149,933 matches
-
nu mai avea loc. Iar el, care alerga până noaptea târziu, nu se alesese decât cu votculița, cu planetare obosite, cauciucurile uzate și cu eterna promisiune a coanei Firuța: lasă, băiatu’, că dai tu un tun și ieșim noi în față! Aiurea! Care tun, când concurența l-a dibuit și l-a clămpănit cu fălcile ei puternice? Prin septembrie, când aștepta pe arab să vină de la un depozit, s-a pomenit cu un lungan că-i deschide portiera și se proptește
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
primea comanda, trebuia să alerge în celălalt capăt al orașului, într-o fundătură de stradă, pe unde își hodorogea mașina. Iar de acolo, trebuia să ia un boșorog cu multe geamantane pe care să i le care până la vagonul din față, unde avea locul. După ce îl urca în vagon, îi așeza bagajele deasupra și-l împacheta pe locul indicat în bilet, boșorogul abia mormăia un „mulțumesc”. Ce să facă el cu „mulțumescul” moșului? Și el care visa să dea tunul... A
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
tunurile și el, cu ce să mai tragă? Cam așa gândea Mototolea, privind lung la stolurile de frunze moarte, care se repezeau în parbrizul mașinii, să-l ciugulească, să-l spargă. Aștepta de vreo trei ore și mai avea în față încă cinci mașini. Încă cinci clienți ratați, poate, printre ei, cel cu tunul veșnic visat. De fapt, se resemnase. Ce...tun? De tun îmi arde mie? Să scot acolo cât să mai pot cumpăra benzină. Că și tunarii ăia de la
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
astea nerușinate care dansează în fața sa ca niște dezmățate!..Îi furau ultimele fărâme de speranțe, pe care le spulberau în neant...Claxonul colegului din spate îl trezi din întunecatul coșmar. Trebuia să meargă mai departe. Dar, degeaba! Mai are-n față patru. Iar frunzele și stropii de ploaie...tot în parbriz și în creierul său... Nici nu a observat când un tuciuriu cu mustață i-a deschis portiera. Să sară la gâtul lui: --Cum îți permiți? --Potolește-te, omule, spuse calm șocolatiul
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
mustață i-a deschis portiera. Să sară la gâtul lui: --Cum îți permiți? --Potolește-te, omule, spuse calm șocolatiul mustăcios.Nu ai nevoie de clienți? --Dumneata nu observi cum sunt serviți clienții? Îl repezi din nou Mototolea. Du-te, domnule în față și închide ușa pe dinafară! --Încet, măi omule! încercă să-l liniștească mustăciosul. Am venit la dumneata cu o afacere și mă respingi așa brutal? Când auzi de afacere, Mototolea tresări. Simți licărul tunului din întunericul deznădejdii și pe față
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
față și închide ușa pe dinafară! --Încet, măi omule! încercă să-l liniștească mustăciosul. Am venit la dumneata cu o afacere și mă respingi așa brutal? Când auzi de afacere, Mototolea tresări. Simți licărul tunului din întunericul deznădejdii și pe față îi apăru o rază firavă de speranță: --Ce afacere, domnule, ce afacere? Dumneata nu vezi că noi prestăm servicii de transport? Nu vezi că serviciul nostru se face la rând? Du-te-n față, domnule, dacă ai de mers undeva
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
tunului din întunericul deznădejdii și pe față îi apăru o rază firavă de speranță: --Ce afacere, domnule, ce afacere? Dumneata nu vezi că noi prestăm servicii de transport? Nu vezi că serviciul nostru se face la rând? Du-te-n față, domnule, dacă ai de mers undeva! --Dacă eu spun că vreau să fac o afacere cu dumneata, de ce mă refuzi? Iar a scăpărat tunul în întunericul deziluziilor. Iar i s-a luminat fața și ochii îi luciră lacom. Privi pe
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
se face la rând? Du-te-n față, domnule, dacă ai de mers undeva! --Dacă eu spun că vreau să fac o afacere cu dumneata, de ce mă refuzi? Iar a scăpărat tunul în întunericul deziluziilor. Iar i s-a luminat fața și ochii îi luciră lacom. Privi pe țiganul mustăcios din fața sa, ca un înecat ce se agață de un pai de speranță. Auzi la el, îi propune omu’ o afacere și dobitocul o refuză ca un prost! Păi, nu e
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
