1,785 matches
-
oră mai tîrziu, le va povesti lui Vic. Deodată sergentul ridică palma, oprindu-l. CÎnd Iuffo se Întoarse și privi În aceeași direcție, văzu ceva asemănător unei meduze mari, luminoase, care plutea la mică Înălțime deasupra apei, deplasîndu-se lent spre faleză, ca și cum ar fi fost trasă cu o sfoară invizibilă de cineva ascuns Îndărătul stîncilor; un zmeu ciudat, făcut dintr-un material aproape transparent, ale cărui mișcări semănau perfect cu ale unei meduze care Înoată. La un moment dat se oprise
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
asta de oraș, zice. Dedesubtul păienjenișului de vițe și frunze, cărămizile sunt strâmbe și dezghiocate. Betonul e împânzit de fisuri. Ferestrele sunt comprimate până li se sparg geamurile. În tocurile scâlciate, ușile nu mai au cum să se deschidă. Pe falezele verzi e un du-te-vino de păsări care mănâncă semințe de iederă și le găinățează peste tot. Un cvartal mai încolo, străzile s-au transformat în niște canioane verzi, cu carosabilul și trotuarele îngropate în verde. Ziarele o numesc „Amenințarea verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ceva nou. Vârfurile degetelor alunecaseră peste clitoris, ascuns sub gluga labiilor interne, ca un copac crescut într-o văioagă. Dar pe drumul spre vagin, într-un loc în care ar fi trebuit să dea doar peste o lunecare anticipativă, peste faleza ce coboară în mare, găsi un nodul minuscul, un grăuncior de carne. Desigur, dacă i-ar fi permis mâinii să ducă o oglindă în locul acela, așa cum fusese învățată, să o ducă în locul pe care gura lui Dan îl vizitase atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acelea. — În orice caz, reluă Alan radios, pot să ajung la Bexhill de la Wincanton și înapoi până seara. Unde ne putem vedea? Bull se gândi o clipă. — E un bar mare la De La Warr Pavilion. Ne vedem acolo. E pe faleză, știe toată lumea de el. Ne vedem acolo la opt. Atunci, ne vedem vineri, spuse Alan. — Pe vineri, răspunse Bull. Își strânseră mâinile și Alan plecă, închizând ușa cu o atenție exagerată, de parcă s-ar fi temut să nu trezească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ei. Se bucura că o face, pentru că nu i se mai întâmplase până atunci să se simtă într-atât de oprimat de încrederea în sine și masculinitatea incontestabilă a acestora. Mergea pe străzile din Bexhill către De La Warr Pavilion, pe faleză, la întâlnirea cu iubitul său. Alan avusese parte de încă o zi epuizantă la Competiția Educațională. Măcar vremea bună se menținuse. Numai că exercițiile elaborate de facilitatori fuseseră și mai idioate decât cele din ziua precedentă. Trebuiseră să joace diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mutat mașina pe banda de trafic lent, accelerând când am ajuns pe puntea descoperită a autostrăzii, în mijlocul fluxului rapid de trafic. Perspectivele se schimbaseră sub toate aspectele. Zidurile de ciment ale drumurilor de racord se înălțau deasupra noastră ca niște faleze luminoase. Liniile demarcatoare, cu mișcările lor paralele sau încrucișate, formau un labirint de șerpi albi, care se zvârcoleau, veseli ca niște delfini, în vreme ce purtau în spinare roțile mașinilor. Indicatoarele rutiere suspendate se profilau deasupra noastră ca niște bombardiere în picaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poate uluitoarea întâmplare pe care o voi povesti. Dar cei trei bărbați stăteau la masă jucând cărți. - Macao, zise căpitanul Gerard Wilburn, mulțumit de sine ca întotdeauna. În același timp, pe plaja dintre 2 Mai și Vama Veche, chiar sub faleză, Aurel Damian stătea întins pe un gigantic prosop galben, citind un roman polițist de San Antonio. În urechi avea niște căști legate printr-un cablu de un walkman. Asculta Flaming Lips, o formație care îi fusese recomandată de un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
