342 matches
-
sară cioburi în ochi. Tăunița era la câțiva metri distanță, nu fusese pe fază, deja ajunsese pe trotuarul celălalt, la brutăria turcului, deschisă la acea oră matinală, fiindcă aliotmanul lucra non-stop, să ne furnizeze pâinică albă și pufoasă, care se fărâma imediat ce se răcea, ori cădea greu la stomac. Când s-a întors să-mi spună ceva, nemaivăzându-mă, a făcut câțiva pași înapoi și m-a găsit lungită și lățită, cu ochelarii alături, cu cele două sacoșe zburate pe caldarâm
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
a fi de-a învăța tăcerea sub Ochiul Tău sfânt labirintul își redeschide centrul între aer și pământ strigă sufletul celulele îmbracă albastrul numai după ce sepia lasă ceața să se aștearnă pe ochiul otrăvit al monstrului în raze gândul alb fărâmă culoarele căutările continuă pe câmpul adevărului minciunile înfloresc buruieni într-o falsă primăvară orb murmur legănat de ape... păzește-mi Doamne răsuflarea când pânza bărcii prinde în țesătura ei Ochiul Tău sfânt... Referință Bibliografică: rugăciune în sepia / Anne Marie Bejliu
RUGĂCIUNE ÎN SEPIA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345901_a_347230]
-
care prin ceea ce scriu fac parte din noul curent literar globmodernul. Remarcăm poeziile semnate de Diana Frumosu,( Eram înăuntru când a murit), Doru Emanuel Iconar, ( Flori efemere), Oana Cristiana Bănuță, ( Sărutul diavolului), Roxana Lixandru, ( Toamna ca o jucărie stricată), Maria Fărâmă (Dezlănțuiri ), Ema Rotaru, ( Fără nume), Oana Ojică, (Decădere ), Ella Enescu, ( Frânturi), poezii ce conțin o viziune asupra existenței, descoperindu-ne sensibilități și concepții mature despre creație. Capitolul rezervat prozei se înscrie sub semnul motto-ului luat “ Ce este adevărat? Eu
CRESTOMAŢIA CA OGLINDĂ A TALENTULUI ADOLESCENTIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346494_a_347823]
-
vă semnalam o nouă apariție editorială: MĂRICICA STROIA - "PASTEL DE BORANGIC" (versuri). „Măricica Stroia, dedicată trup și suflet copiilor proprii și, prin profesiune, tuturor copiilor, și-a manifestat dragostea maternă pentru cei micuți și în acest chip, adică dăruindu-le fărâme din sufletul său cald, ca niște fluturași de zăpadă, alături de surprizele de sub brăduleț, în Sărbătorile de iarnă, devenite adevărate feerii, atât ale naturii, cât și ale bucuriei firești datorate Nașterii Sfinte a Pruncușorului Iisus. Însuși titlul volumului de versuri dedicate
PASTEL DE BORANGIC (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345062_a_346391]
-
prin scurgerea ei lentă sau furtunoasă deasupra prin și mai ales pe traiectoria împlinirilor ce absurd proiect în care simt că m-am aninat de muchia stâncilor îmi zâmbește vulturul inimii ciocul de oțel se schimbă lovește lovește devin stânca fărâma de piatră rostogolită mereu în absurd este adevărat că prefer abstractul cu un fundal natural de opinii ale mentalului deschis spre fundalul plin de suflet și dacă totul se îmbină ridic palmele spre firul de iarbă firul de apă al
PĂSTREZ PALMA DESCHISĂ ÎNCERCĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376821_a_378150]
-
fragment de început, apoi finalul, sa vedem ce se întâmplă cu bucata de piatră: ............................................. ”se cioplește cu o daltă de sânge, se lustruiește cu ochiul lui Homer, se răzuiește cu raze .............................................. După aceea se ia un ciocan și brusc se fărâmă un colț de-al cubului. Toți, dar absolut toți zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colț sfărâmat!” Un alt cititor a adăugat: „Ultimele versuri ar putea exprima ipocrizia oamenilor care nu
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
râd în somn ori somnul râde în mine? pământul sărută sufletul care? clișeu e această imagine și următoarea tot clișeu se naște iar noi suntem o mare făcătură a lui Dumnezeu cu mâinile amândouă ne ridică și ne adună ne fărâmă și ne lipește sanchi criteriu obsedant de fericire se vinde la poarta muzeului fire poetice deșiră o scară tot scrie săraca la cuvinte crezând că face poezie uite am furat câteva cuvinte atunci n-a contat m-am descompus din
MOARTEA FACE CU MÂNA...NEBUNA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372737_a_374066]
-
s-o lași din mână, sau de sub privire. Autorii nu se sfiesc să citeze din înțelepciunea chinezească și anume, o cugetare foarte frumoasă: „Când frații lucrează împreună, munții se schimbă în aur. Dacă doi oameni au aceeași inimă, puterea lor fărâmă fierul. Dacă trei oameni sunt un cuget, pământul galben se transformă în aur; dacă trei oameni sunt trei idei, chiar aurul galben se transformă în praf”. Despre dragoste, părintele Gala Galaction scrie cuvinte frumoase și înțelepte: „DRAGOSTEA” - e o prietenie
