204 matches
-
-o cu o milionime de secundă mai târziu Fusese neașteptat, desigur, deoarece își dăduse seama cât de periculos era băiatul-âmpărat. Toate particulele acelea erau deviate către bagheta energetică din spatele băiatului. Și energia rezultantă produsese aprinderea și zgomotul acela ca un fâșâit. Realitatea neașteptată, incredibilă, era că aici, în băiatul acesta, se afla ceva de același ordin de magnitudine cu super-creierul lui Gilbert Gosseyn. Tânărul împărat avea un echipament în capul său echivalent cu un surplus de creier. O cantitate specială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
un aspect până acum nebănuit al posibilităților lui speciale. Vocea lui Gosseyn Doi se auzi din nou: - Mai sunt alte comentarii sau informații? întrebă el. Tăcere. - Atunci, spuse Gosseyn Doi, Leej, dă-ți toată silința. Tăcere. Apoi - un fel de fâșâit. Și o lumină. Enro avea privirea ațintită pe podea, lângă perete. În timp ce Gosseyn Trei continua să stea liniștit, văzu că zona luminoasă nu era nici tocmai ovală, nici tocmai rotundă sau pătrată, ci de o formă între cele trei. Super-creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mă-nțelegi, vede cum îi cresc sânii, ca niște butoni, simte că-i cresc pe dinăuntru, nu pe dinafară, se-ntoarce-n copilărie când o pipăia pe prietena ei și dormea cu păpușile dezbrăcate, și o mângâie pe sub masă, savurând fâșâitul ciorapilor, pe mamă... El ar putea fi fratele sau sora... - Pe care n-o are... - N-o are, n-are biografie, nici nume... - Ei, dacă-i chintesență... - Păi vezi, e chintesență! Ăsta-i și mesajul pe care vreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
telefonul la ureche. Aveți dreptate, e mult prea modestă. Ridică privirea. Lady Edgerly dorește să vorbească puțin cu tine. Îmi întinde telefonul și, ca în transă, îl duc la ureche. Alo ? — Samantha ? Vocea familiară, ușor răgușită a Freyei răsună, printre fâșâituri, la urechea mea. Ești OK ? Ce dracu se întâmplă acolo ? — Sunt... bine ! Arunc o privire spre Trish, care se află la aproximativ doi metri de mine. O să... mă duc undeva mai... Fără să iau în seamă privirea ca de laser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența în mod cu totul neconvențional. Dominic o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște trezite, în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi-a susținut această iluzie. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că sunt doar o ființă umană. Băutura mă făcea să mă simt nemaipomenit. Doi bicicliști trec pe lângă noi și le putem auzi murmurul conversației pe fondul fâșâitului pe care îl fac roțile în contact cu asfaltul. Nu dau vina pe alcool. Aveam impresia că sunt altfel. Totuși, în cele din urmă, am reușit să scap de ideea că aș fi un fel de Superman. Ce păcat! exclam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mor de curiozitate să aflu dacă are o prietenă nouă, dar știu că nu trebuie să pun astfel de întrebări. Cam asta e tot, zic în schimb. Doamne, urăsc pauzele astea interminabile, când stăm cu receptorul la ureche ca să auzim fâșâitul liniei transatlantice și, la răstimpuri, freamătul slab al respirației celuilalt. Te las, zic eu. —Rebecca, zice el, încet și cu evidentă greutate, parcă-și scoate cuvintele cu forța, unul câte unul. Să fii fericită! Să zâmbești. Eu așa îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte supărat că iar va trebui să ducă un plocon gras șefului său. Mașina Înainta pe malul unei râpe adânci și Întunecate chiar și În timpul zilei iar În noaptea neagră părea o imensă pată de smoală. Nu se auzea decât fâșâitul roților și abia perceptibil zgomotul surd al motorului. În apropierea celor cinci tei Îngemănați, maiorul Roznoveanu ordonă scut: Patru! Adjutantul Ghiță Asoltanei opri motorul, cei doi Își făcură din cap un semn bine știut și după un minut scrutau Împrejurimile