prin creierul lui mai repede decât viteza luminii. Dar ultimul gând îl electrocută, provocându-i câteva picături de sudoare pe șira spinării. Îl privea pe țigan lung, fără să spună un cuvânt. Mustăciosul îl privea și el, studiindu-i expresia feței. A înțeles repede că nu se înșelase, când l-a ales din lungul șir de taximetriști care așteptau la coadă clienții. Și-a zis în gând: n-am greșit, ăsta e omul meu! Dar a continuat să tacă și el
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
O fi scriind pe fruntea mea FRAIER. Cu litere mari. Sau, șapca asta o fi de vină? Mototolea purta pe cap o șapcă mare, de piele (șapcă „șmecheră” spunea el), care-i dădea o aliură caraghioasă, cu gâtul lui subțire, fața alungită și fruntea îngustă. Parcă i-o înfundase cineva pe cap cu forța, parcă era bătut în cap. --Bineînțeles că sunt cinstit. Așa suntem noi, șoferii de taxi, zise el foarte mândru. --N-am zis că...ăilalți...se scuză mustăciosul. Dar
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
nu-nțelegi? --Cum așa? Aici se vinde peste cincizeci, spuse Mototolea mirat. --Păi, asta e afacerea, omule! spuse mustăciosul voios. --Adică, tunul, râse Mototolea. --Hai, că te-ai prins, râse și țiganul. Amândoi râseră cu poftă. Între timp, mașinile din față mai înaintaseră. Doar un taxi mai era în fața lui Mototolea, iar colegul din spate îl claxona nervos. Mașinal, înaintă și Mototolea. Acum trebuia să-i vină rândul la clienți, când țiganul îl trezi din reverie: lasă-i, domnule, de clienți
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
le spuse celorlalți: --Treceți toți în spate! Dar mustăciosul se simți ofensat. (dacă plătise): --Ce faci, omule? Eu te plătesc și matale ne înghesui pe toți în spate? Începură o discuție stupidă. Până la urmă Mototolea acceptă ca mustăciosul să trecă-n față, lângă el și cei doi în spate. Când să pornească, lui Mototolea iar începu să-i vâjâie capul. Unde pleacă el așa, fără să știe șefa? Dacă nu se întoarce diseară acasă, „mama” anunță toți polițiștii să-l caute. Va
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
Maria Banuș „și versuri despre tradiționala prietenie româno-sovietică”, apariția unui personaj cu numele de scenă Bamby evident duce la schimbarea registrului de fapte. Bamby are numeroase vorbe de duh care-l fascinează pe autorul martor, precum: „Banii și femeile sunt fețele aceleiași monede, ori le ai pe amândouă împreună ori pe niciuna”, cântă jazz la trompetă și are succes la fete. În mai multe situații, ca în iubirea pentru Marion, el se dovedește romantic și ai crede că scapă vigilenței autorităților
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-mateescu-altfel-de-proza-cronica-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]
-
fi un fel de profesor universitar?! - El?! A, nu! Și nici nu cred că ar fi avut cum! Era la școala de la noi din sat, unul atât de chipeș că își frângeau și babele gâtul după el. Ăsta avea o față cam de mat, pătat, ciupit de la un pic de vărsat nevindecat. Cu niște buze strâmbe și tivite... - Gata! Nu prea e politicos ce spui... Fiecare om, în felul lui! - M-am hotărât să nu mai mint. Ce știu eu când
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
mai pățit sufletul pe-acolo, pe la el, vai de capul lor! Dar la voi?! Sincer, mă mir! Paștile la români, la ortodocși, ca simbol dezrobirea sufletului, înțelegi? Păi voi, olteni, sau?... Că nație mai a dracu decât a voastră, pe fața pământului, s-ar zice că nu-i! - De, eu știu, dar și la mine în sat Paștile e Paști! Tingirică ar fi zis înainte de a da ortul popii, că și noi am fi fost cândva tot un fel de ovrei
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
mea îi forța cumva să vorbească în românește atât de prost încât aproape nici ei pe ei nu se înțelegeau. A doua zi, ne-am trezit după prânz. Abia atunci l-am văzut iarăși pe Lajos. Deși ușor luminat la față, privirile îi trădau lungi zvârcoliri sufletești. L-am luat de mână, l-am pupat pe obraz, apoi am ieșit împreună într-un fel de terasă a casei lor. De-acolo, am putut vedea curtea, livada, aproape tot ce era în
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
