436 matches
-
lui David, tatăl său ( III Regi 11,4 ); 2. Pripirea, adică trecerea grăbită la acțiune fără chibzuială; 196 Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 93. 197 Constantin Pavel, op. cit., p. 433. 198 Cuv. Nichita Stithatul, Cele trei sute de capete despre făptuire, despre fire, și despre cunoștință, suta a doua, cap. 5, în Filocalia..., vol. VI, p. 246. 199 Cuv. Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești IV. Viața de familie, traducere din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Schitul Lacu - Sfântul Munte Athos, Edit
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
pun [spiritul] pretutindeni în operele lor sau mai degrabă doar ca peste tot să se simtă autorul” (tr. ns.). O epocă lipsită, din ce în ce, de mister și transcendență este una în declin: „În Evul Mediu și în Renaștere făptuirile nu se preocupau decât să înalțe sufletul deasupra materiei. În zilele noastre se întâmplă contrariul. Se etalează spectacolul mizeriilor noastre, de la care ar trebui să întoarcem în grabă ochii”. Condamnă protestantismul, răspunzător de această schimbare, „fiindcă a depopulat cerul și
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
VI, p. 20-21) „Tuturor virtuților le premerge credința din inimă, pe care o are cineva atunci când sufletul nu poartă în el o socotință îndoielnică, ci a lepădat cu desăvârșire iubirea de sine”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta întâi, cap. 28, în Filocalia..., vol. VI, p. 197) „Credința este căruța puterii evanghelice, viața apostolică, dreptatea lui Avraam; din credință începe și la ea sfârșește toată dreptatea, și din ea va fi viu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cu ei al Împărăției lui Dumnezeu. Încredințat astfel, se întinde cu sârguință spre lucrarea poruncilor, neîndoindu-se întru sine, ci urmând ostenelilor acelora și urmărind prin nevoințe asemănătoare să dobândească desăvârșirea lor”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta întâi, cap. 30, în Filocalia..., vol. VI, p. 198). „Socotește ca lege nemijlocită a poruncilor credința care lucrează în inimă. Căci din această credință izvorăște toată porunca și ea produce luminarea sufletelor. Iar roadele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 10, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 280) „Norma împărțirii bunurilor duhovnicești e măsura credinței fiecăruia. Căci pe măsura credinței sporim în râvna făptuirii. Cel ce lucrează, după analogia lucrări sale își arată măsura credinței, primind măsura harului după cum a crezut. Iar cel ce nu lucrează, după analogia nelucrării își arată măsura necredinței, lipsindu-se de har după necredința lui. Prin urmare, face rău
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ceva întinat și nerațional. (n.s. 816, p. 375) footnote>”. (Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. 26, partea a treia, cap. 42, în Filocalia..., vol. IX, p. 375) „Iar sfătuindu-ne să nu ne încredem numai în credință, cu lipsa făptuirii, a spus: Intrând împăratul să vadă pe cei așezați (la masă), a văzut acolo pe un om neîmbrăcat în haină de nuntă și a poruncit să-l arunce în întunericul cel mai dinafară (Mt. 22, 11-14). Căci intră pentru numele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
așezați (la masă), a văzut acolo pe un om neîmbrăcat în haină de nuntă și a poruncit să-l arunce în întunericul cel mai dinafară (Mt. 22, 11-14). Căci intră pentru numele de creștin, dar sunt aruncați, deoarece nu au făptuirea”. (Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, cuv. 21, cap. 5, în Filocalia..., vol. XII, p. 159-160) „Iar care este credința pe care Dumnezeu o cere de la noi și pe care trebuie să o avem în El, a arătat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Duhul deplin în el. (n.s. 60, p. 301) footnote>, ca nu cumva să cadă în vechea pildă a neascultării și să pătimească aceleași lucruri ca și cei ce n-au ascultat odinioară”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta a treia, cap. 71, în Filocalia..., vol. VI, p. 301) „...cel ce nu crede se va osândi cu siguranță în ceasul ieșirii. Ba s-a și osândit, zice Domnul (In. 3, 18). Căci cel
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cînd Înclinațiile, de exemplu impulsurile naturale senzoriale, tind să determine acțiunea În contradicție cu normele morale obiective; odată cu „nu trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o, sau alte ori cu un „trebuie!” Îmbolditor, sau, după făptuire, cu un „ar fi trebuit!” sau „nu ar fi trebuit!” dezaprobator și pedepsitor. Concepția istoric-teleologică a lui Paulsen este concretizată În: 1. filosofia dreptului și 2. filosofia moralei. Filosoful neokantian probează o viziune concretă și realistă, când relevă: „Moravurile și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
