824 matches
-
cînd mirosea a lapte de la babe lui Șasa i se fécea greațé. Nici n-ar fi béut lapte muls de babă Galea. Se gîndi cé are cravată În ghiozdan și la Întoarcere va scoate capul pe fereastré, iar cravată va fîlfîi. El și-ar fi legat-o Încé de acasé, dar știa cé nu are voie și Încé le-a mai zis și Nadejda Petrovna sé nu fie cravatele boțite. Ce frumoasé stétea ea, Împéturité Într-un caiet. E roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o sé le rupé oasele. Soarele Începu sé ardé și Șasa Își scoase jachetă, rémînÎnd În cémașé. VÎntul bétu puțin și colțurile cravatei se mișcaré. Unul chiar Îi trecu peste umér. Șasa ar fi vrut sé se uite cum Îi fîlfîie cravată, dar Își zise cé se va uita el cînd va fi singur, odaté. Acum se uită drept Înainte, ținînd o mîné rezematé pe gard, așa cum a vézut cé se țin doi prieteni de umér. Își ridicé ghiozdanul de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Ce-ar fi zis ea dacé l-ar fi vézut? Și mai treceau și alți copii pe acolo. Își lué ghiozdanul și dédu colțul școlii. Vroia sé umble pe undeva. Sé-l baté soarele și sé-l sufle vîntul. Colțurile cravatei Îi fîlfîiau la piept și simțea cé și pérul i se zburlește de la vînt. Disearé, cînd Își va scoate cravată, o v-a pune pe perné. Și pernă va mirosi și ea că și sticluța micé cu crestéturi că un pépușoi mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
la clasa lui! Baloanele, florile, tot ce trebuie cé pornim! Pe care-l aud cé mai strigé, Îl plesnesc! Am sé vé spun eu cînd sé strigați! CÎnd mé auziți pe mine cé strig, atunci sé strigați! Deasupra, pe școalé, fîlfîiau steagurile, baloanele tremurau. Dincolo de gard, dupé sélcii, bîrnîi o mașiné și-n ea s-au vézut o grémadé de steaguri, boxe și microfoane și un balon care flutură, legat cu ață de oglindé. Încetișor, sélciile au Început sé rémîné În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cineva Îi dédu peste mîné și-i spuse „sé-ți faci și pe urmé sé-ți bagi labele!” și tot atunci se auzi un balon cé se sparge și Șasa se uité În sus și vézu ață și de ațé cum se fîlfîie, ca o cîrpé galbené, balonul lui rotund. - Tréiascé Întîi Mai, Ziua Mondialé a Muncii! Megafonul hîrÎi și Șasa Își purta Încurcat privirea, Încercînd sé géseascé agéțat În vreun copac, sau deasupra vreunei ferestre, lîngé un steag, péléria de aluminiu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-o pe stradă. Oaia, odată desenată pe hîrtie de Saint-Ex, trăiește, ca să zic așa, pe cont propriu și se pregătește să mănînce floarea. Și cine n-a văzut-o măcar o dată pe Moby Dick, balena albă? Cui nu i-a fîlfîit prin față Pasărea de foc a lui Stravinski? Pupăza lui Nică și corbul lui Poe? Sînt cărți pentru care mi-aș asuma riscul suprem din SF-ul lui Ray Bradbury, să le salvez de la foc, de la 451 grade Farenheit (deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
apoi șoldurile osoase acoperite de cuvinte frumos țesute într-o pânză, un bust, un cap, două brațe țintuite spre extremități, pe aripi imense cât toată suprafața orașului. Și lin, Cel țintuit pe propriul său zbor, de propriile sale aripi, care fâlfâiră ca ale unui pterodactil răscolind vidul, ne uimea privindu-i lungimea trenei pe care o puteau face stelele așternute pe cer, toate cuvintele Universului cu miriadele lor de familii, care apoi se micșorară ca o șosea, stârnind o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau gheața de oțel a Dunării, pentru salvarea subacvaticelor neamuri sinistrate de pești. * * * C u
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prelungeau umbrele punctate de ochii uriași ai ferestrelor mascate cu perdele portocalii sau roșii. O ușă deschisă în grabă zdrențuia geografia umbrelor cu forma hidoasă a unui om care dispărea printre ziduri. O prelată, superficial ancorată de scheletul de fier, fâlfâia înspăimântător ca o velă, prevestind naufragiul peste mese circulare de tablă cu scaune rezemate în poziția unui om doborât de alcool. O sticlă goală se rostogolea pe sub picioarele arcuite ale meselor, din perete în perete, pe puntea murdară a grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vreun lucru din toată mizeria asta despre care se poate discuta în perfectă cunoștință de cauză, atunci acela este încrederea domnului Președinte, zice Gulie. Avea el așa un nimb de lumină în jurul lui și niște îngerași îl păzeau în permanență fîlfîind din aripioare deasupra creștetului alesului, îi putea vedea oricine cu ochiul liber. Vorba lui Dendé, vă respect pe voi, pentru că luptăm pentru o cauză comună, dar mai mult mă respect pe mine însumi, așa că n-am să mă las indus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
