238 matches
-
bolșevicului agramat și criminal Ion Ilici Iliescu, care spusese „Tratatul care l-am semnat la Belgrad” (imitat În același agramatism tipic de slabul, incapabilul Emil Constantinescu, prin formularea „Tratatul care l-am semnat cu Ucraina” și de regizorul falsificator și fanfaron Sergiu Nicolaescu, prin exprimarea „Iată cărțile care le am scris”), nici A.N. Petcu nu știe să decline corect pronumele relativ „care”, când acesta apare În cazul acuzativ, având funcția sintactică de complement direct. Mă refer la articolul „Părintele Ilie
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
umblă de mult prin minte, dar pe care poate că n-am fost în stare s-o văd la adevărata ei dimensiune din cauza vârstei. — Și care-i această chestiune? — Motivul pentru care, de fiecare dată când li se năzărește acestor fanfaroni, noi, imohagii, trebuie să ne resemnăm și să privim cum ne invadează, ne calcă în picioare și ne omoară, presărând pământurile noastre cu mașini incendiate, cutii goale de răcoritoare, prezervative uzate și tot felul de gunoaie - bătrânul dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
conduce ceremonia și își face un portret memorabil: „În sicriu, junele cunoscut, încremenit însă în una din pozele lui, care odinioară înlocuindu-se cu repeziciune, nu se observau atât, dar care au fost trăite cu neliniște sinceră. Poate aș părea fanfaron sau umil și pocăit, agresiv sau bun, grotesc sau melancolic. Și în jur, ca un nimb, îmi vor pluti aventurile, cu detaliile care au fost știute precis de toți, și cu altele numai aflate aproximativ, și cu mărturisirile făcute prin
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
naivi, susceptibili psihologic la sugestie, așa că... Smith i-o curmă: — Ellis, astea-s chestii deja fumate. Pur și simplu am pus mîna pe alți colorați, nu pe cei care au tras cu pușca În Griffith Park. Adevărații vinovați sînt niște fanfaroni deștepți din Darktown, care știau unde și-a ascuns Coates mașina și au plantat armele În ea. Gagii care știu bine ghetoul negrilor și-au ajuns la ea Înaintea noastră. Mașina mov văzută lîngă Nite Owl a fost o coincidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
considerat tot mai mult asociatul lui, colaboratorul lui, un soi de consilier tehnic. CÎnd avea necazuri, Încercam să iau și eu parte. Mă rugam lui Dumnezeu să-l ocrotească, să-l facă fericit, să-i asigure succesul. Astăzi fac pe fanfaronul, mă cred o minte puternică, am tendința să-l confund pe tata cu o persoană menită să mă pună pe mine În valoare, dar i-am Împărtășit toate convingerile pînă foarte tîrziu, cînd am Început să fac o selecție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Pe toate, În afară de unul. Pe cît se pare, cineva mai șiret decît mine l-a ascuns Într-un loc unde n-aș putea să-l găsesc niciodată. Tu. Astfel l-am auzit vorbind pentru prima oară despre tine. Un librar fanfaron și limbut pe nume Gustavo Barceló se lăudase În fața cîtorva colecționari că dăduse peste un exemplar din Umbra vîntului. Lumea cărților de anticariat e o cameră cu ecou. În nu mai mult de două luni, Barceló primea deja oferte din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Arde, arde! strigară toți deodată, dând să înainteze spre șemineu. — Ganea, nu te mai fandosi, îți spun pentru ultima oară! — Du-te! urlă Ferdâșcenko, cuprins de o frenezie categorică, repezindu-se la Ganea și trăgându-l de mânecă. Du-te, fanfaronule! O să ardă! Ah, bl-leste-matul! Ganea îl îmbrânci cu putere pe Ferdâșcenko, îi întoarse spatele și porni spre ușă; dar, nu făcuse nici doi pași, când se clătină și se prăbuși pe dușumea. — A leșinat! strigară toți. — Măiculiță, ard banii! răcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaia râse grozav - nu se știe de ce. La fel, nu se știe nici dacă i-a arătat vreuneia dintre surori această achiziție. Dar atunci când încă mai citea scrisoarea, iată ce-i trecu subit prin cap: oare acest băiețandru înfumurat și fanfaron a fost ales de prinț drept corespondent și, oare, mai știi, o fi singurul lui corespondent de aici? Deși sub forma unei desconsiderații neobișnuite, îl luă totuși pe Kolea la întrebări. Însă „băiețandrul“, care era întotdeauna supărăcios, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