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ciulite, ascultând cu atenție și căutând să surprindă orice zgomot neobișnuit. Încerca să-l ia prin surprindere pe un eventual urmăritor care încerca să-i calce pe urme. În afară de ciripitul păsărilor și bâzâitul insectelor, nu se mai auzea nimic, nici măcar fâșâitul ciudat care îi atrăsese atenția mai devreme. Zâmbi acru și continuă să meargă mai departe. Deși era puțin mai îmbărbătat decât ceva mai devreme, avea totuși simțurile în alertă și era pregătit pentru orice. Gândul la cele petrecute cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la vale, nu se mai auzea nimic. Își văzu mai departe de treabă, atent totuși la zgomotele din jur. Focul se întețise și acum ardea cu flacără puter nică, trosnind din când în când. Dinspre pădure se auzi iarăși un fâșâit slab. Era ca și cum cineva răscolea cu piciorul frunzele uscate de pe jos. Se întoarse cu fața în direcția de unde venea zgomotul, încercând să deslușească ceva printre copaci. Așteptă să i se obișnuiască ochii cu întunericul și se apropie iarăși de marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de exploatare forestieră, acum abandonat. Se cunoștea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multă vreme. După câțiva metri, drumeagul cotea ușor la stânga într-o pantă foarte ușoară. Ileana îi făcu semn să meargă mai departe. Se auzea un fâșâit neplăcut de la ierburile peste care treceau și care se frecau de burta mașinii. Inspectorul conducea încet, atent să nu nimerească în vreo groapă ascunsă de vegetație. Apoi, în fața lor se deschise o poiană largă, aproape circulară. Soarele strălucea intens, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din mers hanoracul, în timp ce își continua drumul. Pe măsură ce mergea, privea țintă spre stânca cenușie din fața lui. Ceva în sunetele din jur se schimbase. Vântul continua să sufle destul de slab, numai cât să facă ierburile să unduiască ușor. Se auzea un fâșâit continuu care nu știa dacă se datorează milioanelor de fire de iarbă ce se atingeau unele de altele ori curentului de aer ce îi trecea pe la urechi. Dintr-o dată își dădu seama ce se întâmplase, păsările amuțiseră, ciripitul acestora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pereți ai odăii unde se petrecea lansarea. O singură dată în viață mi-a reușit un aeroplan de hârtie care a planat îndelung, rotindu-se pe o spirală descendentă perfectă și s-a așezat glisând ușor pe dușumea c-un fâșâit satisfăcut. Și mai exista o regulă nescrisă, pe care o respectam cu strictețe: nu foloseam pentru plăsmuirile mele de hârtie foi scrise. Nu știu dacă toți simțeau la fel, dar pentru mine o coală scrisă era una consumată. Definitiv. Calea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la etajul patru? Îl Întrebă ea arătând, din stradă, către balcon. — A, așteaptă și-ai să vezi, Îi răspunse el, cu ochii strălucind. — Un ascensor! exclamă ea când ajunseră. — Doar că i se spune lift, remarcă Henry, deschizând cu un fâșâit ușile de metal dantelat și invitând-o În cabina mică, lambrisată cu stejar. Lifturile În locuințele particulare erau Încă o noutate În Anglia. Apartamentul era spațios, cu numeroase ferestre. Lumina Îl inunda chiar și Într-o zi cenușie de februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și femeii numite Dina și Gina șoptiseră, în trecut, cuvinte ce nu s-ar fi cuvenit, probabil, să fie rostite către urechea cu pricina. Cuvinte furate, adică. Ori, dacă nu chiar cuvinte explicite, atunci măcar acele piuituri. Clănțănituri de surpriză. Fâșâituri. Ori suspine, emise de vreuna dintre fragilele aparținând popoarelor de femei adulterine. Și care, cu ușurință, pot fi confundate cu îndemnuri de a scrie despre dânsele povestiri de peste un milion de dolari. 339 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI icoana
