208 matches
-
scruce. Aleea din dreapta era atât de îngustă încât abia încăpea o mașină. Pe panoul de la intrare scria: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Pe drumul ce intra în inima crângului se vedeau urme de roți. Din când în când, auzeam fâlfâit de aripi și-l auzeam atât de clar, de parcă sunetul ar fi fost trecut printr-un amplificator. La un moment dat, am distins un zgomot de armă, dar a răsunat înăbușit, ca și când ar fi str\b\tut mai multe filtre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
departe un cârd de ciori, poate câteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hârtie. Flămânde și obraznice, ciorile numai când sania era să dea peste ele zbucniră brusc de pe pământ cu zgomotos fâlfâit de aripi și croncăneli. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre o croi cu biciul peste burtă. Durerea o sperie mai tare, încît zvâcni drept înainte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
studenții studioase și ascetice, în cămăruța ei din strada Iosif ; că va avea numai camaraderii cu colegii ce o vor întovărăși în baruri și în localuri tenebroase, că va citi și va călători mult ; că va ajunge să stea sub fâlfâitul porumbeilor și, lângă orbitoarea cupolă a lui San Marco, va asculta visătoare cântecul gondolierilor, iar într-o cafenea din Montmartre va bea absint... Asemenea și alte visări nebune avusese într-o vreme, după care începuse a tânji după un cămin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Rareș și numai pentru el... Dar o undă de neliniște pornea iute să se împrăștie dinspre estradă, stingând rumoarea până tot mai departe... Un stol de grauri se ridica speriat din livada lui Mihalcea și trecea în zbor, c-un fâlfâit mărunt și grăbit de aripi, pe deasupra terenului, dispărând dincolo de acoperișul tribunei. În viață, graurii zboară în stoluri! i se păru lui Rareș că aude răsunând la difuzoare vocea gravă a domnului Mocanu. Dar nu, directorul spusese: în viață, greul începe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-a făcut moale și a rămas în nemișcare. După ce și-a tras sufletul și și-a oblojit cum s-a priceput rana de la mâna stângă, vânătorul s-a apucat să despice trupul namilei. A scos mai întâi măruntaiele. Auzind fâlfâit de aripi, a ridicat privirile către copacul de care se lovise fiara. Acolo, pe o creangă, stătea șoimul care îi salvase viața. A tăiat o bucată din inima ursului, alta din ficatul acestuia și alte două bucăți din plămâni și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
uitat cu atenție în jurul meu, dar nu am reușit să descopăr ființă omenească. Nu a durat, însă, prea mult și vocea s-a făcut din nou auzită: - O, domnule, dar nu mă mai cunoașteți!... Cum se poate?!... A urmat un fâlfâit de aripi și, prin lumina palidă a înserării, am deslușit un ghemotoc negru, care a sărit de pe o creangă mai depărtată a cireșului din preajmă pe una mai aproape de mine. îndată am înțeles despre ce era vorba: stăteam față în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
îndurerate și a nevinovatului ei prunc!” Și fără a fi observat de mama acestuia, se apropie de pătuțul copilașului, pe care-l îmbrățișă cu aripile sale, îl sărută pe frunte și-l binecuvântă, după care își luă zborul. Femeia, auzind fâlfâit de aripi, se ridică de jos și înțelese că ruga i-a fost ascultată, și că pruncul ei nevinovat este salvat, căci acesta deschisese ochișorii și gângurea vesel, iar febra care-i arsese trupușorul zile în șir, dispăruse. Cu copilașul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În zi, plină de nenumăratele făgăduințe ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu tristețe spre vecinul cel slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
luase din loc, pe strada Batiștei. * Mii de șobolani giganți au atacat trei sate din vestul Javei, distrugând culturile de orez și hambarele. Populația a fugit înspăimântată în case. 13. Ceva ca o pasăre trecu printre noi, i-am auzit fâlfâitul. „Așa sunt toate“, spunea Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre pasăre sau despre Dryope. „Părerea mea e că nu există nici o deosebire între ele...“ Imita gesturile și tonul cuiva absent, rostea afectat cuvintele altuia, ridica pe rând
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
