2,802 matches
-
de Terra, decât să vezi la un moment dat deslușindu-se în pâcla albăstrie a unei dimineți de vară arcul încordat al Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te de aterizare, pâlcuri de oameni plecând la câmp, turme de oi, pescari singuratici, remorci părăsite la umbră de salcâmi, toate semne ale vieții de-acasă ce te emoționează profund, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și se închide jocul De-ar fi doar să dureze Cic-ar fi spus bătrâna Când umflă-n metereze Furtunile, Fortuna Și lunga acoladă Lăsând loc la concluzii Pătrunde în livadă Un vânt de deziluzii Presară zorii roșii Aromele-n fâneață Și cântă iar cocoșii O nouă dimineață Mă simt o partitură Cu note în culori Din care vin și fură Necunoscuți, comori Ci iarăși mă împrăștii Aproape clandestin Când trag copii cu prăștii În cioburi de destin. Referință Bibliografică: Mă
MĂ SIMT O PARTITURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364594_a_365923]
-
15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvinte șoptite Cuvintele par ascunse într-un înveliș opac, Dar caut să le descifrez și îmi plac; Să ascult miraculoase cum încep să sune, Ca un ou de ciocolată umplut cu alune. Ca fâșâitul fânețelor coapte, Ca liniștea stelelor clipind somnoroase în noapte, Ca foșnetul frunzelor galbene, ori Cum se stinge oftatul de noapte în zori; Cum și-a ascultat primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în rostogolire, Ca un simbolist, decadent ori
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
prima deflorare o avusese încă de prin clasa a șaptea, cu un băiat mai mare, în poiana Lui Toader. În pădurea ce se întindea de la marginea satului spre munte, era la vreun kilometru o poiana întinsă plină cu flori și fâneață. I se spunea a Lui Toader, că aici s-a spânzurat un consătean, cu mulți ani în urmă, de l-au găsit oamenii atârnând de creanga unui fag rămuros. Aici au venit, vezi Doamne, să adune flori de iasomie și
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
încet ca nu cumva aluziile textului să-l întristeze. A strigat, aproape, la mine: „Nu, nu, nu închide, lasă...”. Avea ochii închiși și buzele roșii aproape aprinse de temperatură. După ce s-a terminat melodia, a avut imaginea plaiurilor natale cu fânețele înflorite în plină vară. Numea pe rând toate florile de câmp, le admira culorile și parfumul. După o mică pauză, a continuat: „Viața este atât de frumoasă numai dacă știi s-o trăiești”. Simțind parcă deodată fiorul iernii, a deschis
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
sus stindardul libertății Nu accepta nici dram de umilire Nu îndura un jug impus cu sila Nu-ți consuma durerea în amar Nu gratula călăii tăi cu mila - Iertarea ta e luptă în zadar! Poți să alergi prin crânguri și fânețe Pe-un val de mare poți chiar să dansezi! De vei avea armate cu sânețe Din iadul negru poți să evadezi Virgil Ciucă București 20 decembrie 2015 Referință Bibliografică: Frământări amare / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815
FRĂMÂNTĂRI AMARE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362329_a_363658]
-
în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului EDENUL COPILĂRIEI Unde e pământul meu de-acasă Prin care îmi pășteam cârlanii? Dorul de acele vremuri mă apasă Și cât de repede trecură anii. Satul meu cu largi fânețe Cu iarbă grasă și cu flori Cu oameni plini de tinerețe Trecuți prin vânturi și ninsori. În valea largă de pe GROAPĂ Pe unde curge ȘIPOȚELUL Acolo vitele s-adapă Și-nflorește dedițelul. Dealul CRUCII de la noi Carele-l urcau cu
EDENUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361114_a_362443]
-
borangic, bărbații cu cioareci, cămăși cu poale albe, scrobite, cu veste negre de dimie și cu pălăriile rotunde și mici pe vârful capului, de ți-e mai mare dragul să-i privești. În aer, răcoare și un dulce miros de fâneață. O mierlă râde în frunziș, apoi zboară fâlfâind din aripi. De departe se aude vuietul apelor Râului Doamnei și zgomotul cascadei de la moara primarului, apa vijelioasă învârte apoi paletele turbinei de la centrala electrică a industriașului tăbăcar Ghiță Ardei. Din dinamul
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