voastră!... Nu te învârti pe lângă mine, Evgheni Pavlovici, m-am săturat de dumneata!... Deci tu, drăguțule, îi rogi să te ierte, reluă ea monologul, adresându-i-se prințului: „sunt vinovat, spui, că am îndrăznit să vă ofer capital“... iar tu, fanfaronule, mai ai curajul să râzi! se repezi ea deodată la nepotul lui Lebedev - „noi, cică, refuzăm capitalul, noi pretindem, nu cerem!“ Ca și cum n-ar ști precis că idiotul ăsta chiar mâine se va târî la ei, ca să le ofere prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sau nu? Mă duc, rosti prințul cu vocea înceată și smerită. — Ați auzit! Păi tu tocmai pe asta te bazezi, spuse ea, răsucindu-se iar spre Doktorenko, acum e ca și cum ai avea banii în buzunar, de-aia o faci pe fanfaronul, ca să ne arunci praf în ochi... Nu, drăguțule, caută-ți alți proști, că eu văd prin tine... văd tot jocul vostru! — Lizaveta Prokofievna! exclamă prințul. — Să plecăm de-aici, Lizaveta Prokofievna, s-a făcut târziu, îl luăm și pe prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decursul celor câtorva ani de gimnaziu, tot timpul am fost în dușmănie cu acest Bahmutov. Printre noi, era considerat aristocrat, cel puțin așa îl numeam eu; se îmbrăca excelent, venea la școală cu trăsura personală, n-o făcea deloc pe fanfaronul, era întotdeauna un bun coleg, era întotdeauna vesel și câteodată foarte spiritual, deși era destul de mărginit la minte, chiar dacă era întotdeauna primul din clasă; cât despre mine, n-am fost niciodată primul la nimic. Toți colegii îl iubeau, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din ochii celuilalt îl face să repete cu încăpățânare: — Aleși. Silabisește rar: — Ca pentru pro-mo-va-rea ca va-le-ri-lor în Se-nat. — Tu te vezi deja în statul-major al principelui, râde Rufus. — S ar putea să ajung, spune celălalt, cu ton de fanfaron. — Da!? Dacă misiunea asta reușește... — Ce misiune? se încruntă Rufus. Tânărul tace încurcat. Dar tot nu se poate abține să nu se dea mare: — La întoarcere, mi s-a promis că am să fiu numit decurion, fără să mai ocup
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toată povestea asta e Încurcată rău”. „Și poate că În cap aveau o bulibășeală, Înțelegeți, ce le păsa lor de dezbaterile doctrinare? Istoria e plină de Întâmplări cu astfel de corpuri de oaste care-și creează stilul lor, un pic fanfaron, un pic mistic, nici ei nu știau bine ce anume făceau. Firește, există și interpretarea ezoterică, ei știau foarte bine totul, erau adepți ai misterelor orientale, chiar și sărutul În șezut avea o semnificație inițiatică.” „Explică-mi oleacă semnificația inițiatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ea, marea panoramă redevenită calmă și lentă, fără trâmbe și scăpărări, și îi revăd surâsul adresat infinitului compromis de război, revăd toate acestea de parcă aceeași scenă ar urma să se joace din nou, și aștept. Aștept. X Războiul dura. Toți fanfaronii care spuseseră că îi vom trimite pe nemți înapoi acasă în trei săptămâni cu un șut în fund și că va fi floare la ureche nu se mai umflau în pene acum. Prima aniversare a izbucnirii ostilităților nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Wierzbowski, unde dracu' ești!? O mișcare în stânga. Se întoarse și era să-l decapiteze pe Hudson. Ochii comtehului ieșiseră din orbite. Era în pragul nebuniei și abia-l recunoscu pe sergent. Nu-i mai ardea de glume. Făcuse el pe fanfaronul, dar îi trecuse. Era înnebunit de spaimă și nici nu se mai învrednicea s-o ascundă. ― Suntem pierduți! O să crăpăm cu toții aici! Apone îi întinse încărcătorul, pe care îl insera în pușcă încercând să privească în toate părțile de-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
factori aleatori la fiecare nou model care ieșea de pe banda de asamblare. Asta era, desigur... Bishop avea toate caracteristicile unui individ. Se putea diferenția de ceilalți sinteți dacă-i vorbeai: și nu era neplăcut să ai într-un grup de fanfaroni un coleg și curtenitor. Ajunsese pe rampa de încărcare a navetei, împingând căruciorul, și atunci alunecă. Își recăpătă echilibrul și se aplecă să examineze pata umedă de pe sol. Dat fiind că nu exista nici cea mai mică scobitură în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lui Berlioz și suitele Iberia și Marea ale lui Debussy. Francezilor le ies bine, în general, lucrările compozitorilor lor, asta dacă nu se ivește un Toscanini, Furtwängler sau Celibidache să rupă gura târgului numit Paris. Bun violonistul Pinchas Zukerman, cam fanfaron, știe să cucerească publicul, mult mai expresiv în concertul de muzică de cameră de la Ateneu (Enescu, Mozart, Dvorak - strălucitor și fără fițe). O surpriză plăcută Filarmonica din Oslo, două zile cu Stravinski, Bartók, Ravel și un Enescu - Suita 3-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cu adevărat îmi pare rău, dar, credeți-mă că... Nu-i nimic, nu-i nimic, se mai întâmplă, la revedere. Și va așeza receptorul în furcă, ea o va face, neapărat. Și o să-l șteargă din agendă și pe medicul fanfaron care promitea și nu se ținea de cuvânt. În tot cazul se întorcea din nou acasă cu traista sufletului goală, atârnând moale ca o gușă, bălăbănindu-se într-o parte și în alta. Efectiv nu mai avea la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crezi că știu ce vorbesc. Eu sunt un om simplu. Cu revoluție sau fără revoluție, clasa muncitoare merge înainte, pentru omul de rând nimic nu se schimbă. Ce înseamnă de fapt revoluție? Schimbări de nume prin posturile mai înalte, dar fanfaronii aceia nu sunt capabili să înțeleagă nici măcar atâta lucru. Ia ascultă, tu ai văzut vreodată un funcționar de la garda financiară? — Niciodată. — Eu am văzut de multe ori. Dă năvală în casă, fără să bată la ușă și vine cu întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea cuvântul: — Carlos m-a făcut să iau drumu ocnei, taman când să mă duc să ard mangalu la conferința lu Mario despre Concepción Arenal. Ce idee grasă v-a venit, don Parodi, să mă scăpați de Casa Artei: acolo fanfaronii sunt niște nesuferiți, deși io zic Întruna că Monsenioru vorbește ca muntele dă elevat. Așa cum face de când se știe, Carlos va vrea să se bage În ciorbă, da, la urma urmelor, ea-i sor-mea, și nu m-au târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
solid povestitor, iar celălalt o promisiune aproape anonimă, Încă ascunsă În bidinea. Numele tutelar al lui Santiago Ginzberg, a cărui prietenie o Împărtășeam, a jucat rolul primului cap de pod. Mai apoi, aveau să abunde anecdotele critice despre câte un fanfaron de actualitate și, la sfârșit, fiecare având În față câte o halbă de bere cu guler, discuțiile ușoare, volatile, pe teme eterne. Ne-am dat Întâlnire pentru duminica următoare la cofetăria Trenul Mixt. După ce m-a informat despre vechea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o să-i deie cerimonia pă mână, fără să-i pretandă reduceri dân buget. O sârmă rapidă lu rusnacu a complectat truda dă dimineață. Lu Fonseca și lu mandea ne-a dat otomobilu oficeal, să urmărim atenti șmotru la ăi doi fanfaroni. Ne-am Întâlnitără În ușă. Fingermann, ăl mai Îngrijat dă olocaust, a pus personal deștu pă sunerie. Dă cum a crăpat donșoara, Monsenioru a pus picioru În fisură ș-a binecuvântat ogeacu. Am dat buzna năuntru, iar io am Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și vocea. Funes Funes, Gregorio. Cunoscut ca el Deán, „Decanul“ (1749-1829), a fost un ecleziast și om politic argentinian, liberal și reformator, argentinian. Gagiu. Traducerea dată cuvântului compadre, „cumătru“, cu diminutivul compadrito, care denumește un personaj pitoresc al mahalalei, simplu, fanfaron și bătăuș, care se distingea prin modul său de a se Îmbrăca (exagerând liniile modei), de a vorbi (lunfardo, argou În stilul celui practicat de delincvenții din mahalalele orașului Buenos Aires) și de a se purta. Un compadrito era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de excepție, ale cărui gânduri nu le poate urmări șirul. Domecq e plin de prejudecăți, dar lipsit de loialitate, ticălos și sărac ca un pícaro, dar tandru și duios uneori, ca orice porteño. E chilipirgiu și egoist, laș, mincinos și fanfaron. Își disprețuiește prietenii ajunși la ananghie, Îi vorbește de rău și aleargă cu limba scoasă după succes. Dar - a explicat Borges - cu ajutorul lui „ne puteam exprima nemulțumirea În legătură cu anumite situații din Argentina. În legătură cu superstițiile și defectele argentinienilor“. Scriitorul merge adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Bustos, Suárez este numele unui străbunic al lui Borges evocat de nenumărate ori În poeme; Lynch - al unui străbunic al lui Bioy. Dintre toți scriitorii imaginari În spatele cărora s-au ascuns, Borges și Bioy l-au Îndrăgit mai ales pe fanfaronul și veleitarul Bustos Domecq, i-au inventat o poreclă, Bicho Feo, un critic propriu, Gervasio Montenegro, și chiar o editură care să-i publice opera: Oportet & Haereses (nume care se fac ecoul celebrelor vinuri de Porto și Jérez), editură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]