niciodată mama mea, pe care o iubesc ca pe ochii din cap, nu mă înfășa până nu-mi ungea încheieturile cu untură de urs, rugându-se la Dumnezeu: Dă-i, Doamne, lui Nicu al meu, puterea ursului! Mă spăla pe față cu lapte proaspăt muls, nefiert, adresându-se lui Dumnezeu: Dă-i, Doamne, lui Nicu, albul și dulceața laptelui! Albul era, în concepția ei, binele, frumusețea, cumințenia și înțelepciunea”. Făcuse Nicu în deal, unde-și avea proprietatea, un adevărat rai, o
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
au mișcat pe Nicu și, din ochii săi plini de nesomn, au început să curgă șiroaie de lacrimi. Îi semăna mamei, pe care, cuprinsă de emoție și bucurie, o podidi plânsul. Se aplecă peste trupul acoperit al fiului, își lipi fața de a lui și din lacrimile de bucurie ale celor doi se formă un râu cald, ce se aduna pe perna din fulgi de gâscă de sub capul băiatului. El nu avusese până atunci o bucurie mai mare, nici atunci când fusese
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
cu gropile făcute pentru a planta bulumacii, din doi în doi metri, în vederea confecționării gardului din ulucă de fag, cioplită de rudari, cu barda. Ajuns în deal, îi spuse tatălui vestea și acesta, fără să comenteze, îi spuse, senin la față: - Mergem, tată, împețiți, dacă așa ți-e voia! Și așa s-a întâmplat. Duminică, întreaga familie, îmbrăcată de sărbătoare, își îndreaptă pașii spre biserica „Buna Vestire”, unde preotul Nicolae Ionescu, fiul duhovnicului Niță, slujea de câțiva ani buni. Clopotele bisericii
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
ușor în casă, evitând scârțâitul treptelor de lemn, deschise ușa cămăruței cu pământ pe jos în loc de pardoseală, aprinse un chibrit, la a cărui lumină slabă vede în pat, sub cearceaf, două trupuri, unul fiind al Elenei, căreia i se vedea fața. Fiind convins de seriozitatea bilețelului, ochii i s-au împăienjenit, capul a început să i se încălzească, apărându-i imaginea iubirii pătimașe a Elenei cu amantul. Cele două trupuri dormeau adânc. Mai aprinde un chibrit, dă foc fitilului de la candelă
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
se înarmează cu bolovani, cu care aruncă în criminali. Cuțitul alunecase, de fapt, pe lângă clarinetul pe care îl avea în buzunarul dinăuntru al vestei. Merge câțiva metri, strigând în gura mare: „m-ați omorât, criminalilor!” Cade apoi la pământ, cu fața în jos, lovindu-și dinții de bolovanii de pe stradă. Apoi s-a ridicat, strângându-și ultimele puteri și, ținându-se de gard, a intrat în casă, căzând pe patul unde-l aștepta Elena. Sângele scurs de la inimă s-a împrăștiat
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
candelă... lumină. Două fete Privesc, prin geamul obosit, la norii ce încep să plângă. De dor, sunt suflet istovit, un trecător pribeag în astă lume. Se-ndoaie meri, bătuți de vânt în fața casei, urmărind tristețea unor frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei, icoanele îngheață. Privesc durerea ochilor bătrâni: puterea lor scutură cerul în fântâni. - Lasă-mă, măicuță, să m-alint! Mai vreau pe frunte a ta mângâiere... să lupt cu viața, tu
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
multe, dar nu plângeai nicicând, munceai din greu... Astăzi, când vin la casa părintească, mai fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând, Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
nu plângeai nicicând, munceai din greu... Astăzi, când vin la casa părintească, mai fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând, Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
și în același timp un haos sufletesc teribil, iar mai tarziu aveam să aflu că nu mă înșelasem, nașul mare croit frumos ce-i dădea chipului sau un aer de bărbăție, obrajii săi erau brăzdați de cute, întreaga expresie a feței lui îmi dădea impresia unui om căzut într-un abism din care se zbătea și numai reușea să iasă. Iar după toate discuțiile noastre nocturne aveam să aflu că așa și era. Ne-am salutat după care el îmi spuse
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1412153433.html [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]