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
după cum urmează: La data de 29 ianuarie 1976 sursa „Jitianu Ion” ne informează despre discuțiile purtate cu numitul BEJAN GHEORGHE din comuna Obârșia, care, printre altele, a spus: „Ai văzut ce ne fac comuniștii, ne lasă pe drumuri, că ne fărâmă casele, ne mută, nu le mai ajunge terenul de muncă ca (sic!) să muncească biata lume să trimită în alte țări unde mor de foame, ce zor am avea noi de alții din alte țări. Până acum, a mers cum
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ca (sic!) să muncească biata lume să trimită în alte țări unde mor de foame, ce zor am avea noi de alții din alte țări. Până acum, a mers cum a mers, dar cu sistematizarea i-a pus vârf, să fărâmi ce a făcut omul o viață întreagă și să rămâi cu degetul în gură... Nu este bine, ar trebui să-i lase omului casa care și-a făcut-o, pentru care a muncit din tinerețe, să-i lase 5 sau
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
comune, pentru că nu le ajunge pământul să-l muncească și vor ca omul să nu mai aibă nimic al lui. Nu este bine deloc ce fac, s-a obișnuit omul să muncească, dar muncește din greu, iar acum să-i fărâme și casa, este păcat. Vine timpul ce spune în carte, că cei vii nu o să mai poată suferi și or să se ducă la morminte să strige, ieșiți voi, morților, să intrăm noi!”. Numitul MODAN GHEORGHE este născut la data
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
public, în prezent fiind lucrat în S.I.G., domiciliat în comuna Obârșia, județul Olt. Tot informatorul „Jitianu Ion” ne semnalează despre discuția avută cu numitul VOICU NICOLAE din comuna Obârșia, care, referindu-se la sistematizare, i-a spus: „Ai auzit că fărâmă satele ca să facă blocuri, ce or avea, nu le mai ajunge pământul, până acum cum o fi trăit lumea asta? Asta este tot pedeapsă de la Dumnezeu, că se apropie anul 2000. Ce înseamnă asta, să te mute de pe locul tău
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Miriadele Veciei la munci de zi și noapte, Să șlefuiască ceas de ceas fier și arama, trudnica lucrare, Ținuți fără să știe folosință, să își petreacă zilele înțelepciunii Trist ostenind pentru un dram de pîine, 185 Neștiutori să vadă o fărîma și-n sinea lor să creadă că e Totul, Si demonstrație să-i spună, în fața simplei legi a vieții, orbi. "Acum, acum huiește Bătălia în jurul gíngașelor tale mădulare, O Vala! Zîmbește-acum printre-ale tale-amare lacrimi, acum arată-ți toată frumusețea. Nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
observați-le cu atenție, diametrul lor se mărește pe zi ce trece: sunt ca niște Conuri scobite ce urcă clocotind din Adâncul nesfârșit, peste care solidul vostru pământ nu este decât o crustă sau o pojghiță subțire! Pământul intermediar se fărâmă În fiecare zi, se extinde imperiul celor două Buchan-Buller2; așa Încât acum nu le mai separă decât un picior, o biată peliculă de Pământ care va fi În curând și ea străpunsă: și atunci vom avea parte de un veritabil Infern
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
combatanților în lupta de la Cahul: „Acolo, dacă l-au dobânditu, cu multă mânie l-au mustrat și l-au dat de viu, de l-au legat de codile a doao cămile și l-au slobozit prin tabără de l-au fărâmat”. (E de crezut că vorbele - pe care, citindu-le în letopisețul lui Ureche, le-a reținut pentru cronica sa și Anonimul Bălenilor -, proiectate de contextul în care au fost rostite în rândul celor „ce se țin minte”, dar adunate - ne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
austriecilor, comandați de Donat Heissler, „nu în războiu - constată acid Radu Greceanu - ci mai de o margine fiind”. „înfrângerea nemților văzând, cum au putut și el dosul au dat. Și ajungându-l turcii, rău l-au tăiat, și l-au fărâmat; al căruia cap la Constandin Vodă aducându-l, tocma în țară la București, în vederea tuturor [Anonimul Brâncovenesc spune că țeasta a fost înfiptă „într-o suliță în zioa de Sfânta Mărirea mare”] l-au trimis...”228. Și opresc aici înșiruirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
albastre mănăstiri de scrum/ În care toacă luna de vecernii...”. Alteori adâncimile subconștientului sunt sondate în căutarea unei identități autentice. Sub suprafețe calme, eul profund apare, nu o dată, devastat: „Mi-e sufletul o năruire de statui,/ Le-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă,/ Vecii de vis în mine se dărâmă,/ Făclii aprinse-n templul nimănui.” Dorința, tragică, de extincție a romanticului sau chemarea, mai relaxată, de dispariție care îl „soarbe” pe simbolist fac loc unei cavalcade înspăimântate spre moarte: „E vremea
