5,557 matches
-
atare perspectivă se corelează cu goșismul odinioară redutabil, la ora de față încă îndeajuns de rezistent, al intelighenției occidentale, care manevrează un marxism “de cabinet”, așa cum într-un laborator s-ar efectua riscante experiențe cu potențiale arme bacteriologice. În vreme ce împotriva extremei drepte se îndreaptă toate fulgerele, neintroducîndu-se nici o prescripție împotriva celor ce-au săvîrșit orori sub flamura ei, extrema stîngă e stupefiant menajată. Iată părerea sovietologului Alain Besançon: “Amnezia comunismului întărește memoria nazismului și invers, pe cînd memoria cea dreaptă, cea
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
occidentale, care manevrează un marxism “de cabinet”, așa cum într-un laborator s-ar efectua riscante experiențe cu potențiale arme bacteriologice. În vreme ce împotriva extremei drepte se îndreaptă toate fulgerele, neintroducîndu-se nici o prescripție împotriva celor ce-au săvîrșit orori sub flamura ei, extrema stîngă e stupefiant menajată. Iată părerea sovietologului Alain Besançon: “Amnezia comunismului întărește memoria nazismului și invers, pe cînd memoria cea dreaptă, cea evidentă, condamnă și pe unul și pe celălalt. Vaga remușcare ce însoțește trecerea comunismului pe planul al doilea
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
comunismului pe planul al doilea al criminalității se vede compensată de o vigilență, de o concentrare extremă a atenției asupra a tot ceea ce a fost în relație cu nazismul, cu Vichy, sau astăzi cu ideile perverse din unele grupuscule de extremă dreaptă”. Dar dacă în țările Apusului, care n-au cunoscut jugul comunist, o astfel de “asimetrie” este întrucîtva explicabilă, ce acuză ar putea invoca autohtonii “democrați” postdecembriști, care depun eforturi remarcabile pentru a ne înăbuși memoria, pentru a ne spăla
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
frustrările și blazarea lui Solomon nu se poate crea nimic. De altfel cartea Qohelet, la care face referire articolul, este singura din toată Biblia considerată a nu fi inspirată de Creator. Adevărul este că - spre susținerea afirmației inițiale privind inseparabilitatea extremelor - oamenii sunt în permanență compuși din absolut și relativ. Absolutul îi apropie de cunoaștere și Dumnezeu, relativul îi ajută să trăiască în această lume, îl folosesc pentru a-și face vilă și pentru a-și cumpăra Jeep. Nietzsche, de pildă
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
de vorbă, în interiorul cuvintelor, readuse printr-o sintaxă subtilă și personală a poetului, la înțelesul lor liric adevărat, care nu poate fi decât simbolic și muzical.” Nu mai puțin Rimbaud ar fi exercitat asupra a ceea ce Pillat numește stânga și extrema stângă a liricii interbelice o enormă influență: suprarealiștii francezi, futuriștii italieni, expresioniștii germani rămânându-i datori. Precum, dimpotrivă, lirica americană își datorează originalitatea tocmai și anume lipsei de tradiție, de surse, caracterului ei auroral. Ceea ce duce la un alt fel
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
Șerban Pangratty, personaj absent în Vladia, dar invocat ca un reper esențial, a cărui existență este negată tocmai pentru că nu a fost văzut niciodată acolo după război, își desfășoară în Stăpânirea de sine o biografie senzațională, de om politic de extrema stângă, urzind comploturi și dispărând misterios pe timpul verii, când evadează în Vladia. Dacă în Vladia politica nu există (sau, mai precis, pare să nu existe), în Stăpânirea de sine totul converge spre politică. Prințul Șerban Pangratty afirma în finalul capitolului
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
solo instrumental cu un caracter virtuoz pronunțat. În muzica arabo andaluză, taqsim-ul a pătruns ca o extensie a improvizației istihbar, conferind instrumentiștilor posibilități de exprimare mult mai ample și mai evoluate. În cadrul taqsim-ului se pot explora posibilitățile tehnice și sonore extreme ale instrumentelor, se pot efectua inflexiuni la moduri - sau chiar tonalități - mai îndepărtate, libertatea improvizatorică oferită interpretului fiind mai mare. Mult mai amplă ca dimensiuni, improvizația taqsim favorizează libera exprimare a interpretului, atât din punct de vedere tehnic, cât mai
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
este și ea pusă sub semnul căutării, fiind perioada unor revelații ce au ca finalitate convertirea și constriurea unei noi identități, cea monahală și cea de om al culturii și artelor, prin afirmarea ca scriitor și pictor. Trecerea În cealaltă extremă presupune și o reabordare a atitudinii față de Divinitate. Astfel, ateismul este perceput drept răul necesar, autorul considerând că cei care nu au cunoscut ateismul nu au o experiență deplină a credinței. Un alt centru de greutate al romanului Îl constituie
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