făcut impresie și dacă suflețelul diamantului rezonează cu cântecul sau poezia recitată, băiatul Îndrăznea să privească spre tatăl său cu ochii măriți și cu o imensă bucurie afișată În ei. Mulțumit de efect, după ce se ocupa de oala care se „fâlfâia” și era gata-gata să se transforme În ceea ce a fost mai Înainte se Întorcea din nou peste umăr și Întreba: Ia spune ce vrei să-ți cânt, sau vrei o poezie anume? Aș mai vrea poezia cu soldatu’ bolnav! Imediat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ușile Împărătești. Focul, precum o înălțare din cenușă, indica sensul. Catapeteasma, jertfelnic pe muntele Tabor. Arderea de tot înmiresma cerul. Sfinții picurau din tempera nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-a scos calamafca, paramanul, mantia, antirimul, cămașa, pantalonii, sandalele, apoi a urcat pe jeratic. O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-a găsit scăpare. Când îmi măsura tata spatele cu funia udă, păzitorul de la Domnul, după icoană, număra frunze uscate de busuioc. Acum, evidența cărei întomnări o mai ține? Doamne, te rog, alungă sperietoarea aceasta ce hodorogește a tinichea când fâlfâie din aripi! Este timpul să-i dai altă ascultare, Stăpâne! E timpul să-i faci un implant de suflet, să-i ascunzi sub aripa stângă o inimă de om, nu de ceară), să-i picuri ceva cer senin în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
e și cu bătrânețea... Nu-mi prea vine să cred ce se spune despre el, așa-s poveștile pe la noi : fiecare așteaptă și așteaptă și tot așteaptă și până la urmă moare așteptând. Nu cred că-l mai văd... uite cum fâlfâie veșmântul în jurul lui... parcă deodată n-a mai rămas decât veșmântul... dacă n-ar fi părul lung și alb care se-nvălătucește în bătaia vântului, ai crede că-i doar o nălucă... Îmi era drag bătrânul. Nu prea vorbea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii, după care a dispărut în turlă. Trifănele, dar ce înseamnă pe limba noastră Sfinte Duh, ni te arată! Din valahă? Sfintei Dușe, pocajese! Da' Nu-i! S-a nădușit în traistă! Nema bo u taistri zadușeuse! Măi-măi! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea dintr-odată. Unde sunt și cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în conacul Bostället. în ziua când m-am născut eu, tot poporul sărbătorea aniversarea de optzeci și unu de ani a regelui Gustav al V-lea. Tata a înălțat steagul. Era singurul steag de pe întreg domeniul ocolului silvic și el fâlfâia mândru spre pădurea de brazi de pe muntele Ava, spre cețurile misterioase din sud, iar în cealaltă parte spre gura de vărsare în formă de deltă a râului Ava, în Rentjärnssundet. Locuința o construise tata. El nu putea trăi în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pustie și goală, învățătoarea și cu mine, unul lângă altul. Adesea plângeam amândoi. Am încercat să-i explic ce vedeam - sau mai exact spus, ce nu vedeam -, dar în mod evident ei toate astea îi rămâneau invizibile: cum semnele negre fâlfâiau în aer în jurul nostru și cum uneori păreau să stea în loc, dar atunci se roteau așa de iute în jurul propriei lor axe, că deveneau aproape invizibile și eram obligat să le dau la o parte cu mâna din fața mea, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Băile romane. Se vede baia săpată în stâncă, există acolo o potecă prin pădure, pe care am traversat-o de multe ori. De fiecare dată pe potecă s-a întâmplat același lucru: am început să mă văd desculță, cu fustele fâlfâind, cu părul lung-luuuung pe spate, alergând. Alergam spre El, fără chip și fără nume, dar foarte știut, foarte drag mie. Alergam spre el și apoi, la un moment dat, am văzut că mă prinde și mă ridică în sus, credeam
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
un băiat blond, timid - țârcovnicul - în biserica cu drapele frumos cusute ale breslelor: croitorii, cizmarii, măcelarii. Și zorile vin. Și soarele răsare dând foc turnului. Scot capul printr-un crenel. Ciorile, hereții se năpustesc afară printr-o tăietură a zidului, fâlfâind, atingându-mă cu aripile. O dimineață limpede... Piatra mare, Postăvarul, Piatra Craiului, Bucegii. Verdele curat al pășunii se așterne ca un covor. Brașovul curgând la vale înspre Tâmpa și Warthe, pe lângă arca de piatră a Bisericii negre...