minună când simți o atingere pe umăr. Era o fată în țâțele goale. - Da? zise Aurel scoțându-și căștile din urechi și înghițind în sec. - Domnule, fugiți, valul... Fata arătă înspre mare după care o luă la goană, urcând ditai faleza în doar câteva secunde. Aurel privi marea. Fata avea dreptate. La poate doi kilometri de mal, un val uriaș își croia drum, înaintând vertiginos către el, către Aurel. Valul părea să aibă zece metri înălțime, dar poate că văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
putea face insolație dacă merge dimineața la plajă. Valul nu le putea face nimic, hotelul era o construcție stabilă. Altceva? Un apartament în Drumul Taberei, luat din banii părinților lui Aurel, și un Volkswagen Passat Kombi din 1996, parcat pe faleză. Astea erau constantele. Creierul își luă avânt și începu să calculeze variabilele: mărimea și forța valului, viteza vântului, țipetele pescărușilor, traseul stelelor și multe alte lucruri. Era prima și ultima ecuație universală pe care o făcea, și rezultatul era uimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vântului, țipetele pescărușilor, traseul stelelor și multe alte lucruri. Era prima și ultima ecuație universală pe care o făcea, și rezultatul era uimitor - dacă era bun. - Să vedem, zise Aurel cu voce tare, dar nu-l auzi nimeni. Sus, pe faleză, oamenii îngroziți strigau la el să fugă, să urce, să facă ceva. Aurel le zâmbi și le făcu cu mâna, după care se întinse din nou pe prosop. Valul era la șaptezeci de metri de plajă. Aurel apucă colțurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Aurel. Forța, suflul spargerii îl ridică pe acesta în aer, la fix un metru și șapte centimetri deasupra solului. Puhoiul de apă de sub Aurel îl ridică, cu tot cu prosop, din ce în ce mai sus și din ce în ce mai sus și mai sus, împingându-l totodată înspre faleza din care apa mușca cu furie, în cele din urmă așezându-l ușor sus, pe faleză, chiar lângă roțile Volkswagenului. Toată treaba durase douăzeci de secunde, timp în care Aurel citise o jumătate de pagină. Oamenii în pulile și pizdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
centimetri deasupra solului. Puhoiul de apă de sub Aurel îl ridică, cu tot cu prosop, din ce în ce mai sus și din ce în ce mai sus și mai sus, împingându-l totodată înspre faleza din care apa mușca cu furie, în cele din urmă așezându-l ușor sus, pe faleză, chiar lângă roțile Volkswagenului. Toată treaba durase douăzeci de secunde, timp în care Aurel citise o jumătate de pagină. Oamenii în pulile și pizdele goale care fuseseră martorii celor întâmplate încremeniră. Le venea să aplaude, sau să plângă, sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
alternativă, În afara aceleia de a ateriza cu bine sau de a se face zob. Ei, albatroșii uriași, inimitabili În văzduh, aveau totuși picioarele prea scurte În raport cu lungimea aripilor și dimensiunea trupului. Pentru a se ridica spre cer, aveau nevoie de faleza abruptă așezată Împotriva vîntului și Își dădeau drumul În gol cu vîntul În față, În timp ce pentru a ateriza aveau nevoie de un teren amplu, neaccidentat și fără de vîrtejuri care să-i arunce Înainte brusc, o „pistă” lungă pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
treabă cu tenacitatea și dîrzenia cu care era În stare să Înfrunte totul și tocmai Începea să fie mulțumit de munca lui cînd, Într-o după-amiază, În timp ce stătea așezat pe stînca de pe culme, contemplînd Întoarcerea albatroșilor uriași care ochiseră hotărîți faleza pieptișă dimpotriva vîntului, observă, perplex, cum doi corbi-de-mare păreau să se ivească deodată chiar sub el, zburînd cu mare viteză ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a se Întoarce din nou, trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să priceapă cum de nu se făcuseră zob de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre a-i scuipa din nou, În același fel, cîteva minute mai tîrziu. În dimineața următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi văzură cum nava se Îndrepta direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
