin excesul unei vieți de huzur și al aparițiilor și gesturilor extravagante. În fond, nici măcar o hârtie nu rezistă în textele lui Mateiu Caragiale: dacă Pașadia își arde întreaga operă, Pantazi arde testamentul real al unchiului pe care l-a moștenit printr-o eroare, iar povestitorul din Remember arde hârtiile de la părinți
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
se desfășoară pentru pălăria excentrică purtată de prințesa Beatrice la nunta vărului său, prințul William, cu Kate Middleton, prețul a depășit miercuri pragul de 21.000 euro pe site-ul ebay, informează AFP. Pălăria roz pal, în formă de nod extravagant, a fost criticată de presă și internauți, care au comparat-o cu un vas de WC, un bretzel, coarne de cerb sau cu un uter. O pagină de Facebook consacrată 'pălăriei ridicole a prințesei Beatrice', creație a stilistului britanic Philip
Pălăria prinţesei Beatrice purtată la nunta vărului său, William, depăşeşte 21.000 euro pe ebay () [Corola-journal/Journalistic/69990_a_71315]
-
Festivalul de Film de la Cannes 2011 reprezintă, pentru vedete, o ocazie de a-și etala ținutele create de cei mai în vogă designeri ai lumii, bijuteriile extravagante, accesoriile loxoase și, de ce nu, atitudinea de staruri de cinema. Și până acum, Cannes nu a înșelat așteptările din acest punct de vedere, așa cum nu au făcut-o nici starurile care au călcat pe covorul roșu al festivalului. Vezi și
Vedete şi rochii de designer pe covorul roşu de la Cannes - GALERIE FOTO, VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70041_a_71366]
-
50 de feluri de mâncare la Palazzo Vecchio, unde oaspeții au gustat șerbet cu lapte și miere, iar în șervețelele lor de masă au fost înfășurate păsări cântătoare vii. Această nuntă celebră din familia Medici nu trebuie însă confundată cu extravaganta ceremonie din 1589, pictată și de Rubens într-un tablou, când Fernando de Medici s-a căsătorit cu Christina of Lorraine. Invitații s-au distrat participând la false bătălii navale în Palazzo Pitti din Veneția, inundat special pentru acest eveniment
Căsătoria prinţului William, la 66 de ani de la cea a lui Hitler, într-o catedrală cu ghinion () [Corola-journal/Journalistic/70189_a_71514]
-
170 de milioane de dolari anul trecut, ocupând, totodată, poziția a doua pe topul vedetelor pop, în viață sau decedate, cu cele mai mari încasări în ultimele 12 luni. Compania canadiană Cirque Du Soleil a pus în scenă un show extravagant, intitulat "Immortal", inspirat de viața și cariera interpretului american. La începutul acestei luni, un concert organizat la Cardiff în memoria megastarului a atras câteva zeci de mii de fani. Pe locul al doilea în acest top realizat de editorii revistei
Ei fac bani şi după moarte. Vezi Topul celor mai bogate vedete care nu mai sunt în viaţă () [Corola-journal/Journalistic/68516_a_69841]
-
de cuțit. De nerecunoscut în sclipirea tonelor de cristale („eu susțin toată industria de strassuri a Austriei”, obișnuia să spună personajul) ce împodobesc hainele numai mătăsuri, dantelării și blănuri ale eroului său: starul kitsch al anilor 50 - 70 Liberace, pianist extravagant care nu cânta pe scenă decât la lumina unor imense candelabre, întinerit de operații estetice, înconjurat de tineri gay, într-un palat adevărat monument al aceluiași kitsch, cu coloane ionice și oglinzi ca la Versailles. Altfel, iubește și suferă ca
Cannes, 2013 - Michael Douglas: ”Nu am jucat pentru premii. Mi-am făcut doar meseria” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78962_a_80287]
-
pe scandarea (e-adevărat, monovocală) a textelor dramatice. Una este însă să reciți un vers, descompunându-l în diferitele sale unități metrice sau silabice și alta e să-l rostești decupat în bucăți semantice irecognoscibile, aparent (și uneori chiar esențial) extravagante, dacă nu și bizare. De la muzica letristă și până la verișoara ei naturală - mouth-music -, exersată de școala engleză a anilor '80 (Denis Smaley, Simon Emmerson, Trevor Wishart) și restituită de ansambluri precum "Singcircle" ori "Swinger Singers" sau de soliști ca Frances
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]