voința generală. Apare atunci când Înclinațiile (impulsurile naturale senzoriale, de exemplu) tind să determine acțiunea În contradicție cu normele moralei obiective. Prin „Nu Trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi / Nu ar fi trebuit!” dezaprobator și acuzator. Funcția prin care individul Își controlează acțiunea prin morala obiectivă, conștiința adică, apare aici ca o cunoaștere de către individ a moralei obiective și a relației sale interne cu ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
eterne. Dar tocmai Înțelepciunea lui a conferit lumii noastre sublunare nesfârșita varietate a devenirii, pentru ca noi să fim liberi să făptuim și să creștem. Liberi să căutăm binele. Și orbi În privința celor viitoare, pentru ca pe această ignoranță să ne Întemeiem făptuirea conștientă. - Chiar crezi asta? - Cu siguranță, Adam nu ar fi păcătuit dacă ar fi cunoscut consecințele păcătuirii sale. Dar nici atâtea spirite alese nu ar mai fi căutat, mai apoi, modalitatea de a lecui această vină, propovăduind calea virtuții. Omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
succesul obținut în viața pământească de individul devotat vocației sale este un semn prevestitor al șanselor sale în viața de apoi. Astfel s-a închegat un mecanism psihologic care a promovat etica muncii și i-a orientat pe oameni spre făptuire și reușită".Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, București, 2000, pp. 91-92. 126 ,,Pe vremea lui Calvin se accepta ideea (folosinței dobânzii ca preț pentru banii împrumutați n.n.)în cele mai multe centre comerciale ale Europei (printre care și Geneva)". Keith Randell
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
un acut sentiment al inutilității, care transformă lumea într-un spectacol. Prin urmare, cum să crezi, când știi că totul e bântuit de iluzie și aparență? În alt loc, aceeași conștiință că se află în afară: „Ca să te poți consacra făptuirii, ca să exiști pur și simplu, ar trebui să nu ai funesta capacitate de a te situa în afara faptelor tale, de-a evada cu gândul în afara planetei și chiar a universului” (I, 75). A fi străin înseamnă, în acest caz, a
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în cădere Ă că există un sens și un privilegiu în abandon, Cioran trăiește cu nostalgia faptei și îi invidiază pe cei care se identifică cu un crez. „Am, mai mult sau mai puțin inconștient, nostalgia acțiunii, a eficacității, a făptuirii, lucruri pe care le disprețuiesc în teorie; dar teoriile noastre n-au nimic de-a face cu realitățile noastre profunde” (II, 38). Mai mult, știe că tot destinul său e marcat de neputința de a crede. Iată-l spunând: „Toate
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unui lucru! Eu însă mi-am vlăguit, mi-am secătuit, mi-am golit convingerile, una câte una și toate deodată” (II, 28). Atunci când se angajează, totuși, în ceva, Cioran trăiește clipe de extaz: „Deși nu cred în nici un fel de făptuire, când mă apuc de-o treabă și-o duc la bun sfârșit, ce satisfacție pe mine!” (I, 75). Îi invidiază, oricum, pe toți ei care, diferiți de el, nu sunt paralizați în fața spectacolului iluzoriu al lumii. Nu știm dacă nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe toate terenurile care-s situate în cercuri împrejurul cercului său propriu”. Cultură, știință și educație - iată trei concepte importante în scrisul eminescian, aflate într-o strânsă relație. Prin cultura unui popor „pricepem suma întregei sale vieți spirituale; aspirațiunile și făptuirile sale în artă și știință, moravurile și obicinuințele sale”, iar „gradul de cultură al poporului se măsură... după numărul și valoarea productelor vieții spirituale” și numărul acelora „care au dat naștere acestor producte și al acelora care au merite întru
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
tine, sunt daruri prețioase: „Du-te dar de mănăncăți păinea cu bucurie și bea-ți cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu bucurie în ce faci tu acum.” Viața devine o enclavă a faptei, o insulă a făptuirii, o oportunitate care trebuie asimilată. Din nou conexiunea la entuziasmul inițial, cel premergător demersului interogativ, a fost posibilă, acum finitudinea vieții a fost asumată, iar deznădejdea transgresată, de vreme ce am convenit că toate sunt daruri divine de care nu poți decăt
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
sentimental-nostalgic în scrisul literar al lui V., fără vreo rezonanță în manifestările publicistice ale jurnalistului sau în mesajele lui politice. Proza artistică se impune astfel și ca o compensație a reflexivității și a analismului psihologic în raport cu activismul și tendința de făptuire realistă a politicianului. De unde și doza substanțială de poezie din paginile romanului. Cartea, remarcabilă prin unitatea și concentrarea acțiunii ce oscilează între idealitate și grotesc, s-a bucurat de o receptare critică extrem de favorabilă atât la apariție, cât și după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