interpretarea a oscilat, în decursul istoriei, între rigoare și libertate față de litera partiturii. Acest raport a evoluat de la o libertate mergând până la arbitrar (în numele expresiei subiective), către un tot mai mare respect față de voința creatorului inițial. Alternativa între extremele - a respecta doar litera textului, rămânând la suprafața unei execuții ce poate fi stearpă, pentru că nu caută relații interne structurale, ci se mărginește să emită sunetele aproximativ cum sunt notate; sau, dimpotrivă, a modifica textul până la distorsiune, sacrificându-l în numele
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
-lea călugărul Notker de la abația elvețiană din Saint-Gall, atestă existența Secvenței, care după secolul al X-lea capătă dezvoltări libere. Secvența, piesă silabică în versuri, desemnează inițial orice vocaliză jubilatorie adăugată unei fraze liturgice (sequentia=ceea ce urmează). Melodia versurilor (exceptând extremele) este dată de schema a a b b c c... n, acest paralelism desemnând în secolul al XV-lea procedeul de reproducere a aceluiași motiv pe diferite trepte ale scării muzicale. Secvența va rămâne marcată de silabism, coeziune formală și
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
se pot observa trăsături care se apropie de cele ale îngerilor dar și trăsături care-l duc pe om la asemănarea cu animalele. Referitor la aceasta, Sfântul Grigorie de Nyssa ne învață că firea omenească stă la mijloc între două extreme, opuse una alteia, între ființele dumnezeiești și netrupești, pe de-o parte, și viața dobitoacelor și a vietăților necugetătoare, pe de altă parte [...] de la Dumnezeu el a primit cugetul și puterea de judecată, care este comună pentru bărbat și femeie
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
lucid al poeziei, Geo Dumitrescu reușește totuși până la urmă, cu multă răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al blazării pe care îl avea în tinerețe, ajungând să cultive, la extrema cealaltă a registrului liric, un patetism artificial, aparent incompatibil cu temperamentul său. Dar acest patetism artificial impune respect prin ceea ce s-ar putea numi profesionalismul simulării și, mai ales, prin eficiența estetică. Poemul Inscripție pe piatra de hotar, de pildă
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
cu subdiviziunile sale: punitiv, desacralizant și satanizator, registrul putridului și al excremențialului, cel sexual și libidinos, cel funebru și, în fine, cel xenofob și rasist), sunt depistate și analizate în articolele de "doctrină și emoționalitate legionară" din câteva reviste de extremă dreaptă din perioada interbelică (Axa, Buna Vestire, Cuvântul, Porunca Vremii, Sfarmă-piatră, Vestitorii) și de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, apoi în "mașinăria falică" a Scânteii comuniste din anii 1944-1950, în ziarele postcomuniste Adevărul, Azi și Dimineața (așa cum se
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
printr-o mitologizare de astă dată cu sens negativ: Percepția acestei mânii de profet naționalist, pe care o simpatiza, de altfel, l-a făcut pe Mircea Eliade să considere că, în secolul XX, Eminescu ar fi fost un adept al extremei drepte românești, iar pe Ioan Petru Culianu să-l catalogheze pe Eminescu, naționalistul patetic, un virtual Corneliu Zelea Codreanu". Radiografiind proiecțiile imaginare violente care par venite să umple "sublima" gaură rămasă în locul stemei de pe steagul românesc postcomunist (așa cum e aceasta
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
generoasă chiar, a criticului, care rămânea mai departe receptiv. Primul meu contact personal cu Zaharia Stancu a însemnat un eșec. Tocmai citise într-una din duminicile "Sburătorului" niște versuri dintr-o plachetă intitulată Pomul Roșu, cu un pronunțat caracter de extremă stânga. Posedam această plachetă și la sfârșitul lecturii, în pauza finală a ședinței, m-am apropiat de Stancu solicitându-i un autograf pe exemplarul meu. Refuzul său a fost categoric și fără să-mi ofere vreo explicație. Mi-am spus
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
ele se citesc în replică imediată la text - aici e farmecul) și plasarea lor la sfârșitul fiecărui cântec. Astfel ele își pierd valoarea de exercițiu critic spontan, ingenios conceput pe scara largă a spiritului, de la Erudițian până la Idiotisean. Între aceste extreme sunt închipuite toate ipostazele criticii de text, într-o vreme când la noi nu exista acest tip de marginalii pentru că nici textele de referință nu fuseseră scrise. Budai-Deleanu își scrie simultan și literatura și criticile ei, imaginate cu umor. De
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
se salva” în Occident, acceptând statutul de străin și toate consecințele ce decurg de aici. Este o dramă nu doar uimitor de veche, dar și uimitor de actuală. Imaginea intelectualului român variază, din timpuri uitate și până acum, între două extreme: idealistul sărac, atașat de oameni și de locuri, care luptă să realizeze cât mai mult în condițiile date, și pragmaticul exasperat, care suportă înstrăinarea și care luptă pentru condiții adecvate lucrului intelectual. Situarea între aceste două extreme nu a fost