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
flori). Se ajunge astfel la tema esențială a poeziei lui N. - dorul de veșnicie, „harul nălucit”, „suferința nezăcută”, care îl îndeamnă mereu să caute în lume ceea ce nu pare că aparține mundanului: „Vorbă cu vorbă rup din neființă / Câte-o fărâmă de lumină caldă / În care sufletu-mi tânjind se scaldă / Bolnav de-o nezăcută, suferință”. Locul după care tânjește sufletul poetului, „spațiul nespațial” unde dorește să se regăsească este eternitatea, neființa, „timpul oprit” în care cer și pământ se contopesc
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
S-au sugerat apropieri de formula fantasticului și de anumite scrieri ale lui Mircea Eliade. Meteorologul Luca - protagonistul narațiunii - este și el un traficant de istorii, cele mai multe cumpărate de la alți fabulanți la conacul din Valea Plânșii. La fel ca Zaharia Fărâmă al lui Eliade, el este o șeherezadă punându-și în încurcătură ascultătorii, care nu știu cum să aleagă fabulosul de real. Poveștile au o țintă regresivă și urmăresc în aparență să reconstituie identități obscure, pierdute îndărăt pe firul timpului și mai ales
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
un conținut diferit de cel al solului, trebuie să aveți tot timpul grijă să nu le amestecați. Puteți proceda în felul următor: când ați dat de subsol după prima tranșă înlăturată, puneți pământul deoparte, la marginea stratului, săpați-l sau fărâmați-l imediat, având grijă să sfărâmați complet bulgării; apoi, puneți din nou pe subsolul astfel lucrat pământul din a doua tranșă și așa mai departe. Fiecare brazdă, bine delimitată cu grebla, este acum gata să primească semințele sau răsadurile și
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
memorabil (IF-ul), în linia figurilor Curții cu miracole, un amestec de haiduc local și James Bond, de Lică-fante-de-Obor, Terente și Zahei, demon și dandy, coțcar și Crai, dar nu de Curtea Veche, ci de Casa Poporului: „În câteva zile fărâma patruj’dă apartamente, dormea unde poftea mușchii lui, în două luni Miliția îl căuta nu ca să-l lege, ci ca să-i dea de lucru pe la ambasade. «Tălică nu pricepi - se mironoseau lent-coloneii - dar dacă nu aduci teancul ăla de date
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
furci pe spinare... ăsta micu’ a fugit la mătușa... am aruncat furca, am luat o bâtă și l-am lovit în cap până a făcut poc... apoi am început să-l lovesc la mâini și la picioare până le-am fărâmat...”. Inculpata descrie cu mult sânge rece, în detaliu, lupta dintre ea și frate, în fapt omorârea fratelui. În timp se pare că inculpata a acumulat multă ură, multe resentimente împotriva fratelui, ceea ce a dus la creșterea stării de anxietate, de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
mai ales, să-ți alegi prietenii, confrații întru idealuri și, de ce nu, modelele culturale. De un bun simț strigător la cer, Alexandru mă apela colegial: „Maestre, noi ce mai scriem?!” și simțeam dintr-o dată povara încrederii, prețuirii, dar mai ales fărâma de lumină ce face diferența dintre cărbune și diamant, aceea de a aparține celorlalți. Scrisul nostru devenea, astfel, cam singura avere pe care o împărțeam cu tipograful, studentul, elevul, pensionarul, universitarul sau politrucul ce ne era în preajmă. În serile
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
oameni. Mă speriau. Eram sigur că erau acolo pentru a mă păcăli sau răni. De fiecare dată când vedeam un cuplu fericit trecând pe stradă sau o familie care se simțea bine, mă gândeam că ar trebui să fie toți fărâmați în bucățele și, în același timp, mă uram pentru aceste gânduri. Am plecat de acasă la Tokio ca să scap de acea atmosferă deprimantă de după moartea fratelui meu, însă nu-mi găseam liniștea indiferent unde mergeam. Ajunsesem să urăsc lumea exterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate afiliațiile erotice ciudate, turismul și culoarea locală, exotismele sale se fărâmaseră, dar masele demente, moștenind totul Într-o stare decăzută, Își formaseră o idee despre boala corupătoare a stării de a fi alb și despre puterea vindecătoare a negrului. Visele poeților din veacul al nouăsprezecelea poluau atmosfera psihică a marilor cartiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]