216 matches
-
scruce. Aleea din dreapta era atât de îngustă încât abia încăpea o mașină. Pe panoul de la intrare scria: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Pe drumul ce intra în inima crângului se vedeau urme de roți. Din când în când, auzeam fâlfâit de aripi și-l auzeam atât de clar, de parcă sunetul ar fi fost trecut printr-un amplificator. La un moment dat, am distins un zgomot de armă, dar a răsunat înăbușit, ca și când ar fi str\b\tut mai multe filtre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să aștepte, în acest echilibru instabil, erodarea puterii pentru a culege roadele, sondajele arată că procentele risipite de coaliție se scurg direct la PRM. Acesta a revenit la unitatea de monolit, cu Vadim Tudor reales la al patrulea congres și fâlfâit de steaguri. Iar discursul justițiar al acestuia, fără nici o legătură cu democrația și statul de drept, prinde la masele obosite să tot aștepte rezultatele luptei anticorupție. Până una-alta, dezamăgiții văd cum intră și ies de la parchet ba Marian Oprișan
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Betty apăru o undă de îngrijorare. — nu vrea ? Ken așteptă cîteva minute, încercă din nou să aprindă motorul, dar de undeva din măruntaiele mecanice ale mașinii mesajul fu din nou destul de clar : nU. acest nU ieșea dintr-un fel de fîlfîit neputincios, ca și cum niște aripi retezate s-ar fi rotit inutil într-un cilindru. — nu vrea, confirmă Ken. Calmul lui Ken o neliniști și mai mult pe Betty. — ne-au blestemat aricii, spuse ea. Ken ieși din nou, ocoli fără grabă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în acest imens acvariu ca niște pești surzi care nu mai tresar la nimic, nu se mai îngrijorează de nimic. Cum a fost posibil ca vecinii mei din dreapta, o familie de senegalezi cu doi copii, să nu fi auzit niciodată fîlfîiturile de aripi și cîrîiturile care veneau din baie ? Cum de nu le-au atras atenția toate pocnetele, ciupiturile și bufniturile provocate de porumbei cînd au răsturnat, de pe rafturile din bucătărie, pungile mele cu zahăr, cu făină albă și cu fasole
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
încântător al mierlelor. Era amurgul acelei zile. Fără să mai stau pe gânduri, am și ieșit pe terasa din spatele casei, de unde puteam asculta și mai bine acel divin concert de seară. Nu a durat prea mult și am auzit fâlfâit de aripi. Îndată am auzit și glasul atât de cunoscut și tremurând de emoție al prietenei mele: - Bună seara, domnule! Sunt foarte fericită să vă urez și eu, din toată inima, bun venit pe meleagurile noastre. Bănuiesc că v-a
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
la fel în miez de noapte? Mâine nu vei mai ști nimic. Dormi! Mâine nu mai știa nimic. Dar și mâine era la fel de pustiu. Însă, în vălătucii de abur de cafea, toate acestea nu durau decât o clipire, ca un fâlfâit ușor, le știa mult prea bine și nu erau amuzante, ea voia să revadă cu nerăbdare clipele care o înduioșaseră de câțiva ani încoace, să fi fost patru, să fi fost cinci, de când apăruse Andrei Vlădescu. Asta era povestea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
iute spre piață, cu coșuri cu legume proaspete pe umeri, s-a dus în apropierea mării adulmecând boarea sărată și ascultând valurile sparte în dig. Pe plaja pustie, câțiva îngrijitori greblau nisipul umed, speriind pescărușii care se ridicau țipând, în fâlfâit leneș, pluteau un timp și se reașezau, îngrămădiți unii într-alții, ca o turmă îmblânzită. Până în 2 Mai a mers pe jos, erau câteva sute de metri, peste podul glisant, în urma unei căruțe cu coșuri mari de nuiele care săltau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
