155 matches
-
dimensiunea timpului scurs bine susținută scenografic și prin costume); apoi soldatul cu mințile rătăcite, dar cu blajinătatea statornică (nouă apariție memorabilă a lui Mircea Diaconu) și invalidul care merge în mâini totul amintind, prin detalii, ca și prin aură, parodia fanfaronadei... (Valerian Sava) Valeria Seciu Ana și Liviu Rozorea Stavrache Alexa Visarion ne oferă momente de mare artă, bijuterii filigramate de o înălțătoare emoție (suita de stop-cadre din generic echilibrată de ecoul sec al cizmelor: cenușiul pereților hanului cu reflexe gălbui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o idee, este o prostie"; "am spus nu". Iar ca autoașezare infatuată în paradigmă: "Noul Roman poate fi acuzat de orice, numai de modestie nu (rîde)". Da, chiar așa. Dar mai bine nu aș fi citit acest revulsiv interviu, iar fanfaronada romancierului de-acum un sfert de secol ar fi rămas în datele ei candide, de adorabil donquijotism. Scenă de noapte, tîrzie. Aud vorbe gîjîite și deschid fereastra. În dreptul mașinii, aproape atingînd-o, trei personaje: doi, cu una. Îmi închipui că în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acelea vii, ai căror ochi adunau în ei toată deznădejdea din lume. Da, erau niște samovare: cu capetele pulpelor asemenea picioarelor acelui recipient de aramă și cu cioturile umerilor aidoma toartelor lui. Musafirii noștri vorbeau despre ei cu o ciudată fanfaronadă amestecată cu batjocură și amărăciune. Acel „samovar” ironic și crud însemna că războiul era departe, uitat de unii, lipsit de interes pentru ceilalți, pentru noi, cei tineri, născuți la vreo zece ani după Victoria lor. Și ca să nu pară patetici
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dușmani ai proletariatului își pierd, sub sarcasmul marelui învățător al omenirii muncitoare, morga, și-și dezvăluie odată cu josnicia caracterului, mizeria morală. Nici Victor Hugo în al său Napoleon le Petit n-a știut să prindă ca Marx amestecul de murdărie, fanfaronadă și cinism care definea cariera și personalitatea lui Ludovic Bonaparte-Crâpulinschi, «paiața gravă», «vrăjitorul precupeței din Hale», golanul princiar cum îl denumea Marx. Chiar masca gravă de fier a lui Bismark se năruie sub apostrofa lui Marx care dezvăluie aplicațiile intime
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în perioada interbelică, înțelegând și explicând pericolul comunist. 765 Explicația acestei recomandări o găsim chiar în cuvintele arhiepiscopului: "această lucrare pune la dispoziția multora idei deslușitoare asupra molimei ce cuprinde pe oameni, care nu sunt în stare să pătrundă dedesubturile fanfaronadelor sociale" (Dănuț Doboș, "Figuri ilustre. Preotul Iosif Tălmăcel", în Lumina creștinului, martie 2007, p. 11). 766 Ibidem. 767 Anton Bișoc, Discurs funebru, Beiuș, 1944, I Naghiu, "Ioan M Gârleanu", în Viața, nr. 6, 1944, pp. 90-92. 768 Emil Dumea, op. cit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]