țigăncile până cădea sub masă. La capătul străzii se încrucișară cu două taxiuri burdușite. ― Vin de la vreo petrecere, mormăi locotenentul. Nici unul nu distinse, lipit de geam, chipul mic al Melaniei Lupu. Înregistrară doar o pată albă, ceva nedeslușit ca un fâlfâit de aripi, ca o adiere, un obraz șters și anonim dispărând în dimineața bucureșteană. Prin storul lăsat se strecura o ață gălbuie de lumină. Maiorul și Azimioară înconjurară curtea vilei fără să sesizeze ceva deosebit. Lăsară câțiva oameni de pază
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
m-ai mințit... N-am vrut să-ți dau nimic de mâncare... pentru asta... (Undeva se aud aripile unor păsări; pare că o pasăre gigantică trece peste gară.) HAMALUL (Tresărind.): Ce-i asta? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre! IOANA: Un fâlfâit! Ce frumos fâlfâie... Nu-i așa că fâlfâie frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre uriașă... trece o pasăre uriașă peste noi... IOANA: Unde-i? Vreau s-o văd? Întotdeauna mi-am dorit să văd o pasăre uriașă. HAMALUL (Se ascunde sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe adormitul, dar rămase cu un ochi întredeschis. „Războinicul“ îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i scape o bășină sonoră. Umbra dispăru în aceeași clipă și cineva râse în coliba vecină. Apoi adormi și îl trezi fâlfâitul unui cocoș, făcând zadarnice eforturi să cânte. Fu uimit să observe cum se căznea iarăși și iarăși să-și îndeplinească obligația fără să reușească și, asta, pentru că yubani-i le tăiau cocoșilor coardele vocale, ca nu cumva, din cauza cântecului lor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se adâncea amețitor de repede. A închis ochii și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă. A simțit că prăbușirea sa a luat sfârșit și a deschis ochii. Era întins pe pământ, aproape de poalele muntelui, la câțiva pași de platoul acoperit de iarbă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Betty apăru o undă de îngrijorare. — nu vrea ? Ken așteptă cîteva minute, încercă din nou să aprindă motorul, dar de undeva din măruntaiele mecanice ale mașinii mesajul fu din nou destul de clar : nU. acest nU ieșea dintr-un fel de fîlfîit neputincios, ca și cum niște aripi retezate s-ar fi rotit inutil într-un cilindru. — nu vrea, confirmă Ken. Calmul lui Ken o neliniști și mai mult pe Betty. — ne-au blestemat aricii, spuse ea. Ken ieși din nou, ocoli fără grabă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în acest imens acvariu ca niște pești surzi care nu mai tresar la nimic, nu se mai îngrijorează de nimic. Cum a fost posibil ca vecinii mei din dreapta, o familie de senegalezi cu doi copii, să nu fi auzit niciodată fîlfîiturile de aripi și cîrîiturile care veneau din baie ? Cum de nu le-au atras atenția toate pocnetele, ciupiturile și bufniturile provocate de porumbei cînd au răsturnat, de pe rafturile din bucătărie, pungile mele cu zahăr, cu făină albă și cu fasole
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
impresionat de Nicolae Labiș, "talent uriaș și feroce", invidiindu-l pasager; ca model existențial era însă în admirația lui Vasile Pârvan, stâlpul acesta expresie austeră a "curăției" -, motiv de eseu liric, ulterior dedicându-i Elegia a doua, Getica. Câte un fâlfâit angelic (Nichita zicându-și "poet al îngerilor"), câte ceva din miturile anticilor, ori provenind de la alexandrini și întreținând sublimul, acestea se citesc în ipostazele lui de smerenie sinceră, ori de jubilație candidă. Dimensiunea zglobie (înșelătoare), exuberantă, deși frapează, nu exclude deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o însoțește? Unei fantome - duhului preotului mort? Unui înger? Din ce e făcut acest invizibil, care nu se poate arăta nimănui și care abia dacă poate fi perceput în zgomotele nedeslușite - ale unor pași, ale vântului - atât de asemănătoare cu fâlfâitul unor aripi, auzit de tânăra oarbă? Sunt aripile unor păsări de noapte sau ale unui heruvim? Universul s-a umplut de freamăte, de murmure abia sesizabile, ce par stranii în tăcerea deplină din jur, acea tăcere de moarte care, în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Podoabe! Mitră episcopală! Dantele! Odăjdii aurite, voi, mai ales voi mă apărați cel mai bine de lume”. Într-adevăr, sub carapacea ornamentelor, corpul viu dispare, iar mâna „visează” - ea nu mai poate decât să schițeze „un gest vag, amintind de fâlfâitul unei aripi”. Genet preia astfel, tratându-l într-o manieră proprie, paradoxul teatrului no: corpul-fantomă este, în același timp, corp statuar, înveșmântat, învăluit, acoperit. Iar somptuozitatea acestui corp-statuie trimite neîndoielnic la ideea de moarte. Genet își dorește costume de ceremonie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