care face imposibilă trecerea fetelor în această etapă importantă a vieții, binecuvântată de către Biserică și Dumnezeu. În fapt, ajutorul este cerut pentru aduce o viață creștină, plăcută lui Dumnezeu și, prin sprijinul dat, puterea participă la menținerea ordinii, la în făptuirea operei divine - sfânta familie și procrearea -, la salvarea fetelor de la o viață imorală, în speță drumul spre prostituție, deseori inevitabil în Cazul fetelor sărace. b) Boierii și fetele sărace. O altă practică importantă o constituie miluirea fetelor sărace cu sume
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
2010) „În pădure la Guranda” Titlul de mai sus reprezintă primul vers dintr-un cântec popular, un fel de baladă pe care am auzit-o În timpul copilăriei mele pe Valea Jijiei și care mi-a pătruns adânc În memorie. Evoca făptuirile unui haiduc, bandit, hoț iubit de popor, care lua de la bogați și dădea la săraci, numit Coroi. Mi se pare că se mai cântă și acum. Coroi s-a născut Într-un sat din preajma falnicei păduri Guranda, situată Între Prut
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care, ontologic, devine integrată cu (în) sine (situându-se, prin urmare, la un anumit nivel de ființă), la nivel gnoseologic dobândește o cunoaștere transdisciplinară și, prin urmare, acționează conform sensului (direcției și înțelesului), conferind, astfel, la nivel axiologic, valoare (autentică) făptuirii sale. Sacrul este "sursa ultimă a valorilor noastre". Iar acțiunea în direcția sensului înseamnă, de fapt, creație. Astfel, a da un sens / a conferi valoare existenței înseamnă a deveni o ființă (o entitate integrată, unificată cu sine, prin integrarea sacrului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
timp, o autocunoaștere). Naștere în sensul că omul realizează în sine unitatea (integrarea Subiect-Obiect-sacru, căci sacrul e un element constitutiv al structurii conștiinței noastre). Această unitate își are drept corelat, în planul cunoașterii, înțelegerea (cunoașterea transdisciplinară), iar în planul acțiunii făptuirea cu sens, adică creația. Dubla iscare a ființei și a înțelegerii e echivalentă cu o trezire. O conștiință care e conștientă de această unitate e o conștiință trezită (awakened awareness). Aceasta nouă naștere este o potențialitate înscrisă înlăuntrul ființei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cunoașterea de etic și estetic) înțelegerea locului și a rostului omului în lume înțelegere care determină atitudinea și comportamentul față de Natură (cosmos) A FACE (a acționa devine a crea) atitudine comportament acțiune comunicare atitudine transdisciplinară: rigoare, deschidere, toleranță comportament transdisciplinar făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) atitudine: transculturală transnațională transreligioasă făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) comunicare bazată pe dialog, dezbatere (prin asumarea terțului) atitudine, comportament și făptuire (acțiune) în armonie cu Natura (cosmosul) Imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
înțelegere care determină atitudinea și comportamentul față de Natură (cosmos) A FACE (a acționa devine a crea) atitudine comportament acțiune comunicare atitudine transdisciplinară: rigoare, deschidere, toleranță comportament transdisciplinar făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) atitudine: transculturală transnațională transreligioasă făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) comunicare bazată pe dialog, dezbatere (prin asumarea terțului) atitudine, comportament și făptuire (acțiune) în armonie cu Natura (cosmosul) Imaginea omului deplin încorporează obligatoriu problema sensului (valorii). Sensul (valoarea) rezidă la nivelul fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
atitudine transdisciplinară: rigoare, deschidere, toleranță comportament transdisciplinar făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) atitudine: transculturală transnațională transreligioasă făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) comunicare bazată pe dialog, dezbatere (prin asumarea terțului) atitudine, comportament și făptuire (acțiune) în armonie cu Natura (cosmosul) Imaginea omului deplin încorporează obligatoriu problema sensului (valorii). Sensul (valoarea) rezidă la nivelul fiecăruia dintre componentele tabelului de mai sus. Astfel: a da un sens / a conferi valoare existenței înseamnă a deveni o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]