bătrână Cu micul ei nepot de mână”. Vine vara. De jur împrejur nu vezi decât holde și livezi cu pruni, meri, peri ale căror crengi sunt istovite de roade. Miresme dulci, îmbătătoare, de fân cosit, se împrăștie în aer de pe fânețele presărate cu flori multicolore: „Iată vin cosașii veseli, se pun în rând. Sub a lor coasă Câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă. Unii brazdele răstoarnă în căpiți, alții le-adună, Le clădesc apoi în stoguri și cu stuh
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Uimiți, s-au cumințit sticleții Și-ascunși în spatele grădinii I-admiră-n zorii dimineții. Și albul rupt în bucățele De nu știu cine-n noaptea caldă, Ciorchini formează-n rămurele Și-n roua limpede se scaldă. Acum, când ziua se-nfiripă Lățindu-se peste fânețe, Se-oprește soarele o clipă: - Of, Doamne, câtă frumusețe ! Referință Bibliografică: MĂLINII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul V, 24 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MĂLINII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367727_a_369056]
-
aproape cincizeci de ani. Erau din sate apropiate și se întâlneau pe la horele ce se organizau ba de flăcăii dintr-un sat, ba de altul și pe atunci nu era doctor, ci un simplu fiu de muntean care își cosea fâneața sau își cultiva puținul pământ deținut printre dealuri sau coline. Războiul i-a adus iar împreună. Când rușii au declanșat atacul în noiembrie 1942, la Cotul Donului, Miron se afla în tranșee în linia întâi. Parcă s-a declanșat prăpădul
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
fapt sufletul, își pictează de fapt culorile multiple ale stărilor pe care le trăiește. Astfel, ca extensii ale propriilor reverberații, artista își dăruiește bucuria de a picta prin: culorile metamorfice ale frunzelor toamnei, bogăția cromatică a florilor de câmp, în fânețele proaspăt cosite, în licărirea apelor din pădurea inundată, în anotimpurile ce se perindă cu ciclicitate și nonșalanță. Artista mai pictează flori. Flori, neasemuit de frumoase! Le simți culoarea și contemplându-le frumusețea, parcă le percepi și aroma. Personal, am iubit
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte. ( George Roca - „Însinguratul”) „...Cât de dulce-i aerul de țară ... mai ales când pleci la coasă...îți pui coasa pe umăr și o iei agale câtre fâneață... pe drum dai bună ziua și te lași purtat de prospețimea dimineții...nici nu știi când ajungi la fântâna din capul locului ca să-ți umpli vasul cu apă...și pătrunzi, parcă cu teamă, în marea verde a câmpului ... și lași valurile
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
îl găseam, Pe neicuța nu-l chemam, Ca să-l cătăm împreună, Când sunt stele si cu Lună. Ca să-l cătăm împreună, Când sunt stele si cu Lună. La-la-la, la-la... la-la-la, la-la! La-la-la, la-la... la-la-la, la-la! Și-am găsit doru-amândoi Prin fânețe și trifoi. Dorul mi l-am luat de mână Și-am mers cu el la fântână. Dorul mi l-am luat de mână Și-am mers cu el la fântână. La-la-la, la-la... la-la-la, la-la! La-la-la, la-la... la-la-la, la-la! I-am
DACĂ DORUL ÎL GĂSEAM de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348150_a_349479]
-
Mare, Mergi pe drumul larg de țară, Urci un deal și treci o vale, Nu simți nici o plictiseală. Cum urci dealul lin al Morii, Te întâmpină frumoase grâne, Când cocoși anunță zorii, Ale unei noi zile senine. Peste tot verzi fânețe largi, Ogoare întinse, de păpușoi, Ce se văd până la Ciorsaci, Lanuri de lucernă și trifoi. Cu traiste grele în spinare, Merg petienii către târg, Cu opincile-n picioare, Niciodată nu se plâng. Biserica e sus în plai, Cu turnul înălțat
DRUMUL SPRE PETIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361975_a_363304]
-
rare din aceste ținuturi. Vara, în schimb, este o mare binecuvântare pentru locuitorii acestor ținuturi. Cât vezi cu ochii, câmpiile și pădurile prind viață, iarba crește din belșug, florile umplu poienile de parfumul și culorile lor, albinele zumzăie voioase prin fânețe și prin livezile din jurul caselor. Nici prin păduri nu este mai puțin frumos, arborii drepți și înalți de molizi, de mesteacăn și fag înmuguresc, capătă culori dintre cele mai vii, de un verde - smarald. Iar păsările se întrec în a
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte. ( George Roca - „Însinguratul”) „ ... Cât de dulce-i aerul de țară ... mai ales când pleci la coasă ... îți pui coasa pe umăr și o iei agale câtre fâneață ... pe drum dai bună ziua și te lași purtat de prospețimea dimineții ... nici nu știi când ajungi la fântâna din capul locului ca să-ți umpli vasul cu apă ... și pătrunzi, parcă cu teamă, în marea verde a câmpului ... și lași valurile
