324 matches
-
ceva probleme cu organizarea, dar am strâns puțin pelin și mușețel. Cred că am să le aduc eu după ce le ambalez. Acum am venit să-mi dați sămânță de gălbenele. Vreau să semăn un hectar. Acum, doamna Virginica s-a fâstâcit. De unde să-i facă rost de atâta sămânță? --Păi...Dacă...n-ai venit deloc pe la mine...Sezonul de semănat s-a terminat la 30 aprilie.Măcar să fi venit până la sfârșitul lui mai. Acum ...în iunie... Văzându-l cum se pleoștește
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
Știu, mi-ai vorbit de ziua cu două dimineți, O zi în care cerul, uimit de-atâta soare S-ar face așternut să poți să mă răsfeți Sub verdele stârnit în cântecul de floare. O zi când răsăritul s-ar fâstâci pe cer Și-ar cerne iar lumină: un punct imperceptibil Ce crește și-și depune sărutul efemer Peste iubiri trăite în timpul reversibil. Mi-ai arată cărarea pe care să mă pierd Sub bolti de flori albastre că visurile mele, Ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
mai mult Știu, mi-ai vorbit de ziua cu două dimineți,O zi în care cerul, uimit de-atâta soareS-ar face așternut să poți să mă răsfețiSub verdele stârnit în cântecul de floare.O zi când răsăritul s-ar fâstâci pe cerși-ar cerne iar lumină: un punct imperceptibilCe crește și-și depune sărutul efemerPeste iubiri trăite în timpul reversibil.Mi-ai arată cărarea pe care să mă pierdSub bolti de flori albastre că visurile mele,Ai izgoni iluzii în care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
flăcăul drag. Ajunsă la horă, îl căuta cu privirea și ardea de nerăbdare să joace lângă el. Ei...dar nu era așa de simplu! Când ajungea în dreptul celui care i-a căzut cu tronc, o cuprindeau emoțiile, se înroșea, se fâstâcea. Își închipuia că peste ea plouă toate privirile. Că toți șoptesc: „uite la asta!” Atunci, ezita. Alte fete se prindeau în horă fără să ezite. Aoleu! Dacă se prinde alta lângă el?..Dar ce-o să zică lumea? Ei, și? De
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
banal și stupid în baie și totul fu rezolvat, în aparență. După masa de prânz, îl trase după sine în parc și-l obligă să se așeze alături de ea, mimând așteptarea: - Te ascult! - Ce, ce vrei să-ți spun? se fâstâci el, eschivându-se. A fost un impuls, atâta tot! - Știi foarte bine că nu la asta mă refer! Am auzit cum te certai cu Vanda și te rog să nu-mi mai ascunzi adevărul! Sunt probleme la firmă, nu-i
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
ce se găseau încă în magazinele din Saranza. Încântați, gustam din acele mâncăruri imaginare agrementate de răcoarea cețoasă a oceanului (Cherbourg!), dar trebuia deja să pornim din nou pe urmele Țarului. Ca și el, pătrunzând în palatul Élysée, ne-am fâstâcit la vederea tuturor acelor haine negre care au încremenit la apropierea lui - gândiți-vă puțin, mai mult de două sute de senatori și de trei sute de deputați! (Care, conform cronologiei noastre, doar cu câteva zile în urmă se duceau cu toții cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fi permis exportul ei. ― Spune, femeie. Ce mi-ai adus? ― Înălțimea Ta, am o familie mare undeva în Câmpie și m-am grăbit... ― Nu plictisi înalții oaspeți cu tânguielile tale, se răsti Alarik. Arată ce ai de arătat! Femeia se fâstâci și se cufundă într-o muțenie încăpățînată. Fu nevoie de gestul lui Kasser de a o prinde ușor de braț pentru a începe să vorbească din nou. ― Merge vorba că oferiți un preț bun pentru orice obiect care v-ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fată cu părul zbârlit, îmbrăcată ponosit, care vrea să intre în vagon. Curând după aceea băiatul află din întâmplare că e logodită și încearcă să o impresioneze bravând. Îndrăgostită brusc de singuraticul necunoscut, fata, Maia, îl încurajează, dar Nicolae se fâstâcește și o ia la fugă. În nuvela ce dă titlul volumului Memoriu către ministru, un tânăr profesor cu perspective pe tărâm științific, aflat, ca în fiecare toamnă, cu elevii la „muncă patriotică” într-o fermă legumicolă, intenționează să adreseze ministrului
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