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din Tooting. Fiona s-a ridicat în capul oaselor. Inima i se strânsese în piept de frică. Se întâmplase ceva cu David. Dar nu vă faceți griji, a continuat vocea. Fiul dumneavoastră este în regulă. —Fiul meu? Fiona a auzit fâșâitul unor hârtii. — Da, Jake Bartholomew. E fiul dumneavoastră, nu-i așa? —Fiul meu vitreg. Ce-a pățit? Nu vreau să intru în detalii la telefon. Cred că ar fi mai bine dacă ați veni aici și-atunci am să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se strânseseră o grămadă de piese de aramă, la care trăgeau cu coada ochiului toți. Gheorghe se ridică dîndu-l la o parte pe ucenic: - Ia stai, Paraschive, să mă bunghesc și eu! Sub malul surpat, vântuI obosea. Se auzea numai fâșâitul aglicei culcate de furia lui, și pe fața bălții se vedeau valuri mici, zbuciumîn-du-se. 49 Stăpânul desfăcu pumnul și zarurile căzură. -Para-ndărăt! -Ce vine... - Șase-șase... - Perechi! mai spuse unul, și mâna norocosului strânse paralele cu praf cu tot. Mînă-mică se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văd ce se întâmplă deasupra noastră. Unul dintre cei care lucrau în zona de servicii înainta pe podul fix; când ajunse la mijloc, se opri, lungindu-și gâtul, încercând să vadă ce se întâmplase cu cablul Tabithei. Am auzit un fâșâit în căștile mașinistului care stătea lângă mine, o voce care abia se distingea din cauza interferențelor și care venea de sus, de pe pod. Vocea întreba dacă mașinistul observase ceva în neregulă cu cablul. —Nimic. Ce naiba, dacă vă spun că nimic! Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiul decedatului. Vocea de femeie e a americancei, Maggie Costello. —Irlandeza, murmură Tal, mai mult pentru sine decât ca să-l audă femeia. Vocile erau surprinzător de clare. Costello îi cerea lui Guttman să caute un junal. Tal auzea până și fâșâitul hârtiilor. Orice s-ar spune despre Shin Bet, erau o gașcă remarcabilă: montaseră tot echipamentul acela de supraveghere doar la câteva ore după ce le-o ceruse. — Și puteți face toată chestia asta din acel camion cu satelit parcat afară? — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Hartă, apoi să găsească bara de meniu Reperele mele și să caute Universitatea Harvard, studii asupra Orientului Mijlociu. Era acolo, aproape de partea de sus. După ce o selectă, apăsă pe Teleportare și zâmbi când calculatorul scoase un sunet SF ca un fâșâit, sugerând un salt prin univers în stilul Star Trek. Ecranul se întunecă, apoi apăru un mesaj care spunea Second Life, Sosire... și o clipă mai târziu se ivi din nou fata în blugi subțiri și top stând într-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
într-o rețea tridimensională ordonată. Se întoarse la tasta Hartă și îi luă câteva secunde să se dumirească ce trebuia să facă. Dorul de casă hotărî prima destinație. Tastă „Dublin“ și apoi apăsă pe Teleportare. Puțin mai târziu, după alt fâșâit SF, stătea în mijlocul unui peisaj care, chiar reprodus în felul ăsta, îi părea familiar. Apa râului Liffey era prea lentă, însă zona Temple Bar se afla acolo, cu toate cluburile și barurile pe care și le amintea atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și chiuiala tulpinilor de nuferi, pe care o altă fată cu pântecul ca o tobă și rasă În cap, Împreună cu un adolescent excitat fără jenă, având coapsele Încinse cu un fel de sfoară folosită local Împotriva deochiului, le smulgeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul mașinii urnindu-se, fâșâitul roților, departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori numai ai mei, urcând de-acum și spre mine, dinspre răzarea unei dimineți care n-aș fi vrut să mă mai atingă, să-mi aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Melania o fi! ― N-ai luat carbociful, îi aminti din senin Șerbănică, la noapte iar o să... Florence vru să spună ceva, dar telefonul începu să sune. ― Da, Melania, eu sânt Drăguț din partea ta. Bine, bine. Să vedem... Se auzi un fâșâit și Șerbănică dădu fuga la ușă. ― A venit jurnalistul! Trebuie să-i plătesc. Cristescu, fulgerat de o idee, rupse o foaie din carnet, o îndoi și o puse pe parchet. Așteptă câteva clipe până auzi ușa de la intrare închizîndu-se, apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]