crenguțele subțiri și firave trosnind la fiecare adiere a vântului uscat. În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o însoțește? Unei fantome - duhului preotului mort? Unui înger? Din ce e făcut acest invizibil, care nu se poate arăta nimănui și care abia dacă poate fi perceput în zgomotele nedeslușite - ale unor pași, ale vântului - atât de asemănătoare cu fâlfâitul unor aripi, auzit de tânăra oarbă? Sunt aripile unor păsări de noapte sau ale unui heruvim? Universul s-a umplut de freamăte, de murmure abia sesizabile, ce par stranii în tăcerea deplină din jur, acea tăcere de moarte care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Podoabe! Mitră episcopală! Dantele! Odăjdii aurite, voi, mai ales voi mă apărați cel mai bine de lume”. Într-adevăr, sub carapacea ornamentelor, corpul viu dispare, iar mâna „visează” - ea nu mai poate decât să schițeze „un gest vag, amintind de fâlfâitul unei aripi”. Genet preia astfel, tratându-l într-o manieră proprie, paradoxul teatrului no: corpul-fantomă este, în același timp, corp statuar, înveșmântat, învăluit, acoperit. Iar somptuozitatea acestui corp-statuie trimite neîndoielnic la ideea de moarte. Genet își dorește costume de ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cuiul de lângă blidar. Am stat minute în șir, să mă pătrund de toate noutățile aflate în jurul meu... Îmi imaginam o casă liniștită la margine de pădure unde să trăiesc alături de... Nu mi-am terminat gândul fiindcă pe sub fereastră a trecut fâlfâit de pași și răsuflare sacadată... Am alergat spre geam, dar înserarea mi-a ieșit în față cu jocul ei de umbre fantomatice. Doar spre izvor - mi s-a părut numai - o irizare alburie... M-am dus la chilia bătrânului și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fîlfîit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cîntul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Omul pe care trebuiau să-l ucidă era peste tot și nicăieri. Fiecare din ei putea vedea doar un fragment de mișcare, o umbră prinsă cu coada ochiului, un braț lovind, apoi nimic, doar un geamăt de moarte sau un fâlfâit de aripă, sau o răsuflare calmă de animal care ucide metodic, iute, fără să obosească. Un animal de pradă. Așa Îl văzu Midhat, care, deși aflat În afara luptei, era străbătut de un fior pe care nu Îl au decât cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar de unde putea strânge voievodul forțele necesare unei asemenea lovituri? Brusc, Oană se concentră la ceva ce se petrecea În liniștea nopții undeva foarte aproape de cortul În care se afla. I se păruse că aude un zgomot ușor, ca un fâlfâit de pasăre. Ascultă Încordat. Nu, nu se mai auzea nimic. Dar cortul era parcă inundat de lumină. Să se fi Întors sultanul, cu făcliile luminându-i drumul? Nu. Era altceva. Uitase cu totul șirul zilelor. Era lună plină. Prima lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mut, ca o revărsare de forță, ca o voce pe care n-o auzise niciodată dar o așteptase dintotdeauna. Și atunci mă vei vedea... . Umbra zbură din nou, venind de nicăieri, și ajunse Între el și spahii. Văzu doar un fâlfâit alb, o rostogolire În aer, o formă care putea fi orice, poate o pasăre, poate un fum, poate doar o eșarfă pe aripile vântului. Nu. Pasărea aceea ciudată scăpără o lucire metalică. Culorile și strălucirile erau un domeniu familiar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
multe uimiri pentru o singură zi. Încălecă fără să spună nimic și Îl urmă pe Ștefănel. Avea să vină și timpul vorbelor. Acum era timpul armelor. * Semnalul care anunța moartea lui Amir Baian trecu peste armata lui Mahomed ca un fâlfâit negru. Amir fusese, multă vreme, aliatul otomanilor. Fusese cel mai bun războinic al Cuceritorilor. Apoi se aflase că acel războinic are un frate de sânge, care era chiar Marele Maestru. Mulți dintre spahii făcuseră parte din Ordinul Șarpelui și Săgeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