să ceri să fii lăsat în pace, dar renunți brusc, descoperind o fată delicată și extrem de frumoasă, cu ochi albaștri și un păr superb ce coboară buclat până spre umeri. Sigur că începi să roșești, bâlbâi câteva explicații banale, te fâstâcești, uiți că ai vrea să o întrebi cum o cheamă și unde o mai poți vedea, iar ea pleacă surâzând misterios, în timp ce tu îți simți inima bătând cu putere; te-ai îndrăgostit la prima vedere, dar ți-e teamă să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ai auzit niciodată de asta? Gagicile asiatice sunt capăt de linie. Dacă un individ se ascunde, alege o asiatică, pentru că au corpurile mai asemănătoare cu ale băieților. ― Corpul tău nu e ca al unui băiat, am spus eu. Julie se fâstâci. Își feri privirea. ― S-au ținut mulți homosexuali nedeclarați după tine? am Întrebat-o. ― De două ori la facultate, de trei ori la masterat, răspunse Julie. La asta n-am avut alt răspuns decât să o sărut din nou. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uiți de lucrare? Eu de la cine mai copii? întrebă el alarmat. Trăiască rețeaua, flăcăule! spusei eu, citându-l. La fel mi-a spus el după ultima lucrare la filosofie, în care el a copiat pe rupte și eu m-am fâstâcit la răspunsuri. El a luat un 8, notă mare, și eu un 3. Nu sunt mândru de ce am putut să fac în lucrarea aia, dar nici că-mi păsa. Oricum, cărțile erau deja făcute și la facultate vor intra doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
curios. — Tocmai pe țărmurile Germaniei. În regiunile de coastă. Coboară tonul, confidențial: — Doar acolo se face negoț cu chihlimbar. Deci te-ai dus într-un fel acasă? îl ia Rufus peste picior, ener vat de secretoșenia lui. Călărețul se cam fâstâcește: — Noi suntem celți de felul nostru, bâiguie jenat. Merg acum umăr lângă umăr. Pusio se grăbește să explice: — Bunicii mei s-au stabilit printre ubi. Nu știu cu ce se mănâncă felul ăsta, glumește instructorul. Ofuscat, tovarășul său îi aruncă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu sarin, nu e ușor să iei decizii potrivite pe moment. „Nu, nu are rost să ascultați povestea unuia mai puțin afectat. Probabil că sunt multe persoane care au trecut prin clipe mai grele, eu nu am nimic.“ S-a fâstâcit și a refuzat interviul. Dar apoi a înțeles că nu era nici o problemă și am putut discuta cu dumnealui. „Locul meu de baștină este orașul Kumagaya, prefectura Saitama. După ce am terminat școala, m-am angajat la o firmă de confecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un moment prielnic pentru răzbunare. În timpul discuției m-a fulgerat acest gând. La despărțire am întrebat-o dacă faptul că a discutat atât de mult cu o persoană din lumea telurică nu reprezintă un lucru necurat pentru ea. S-a fâstâcit și mi-a replicat sincer: „Din punct de vedere logic, aveți dreptate.“ E serioasă. M-a servit cu pâine făcută în casă, era proaspătă și gustoasă. M-am născut în Kanagawa. Locuiam împreună cu părinții și doi frați mai mari. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu atîtea teorii despre nemurirea sufletului, dacă din două păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am dat sticla aproape gata... - Am gândit și eu, așa, Într-o doară, se fîstîci Mașa. - Și vezi că sînt perfect treaz, zise Extraterestrul, apucând-o cu o mână ușor pe după mijloc și trăgând-o pe Mașa, ca În glumă, spre genunchii săi. - Ia te uită ce obiceiuri! făcu gazda. - Nici un fel de obiceiuri, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era obișnuit să aibă parte de tandrețuri. Nevastă-sa Îl ținea - și pe bună dreptate - la respect. Ca să nu se observe că s-a pierdut cu firea, Subotin Își mai tăie o felie de salam și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nando Îl ajută să ducă damigeana cu vin pe balcon iar curcanii Îi așezară pe masa din bucătărie. Apoi străduindu-se, Își schimbă fizionomia feței, afișând o mutră cât mai nenorocită. Strigă la Nando: „Așteaptă-mă vin imediat...!” Acesta se fâstâci retrăgându-se spre ușa care o deschise În așteptare. „E destul de târziu...” Auzind schimbul de cuvinte, Carla se Întristă. Îi ieși În Întâmpinare privindu-l rugător. „Ai Înebunit, vrei să pleci...!?” „Nu te necăji, dragă fată - o calmă el. Nando