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
acum, între două extreme: idealistul sărac, atașat de oameni și de locuri, care luptă să realizeze cât mai mult în condițiile date, și pragmaticul exasperat, care suportă înstrăinarea și care luptă pentru condiții adecvate lucrului intelectual. Situarea între aceste două extreme nu a fost decât în mică măsură o alegere personală. Istoria, cum spune Mircea Eliade, nu i-a lăsat pe oamenii de cultură în pace. Sute de ani de neliniști au făcut să existe multe începuturi ambițioase (mereu „noi generații
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
fi servit la nimic să mă plâng. Traversasem amorf vârste și situații, nu știu cui îi semănam sau dacă semănam cuiva, dar obstinația și pasiunea de a mă devota unei idei îmi lipseau. Ceea ce îmi îngăduise într-un fel să plutesc între extreme - cu toate că ideea de extreme în acei ani nu prea avea sens. Istoria, atâta cât se făcea și cum se făcea pe atunci, trecuse astfel pe lângă mine fără să lase nici o urmă adâncă; de fapt, nici o urmă. Aș putea spune chiar
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
să mă plâng. Traversasem amorf vârste și situații, nu știu cui îi semănam sau dacă semănam cuiva, dar obstinația și pasiunea de a mă devota unei idei îmi lipseau. Ceea ce îmi îngăduise într-un fel să plutesc între extreme - cu toate că ideea de extreme în acei ani nu prea avea sens. Istoria, atâta cât se făcea și cum se făcea pe atunci, trecuse astfel pe lângă mine fără să lase nici o urmă adâncă; de fapt, nici o urmă. Aș putea spune chiar că, în realitate, mă
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
vede cum vaporul se apropie de capătul străzii /.../ sam umblă pe cer / trebuie să ajungă la mecca / să cumpere mere / vă închipuiți un poet de tip clasic / sugând la sânul muzei sale”)... Dacă Autobozul cu cocoșați reprezintă un fel de extremă a creației poetei, în sensul relativizării ironice a perspectivei asupra realului și a stărilor de spirit generate de “teatrul” lumii, traiectul scrisului său de până la acest punct o putea prevedea. Căci, de la debutul cu Vina nu e a mea (1968
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ne bârfeam prietenii / îi ordonam în curente / impresioniștii la dreapta / expresioniștii la stânga / la nord și la sud / câțiva ocoliți de binefacerile absolutului / și noi în centrul pământului / într-un ochi de reptilă”... Tocmai acest joc, și liber și reglat, între extrema grav-dramatică și ironismul carnavalesc al viziunii e definitoriu pentru discursul cultivat de Nora Iuga:”Toate cărțile junglei topite în groapa cu var”, - dar, imediat, și: “deschide fereastra / să intre puțină frivolitate”; sau: “la micul dejun gura / din care zboară zece
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
a elaborat studiul, diferă profund de aceea caracteristică începutului celui de-al treilea mileniu, însă valabilitatea principiului universal al imitaței este pe deplin confirmată, și într-un caz, și în celălalt. Capitalismul, democrața parlamentară, incluzînd și riscul regretabilelor derapaje de extremă dreaptă și stîngă, cultul rațunii, amenințat totuși din ce în ce mai serios de puseurile irațonale, recognoscibile îndeosebi în gama variată de "isme" artistice, toate aceste elemente formau, cel puțn în parte, tabloul social și cultural românesc interbelic, sincron aceluia european. Etapa istorică a
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
Muzeul Literaturii Române (poezie) l Daiana Cuibus, Introducere în logosul blagian, București, Ed. Biblioteca Metropolitană (critică literară) l Adrian Lăcătuș, Urmuz, Brașov, Ed. Aula (critică literară) l Andrei Peniuc, Un animal mic, Constanța, Ed. Pontica (poezie) l Virgil Podoabă, Între extreme, Cluj, Ed. Dacia (critică literară) l Constantin Popescu, Mesteci și respiri mai ușor, București, Ed. Cartea Românească (roman) l Cătălin Teutișan, Fețele textului, Ed. Limes ( critică literară) l Eugenia }arălungă, Mici unități de percepție, București, Ed. Muzeul Literaturii Române (poezie
Nominalizări pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2002 () [Corola-journal/Imaginative/13900_a_15225]
-
permite să dea verdicte universal valabile: "Oamenii pot să nu fie răi. De fapt sînt feroce. Cred că nici o altă specie de animale nu se urăște atît pe ea însăși.". Prezentul și trecutul n-aduc decît fețe asemănătoare ale aceleiași extreme, care împart umanitatea în două: "S-ar spune că există două rase: omul și omul nou." E o dramă a asocialului care se vrea astfel, care crede (sau știe) că esențială e diferența, deși începe, oarecum paradoxal, prin a vrea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]