foșnetul unor ramuri mișcîndu-se deodată sau prezența unei urme proaspete pe cărare le aduceau aminte era Încă acolo, mereu În preajmă. Lui Oberlus Îi plăcea acest joc și Îi plăcea să se retragă apoi În refugiul său, În peștera de sub faleza abruptă, pe care o tot amenajase pînă cînd o transformase Într-un loc extrem de plăcut, foarte asemănător „căminului” pe care nu-l avusese niciodată, știind că acolo, afară, doi oameni lucrau pentru el și trăiau Într-o permanentă tensiune, răpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cum pietrele desprinse de pe culme, deasupra capului său, cădeau În mare ca o ploaie mortală care l-ar fi atins, punîndu-l la pămînt, dacă ar fi Încercat să urce dealul. Așteptă Înfricoșat, Întrebîndu-se ce s-ar fi Întîmplat dacă peretele falezei abrupte ar fi Început să tremure cînd el ar fi Încercat să se Îndrepte spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val uriaș se forma și era gata să Înainteze, Înspăimîntător de tăcut deocamdată, spre insulă. Îl Încununa, ca un coif semeț, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
năpusti Într-un suflet, tîrÎș-grăpiș, alergînd, sărind și căzînd, pe povîrniș În jos, spre a se ascunde În cele din urmă Într-o văgăună adîncă, cu numai cîteva secunde Înainte ca oceanul În toată măreția lui să se lovească de faleza dimpotriva vîntului, ridicînd spre cer un perete de apă de peste două sute de metri Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și dărîmÎnd sute de păsări care-și luaseră zborul, terorizate de neașteptatele zgîlțîituri ale pămîntului și strivind sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră să-l viziteze, fiindcă apa și focul, marea și lava, luminile și umbrele se luau la Întrecere să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie. MÎrîitul surd, Îndepărtat al vulcanului se unea cu zgomotul asurzitor al mării și croncăniturile disperate ale păsărilor marine, În timp ce iguanele alergau fără țintă, focile se strigau pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pesemne ca marea să-l facă să revină la o realitate la care nu se simțea cîtuși de puțin părtaș. Spre mijlocul dimineții, Înfrînt și strivit, Iguana Oberlus se ridică În picioare și se Întoarse cu pași Înceți pe marginea falezei, de unde contemplă marea, Încă agitată din pricina vîntului ce sufla dimpotrivă și care se lupta să-și recapete calmul, după ce atinsese, cu numai cîteva ore În urmă, culmea zidului de stîncă. Coborî cu nemăsurată prudență pînă la intrarea În peștera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și care știau că acolo, pe Insula Hood, sau Insula Spaniolă, cea mai solitară din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, se stabilise pentru totdeauna un harponier monstruos cu faimă de asasin. Primul lui impuls fu să fugă, să se urce pe culmea falezei Înalte dimpotriva vîntului și să-și caute refugiu În peștera lui, avînd astfel deplina siguranță că nu-l va găsi nimeni, dar se lăsa deja Întunericul, bezna Îi venea cu repeziciune În ajutor, și Înțelese că nici măcar negrul Miguelón, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
splendida lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea de jos a insulei. Nu mai era nevoie să se ascundă printre pietre, prin păduricea de cactuși sau printre buruienile Înalte pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi croit drum ideea că fusese folosit de călăul său, care Îi storsese o informație pe care urmărea s-o folosească Într-o zi. Nu spuse nimic. Nu făcu nici un comentariu, dar În acea după-amiază, cînd Oberlus citea pe culmea falezei, spionîndu-i din cînd În cînd pe prizonierii săi cu ajutorul lunetei, observă trupul adus de spate al bătrînului, care suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]