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deschise și o invită înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tânăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile înflorate în fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fâstâcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvând, gândi el, cât mai politicos suavul impact la care nu se așteptase, mai ales că proprietăreasa, venită cu acest mesaj, din uitare sau alte motive, nu-l invitase în apartamentul ei; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei verbal, chiar dacă pronunța rău. Oricum, lumea nu era atentă. Ca la liturghie, navea importanță că ce se spune nu e inteligibil. O dată cititoarea întîlni, despărțită în silabe, expresia „lipsă de scrupule”. Pronunțînd „lipsă de scru-”, bibliotecara întoarse foaia. Se fîstîci, reveni, citi iar „lipsă de scru-” și întoarse din nou foaia. Roșie ca macul, reveni încă o dată, citi și întoarse iar foaia cu prudență. Ridicînd atunci din umeri, dădu drumul la rest: - Tovarăși, așa scrie aici! Discuțiile debutau nehotărît. Primii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o lume cu reguli pe care mi le făceam eu singur. Nu acceptam nici o imixtiune. Întîmplător, Elvira a luat la gramatică o notă proastă. Cu promptitudine, mama fetei mi-a adus la gazdă un pește. Atît de tare m-am fîstîcit încît n-am reușit s-o conving că nu primesc plocoane. Mi-a pus peștele pe masă și a plecat cu un aer triumfător. Îmi dădeam seama că, dacă asemenea moravuri ar fi lăsate în voie, ele mi-ar fi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
printre clienții de nădejde ai lui Titel mă număram și eu. Ceream din când În când mamei bani pentru Înghețată sau halviță, Îi strângeam la ciorap și, când socoteam că erau destui, Îmi puneam averea În buzunare și mă porneam, fâstâcit de suma imensă, către casa lui alde Titel. Strigam la poartă până Îmi ieșeau ochii și mă ustura gâtlejul. Îi vedeam cum se mișcau În fundul curții, sub șopron, și eram sigur că mă auzeau. Mă lăsau, Însă, să miorlăi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin chinurile iadului, agățat de poarta părăginită, Încuiată cu o curea de alternator furată de la un camion.) Mă făceam că nu-l văd pe Onel și treceam țantoș prin fața lui. „Ce vrei?” mă lua cam repede prietenul meu și mă fâstâceam din nou. Abia reușeam să Îngaim: „Dă și mie două palme de zgârci gros, douăzeci de copci din sârmă de baloți și douăzeci de-alea roșii, bătute cu ciocanul”. Marele meșter mă privea cu liniște și de sus. Poruncea: „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care să știe să facă bani și să capete putere asupra proștilor. Odrasla nu se vădea chiar cum se aștepta tătânele: copilul era cam prost. Dovedea, Însă, alte părți bune: era fudul, se arăta puternic față de ceilalți copii, nu se fâstâcea când un om mare - chiar profesor („De ce n-ai Învățat, mă?” „De oț, da’ tu de ce mă Întrebi?”) - Îi cerea socoteală și-l certa. Avea tot timpul bani prin buzunare și Titel se Îmbogățise de pe urma lui. În duminica aceea Însorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că nu trântise cartea pe masă și nu bubuise „Ce-i?“, încât am început să radiez. Vrei să-mi arăți ceva? l-am întrebat. — Normal, a zis el râzând puțin. Mi-a surâs norocul. Eram roșie la față și mă fâstâcisem în asemenea hal că nu-mi trecea prin minte nici o replică spirituală, așa că am început să mă bâlbâi: —Ăăăă, nu... Vreau să spun, n-am vrut să spun... Vrei să-mi arăți sauna? Mi-am spus că e mai sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută, suspicioasă, pe nepoftita care avea chef de palavre. — De ce vă interesează? Irina se fâstâci, întârzie să răspundă și tocmai această ezitare produse minunea. Doamna doctor deveni grijulie, gata să vină în ajutor, dacă... — Spuneți, spuneți... spuneți ce s-a întâmplat. — Păi, lucrez la... cum să vă spun... lucrez la handicapati, la Asociație, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]