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
și îmbrăcați subțire, băteau talpa soldățește, să se încălzească. Din toate tălpile lor, cu care loveau pietrele de rîu ale pavajului, ieșea un răpăit de civili neinstruiți, nu triumfătoarea înaintare la unison a bocancilor cazoni. Pomenea și jandarmii lui dispăruseră. Fîlfîiau ciorile deasupra orașului, croncăneau și se dădeau tumba, încît unul dintre gardiștii din spatele lui Stelian a tras în ele să le împrăștie. A urmat o rafală dezordonată de focuri de pistol, la nimereală. Pică vreo două ciori, iar celelalte încep
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
nesfârșită, și să recurg la o engleză de mâna a doua, lipsit fiind astfel de toate acele dispozitive - oglinda înșelătoare, fundalul de catifea neagră, asociațiile și tradițiile implicate și implicite - pe care iluzionistul băștinaș le poate utiliza în chip magic, fâlfâindu-și cozile fracului, pentru a transcende într-un fel personal moștenirea primită". Ei bine, acolo unde artistul însuși, precum și cititorul de bună credință, văd liniile de forță ale creației, chinul de a prinde în cuvinte suferința, dar și triumful sufletului
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
fie aduși la masă. După vreo jumătate de oră, Ionică a început să sughițe. Apoi, în timp ce ducea o carafă de vin la masa celor de unde impiegatul plecase, a alunecat pe dușumea și în timp ce dădea să se ridice s-a înmuiat, fâlfâind din brațe, până când s-a înmuiat de tot, cu ochii deschiși și cu un zâmbet de fericire pe care nu i-l mai văzuse nimeni până atunci." (pag. 208) Intre atâtea portrete, nici un peisaj! Nimic pitoresc, nimic melancolic. Ar fi
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
fost primit în Paradis... Prietenul meu, Mesagerul, îmi aranjase o scurtă vizită pe viu la locul râvnit. (Totul, - ca peste tot, - e să ai pile, - iar eu, măcar aici, aveam!)... Trecerea fusese luată ca ceva excepțional... Intră!, mă pofti Omicron fâlfâindu-și aripile care scoaseră un zuruit, ca și cum ele erau de gheață. Cerul se colorase ciudat. Nu mai văzusem. Și mi se făcuse deodată frig, începusem să dârdâi. El mă privi și păru a răsuci în aer ceva. Temperatura urcă vreo
Cu Omicron prin rai... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7248_a_8573]
-
atât de sărăcăcios. Mă sprijin de pereții tindei de sticlă opalină. Aburi fierbinți orbesc pupilele arcușului, mărite. Unde te duci? La ospățul mortuar al umbrei iubite Pentru ultima oară muzica mai răsună! (1921) Marina ȚVETAEVA (1892-1941) LUI T. V. CIURILIN Fâlfâie porumbei de argint, Pierduți, vesperali... Materna mea binecuvântare Pentru tine e, jalnicul meu Pui de cerb. Siniliu-negriu, negriu - Siniliu ți-i penetul. Bătăioasă, zgârcită, înfocată Semințenie. Au mai fost doi De același neam - s-au stins ca fulgerul negru! - Lermontov
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]