semnalul de victorie al vânătorilor domnești. Soarele apunea roșiatic, deasupra munților. Alexandru veni, Încet, puse un braț pe umărul tatălui său și celălalt pe umărul fratelui. Nu mai era nimic de spus. Nu atunci. Nu acolo. Înserarea sosi cu un fâlfâit lung de aripi, Învăluind tăcerea aceea care vorbea Într-un tărâm aflat cu mult deasupra cuvintelor. * 17 august 1476, Cetatea Sucevei, Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o asemenea Întâmplare nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și scoteau la iveală altele, Încă și mai vechi. Abia când Din s-a aplecat să descuie un lacăt mare și-a dat Adam seama că tăblia era ușa unei șandramale pierdute În umbra caselor din jur. S-a auzit fâlfâitul aripioarelor unor lăstuni care-și făcuseră cuib acolo. Deran jați din culcușul lor pașnic, au dispărut din beznă prin spărturile din tavan. Se vedeau ceva petice de lumină pe pardoseala de pă mânt bătă torit, dar Adam a avut nevoie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar fi fost, din punct de vedere vizual, bune de tipar; de asemenea, corectase fără o vorbă greșelile mele de ortografie. Ne vedeam cât de des se putea. Piciorul ei care rămânea puțin în urmă nu mă deranja. Fața și fâlfâitul mâinilor vorbeau destul de atrăgător. Firavă, stătea subțire la poarta minei, își aștepta tatăl și poate și pe mine. Atât era de delicată și de ușurică, încât puteam să ridic corpul ei zvelt până la înălțimea potrivită și să pătrund în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai bine! * * * Taica popa Ilie de la Sadău a rămas descumpănit și fără nicio replică la rugămintea enoriașilor de a veni în fața lor cu o dovadă, fie ea și cât de mică, asupra existenței Sfântului Duh: un semn, un zgomot, un fâlfâit de airipi, chiar și o licărire ziceau că le-ar fi de ajuns binecredincioșilor pentru a-i dovedi pe anticriști care, de la o vreme, cutreieră satele și clevetesc împotriva celor sfinte, chiar și împotriva lui însuși Dumnezeu-Tatăl. Dar taica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Cerul se umple de stele și sori care, într-un vîrtej gigantic, își încep perindarea parcă vrăjită. Și-ntr-o sclipire mai apare-o zi în care ideea prinde a se mișca. Iat-o: înoată, zboară. Cerul se umple cu fîlfîit de aripi iar apele mustesc de mulțimea clocotitoare a peștilor. „-39,2˚”-răsună o voce ce nu primește nici un răspuns. În jur, pămîntul se umple de animale nemaivăzute. Și văd Treimea chibzuind, hotărînd îndelung cum să mă facă luîndu-i mai
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe mâna deschisă a Sophiei, și ochii lui văd o piatră mare cât un ou. O piatră neagră și lucioasă. Și piatra chiar are forma unui ou. Poate că e chiar oul unei păsări ciu date. Și pasărea trece cu fâlfâit de aripi prin apele tulburi ale ochilor lui Cavanosa. Pasărea are aspectul unui pteranodon. Cavanosa întinde mâna și pteranodonul zboară nicăieri. Degetele deformate ating oul-piatră. Oul e neted. Iar răceala lui emană o căl dură greu de explicat. Ca și cum un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din toate părțile de mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Îndeptă spre ieșire. Nu mică i-a fost mirarea când auzi În spatele său un croncănit. Un corb imens, vâslind greoi din aripi, făcu de trei ori Înconjurul sălii de așteptare și, profitând de ușa ce rămăsese Întredeschisă, se năpusti afară. Fâlfâitul aripilor sale contrasta cu pereții neașteptat de albi și cu liniștea ce se instalase Înăuntru. Aruncând o privire În urma sa, Noimann fu surprins de faptul că sala de așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum, fălfâind deasupra capetelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]