satirei sociale. Zugrăvită în culori grotești, până la anularea unei precise determinări temporale, fresca micului oraș de provincie năclăit în rutină, este memorabilă în cruzimea ei. Aripa realismului magic vibrează din nou pe deasupra imaginilor. Sugestia morții iminente se naște dintr-un fâlfâit de aripă de porumbel, într-un vis cu ochii deschiși. Sub aceeași conjuncție simbolică s-a plasat Năpasta. De astă dată, pariul regizoral a vizat translarea în termeni filmici a unei variante scenice anterioare, de răsunător succes național și internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
însorit - te stropesc limuzine albastre, adâncindu-se, dispărând în zborul lor efemer, de neînțeles pentru tine. Te strecori printre siluete confuze, scufundate în aerul deja prevestitor. Cineva strigă un nume și ecoul se destramă, ca într-o vale văratică, sub fâlfâitul unui stol de porumbei. O reclamă uriașă acoperă vâjâind precum o draperie sinistră ferestrele blocului cu 12 etaje de unde, cândva, ai privit fericit strălucind orbitor - ireal - munții. Joc de oglinzi În timp ce aplauzele putrezesc lent ca niște frunze - toamna - mustind sub
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
prin aer a vreunei știuci plecată la vânat, care cădea în apă cu o plescăitură formidabilă, la vreo doi metri de mine, încât tresăream; tânguitul vreunui nagâț, care, de fapt, nu era tânguit ci vorba lui, așa se exprima el; fâlfâitul din aripi a unei gâște sălbatice - ce spun eu sălbatică, aici totul era sălbatic și frumos - ce se simțea în aer ca niște suspine de țâțâni de ușă neunse; ciripitul unor păsărele a căror nume îmi era necunoscut și care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Școala, așa cum ar fi trebuit să fie, dacă ar fi rămas în ea. „Când emoțiile sunt puternice și te simți ca încătușat, să pictezi bambuși“, spunea anticul călugăr budist. Cu sufletul senin, să pictezi orhidee, frunze care cresc, într-un fâlfâit de zbor, boboci care se deschid bucuriei. A zăcut apoi o săptămână. Atât de crunt o bătuseră. Nu-și puneau mari speranțe în pretextele pe care le vor oferi desenele ei. O chinuiseră și până atunci, fără asemenea extravagante motivări
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nici când colonelul îi puse întrebări neobișnuite, ca unui străin. Totuși, fără a se gândi la ce spune, răspundea corect, se uita în ochii colonelului, își dădea seama că în clipele acestea se cântărește viața lui și auzea parcă un fâlfâit straniu de aripi care stârnea un vânt rece în sală. Dar în inimă îi picurau de undeva, neîncetat, stropi de amărăciune, din care i se răspândea în tot corpul o frică lentă, ca o caracatiță dezgustătoare. Încerca să se apere
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
realității obiective, Cum vine asta?! Cum poate mâna să vadă, când ochii nu sunt în stare s-o facă?! Dar oare, în acest moment, nu întreg trupul lui vede în locul ochilor părăsiți de lumină?! Aida era toată o fluturare, un fâlfâit de aripi, sau aveam eu impresia asta pentru că o zăream doar câteva secunde, de obicei când venea nu stătea mult, îi pândeam plecarea prin ușa întredeschisă de la camera mea, alergam apoi la fereastră și-i urmăream drumul până la poarta de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trecu în vârful picioarelor pe lângă baia de oaspeți spre ușa de la intrare, ferindu-se să trezească pasărea care dormea. — Arguahhhhhhhhh! Auzi bătăi de aripi și încă un cârîit — indescifrabil în conținut, dar care suna ciudat de jalnic — urmat de un fâlfâit de aripi și mai frenetic. Iisuse, se gândi ea deschizând ușa de la baie. Pare că-și dă duhul acolo. Nu se poate să mori chiar acum, se adresă ea coliviei acoperite de cearceaf. Cel puțin ai bunul simț să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]