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
iar vântul cu furie se-abate peste noi, să nu-ți înneguri gândul și nu-ncerca durerea privește-ne,iubite: tot vară e în noi! Miroase-a grâne coapte sub soarele fierbinte se-nalță ciocârlia și chiot e pe văi, fânețele-s de coasă, copiii vin la râuri, totul în jur e viața și vară e în toi! Nu lua în seamă frigul și ploaia ce se-anunță, ci vino pe la mine când vremea-i de-nserat, închide ușa casei și trage
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
mult Chiar de se-arată toamnași norii se vor cerneiar vântul cu furiese-abate peste noi,să nu-ți înneguri gândulși nu-ncerca durereaprivește-ne,iubite:tot vară e în noi!Miroase-a grâne coaptesub soarele fierbintese-nalță ciocârliași chiot e pe văi,fânețele-s de coasă,copiii vin la râuri,totul în jur e viațăși vară e în toi! Nu lua în seamă frigulși ploaia ce se-anunță,ci vino pe la minecând vremea-i de-nserat,închide ușa caseiși trage clenciul iuteși las-afară toamnasă
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
de început de vară, cu soare și cer senin și în tihna acelor locuri nu se auzea decât țârâitul greierilor și vocile oamenilor ce coseau iarba pentru vite. Cu câteva zile înainte, Dumnezeu trimisese o ploaie binefăcătoare și pădurile și fânețele râdeau în soare, veselindu-se de frumusețea cerului și pământului. Urmăn, care se săturase să se zbenguie prin cireși se apropie de mama sa care trebăluia lângă pirostrii și, cu glas dulce îi zise: - Mămucă, mămucuța mea, te rog să
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
prima deflorare o avusese încă de prin clasa a șaptea, cu un băiat mai mare, în poiana Lui Toader. În pădurea ce se întindea de la marginea satului spre munte, era la vreun kilometru o poiana întinsă plină cu flori și fâneață. I se spunea a Lui Toader, că aici s-a spânzurat un consătean, cu mulți ani în urmă, de l-au găsit oamenii atârnând de creanga unui fag rămuros. Aici au venit, vezi Doamne, să adune flori de iasomie și
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
la câte nu-i prididesc în bătătură, își urmează calea de demult a chemărilor sale. Pologul nesiripit, pe alocuri neîntors și vipia grea a amiezii uscate gata să se instaleze... oh, vară buimacă și fără umbre prelungi pe țarina de fâneață, departe de liziera de brazi și de foioase, neiertătoare cu cei ce tânjesc și s-apucă mai greu de treabă... Încă mai așteaptă cosașii tocmiți să „culce” în brazde înșirate iarba molicioasă și mult prea galbină la rădăcină în iadul
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
sol - pentru a o-ntinde când s-a luat roua în horituri, când fântâna rece de sub arini trimite boarea deasupra și de-a lungul Văii Strâmbii, dincolo de părușca țepoasă de pe Podul Porcului și alăturea de poteca ce duce spre nesfârșite fânețe și imașuri alpine de pe Iezerul și Păpușa Făgărașilor, pe Valea Râușorului spre Măra. Până una-alta, fusul leapădă fir tors din caierul de lână țigaie al furcii prinsă în betele fotei tinerei femei care toarce de zor și adună în
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
de iarnă în fața animalelor sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde de la stânele și hareapele din vecinătățuri. O cheamă Filofteia, și-atât! Din când în când iese din colibă în poiană să scruteze cerul, să dea ocol cu privirea costișelor cu fâneață proaspătă, cautând un petec de umbră binefăcătoare în care să-și regăsească suflarea. Și să continue lucrul întrerupt prin acest nepermis răgaz de a se mai dezmetici și de a le cuprinde și pe celelalte care nu-i dădeau pace
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
iar vântul cu furie se-abate peste noi, să nu-ți înneguri gândul și nu-ncerca durerea privește-ne,iubite: tot vară e în noi! Miroase-a grâne coapte sub soarele fierbinte se-nalță ciocârlia și chiot e pe văi, fânețele-s de coasă, copiii vin la râuri, totul în jur e viață și vara e în toi! Nu lua in seamă frigul și ploaia ce se-anunță, ci vino pe la mine când vremea-i de-nserat, închide ușa casei și trage
E VARĂ! de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365675_a_367004]