227 matches
-
inițiatorii ei. Ea provine dintr-o echivalare a câmpurilor de intervenție. Asistența pentru țările sărace se suprapune, prin intermediul acordurilor între nivele instituționale omoloage, cu cea a "cartierelor dificile" din nord și din sud. Proiecția, pe această bază, într-o alteritate fantasmagorică intervine în calitate de supoziție a unei complementarități culturale a competențelor în acțiunea "socială" față de logica pură a economiei. "Reciprocitatea" este într-adevăr enunțată de multă vreme ca o dorință, condensând și exprimând astfel contradicțiile din cadrul ajutorului pentru dezvoltare. Realizarea ei nu
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
proiectilele aterizează în apă, atunci e o luptă politică; dacă aterizează pe teritoriul țării, e una adevărată". I-am zis, izbucnind în rîs: " Dacă vrei să ai consimțămîntul meu, va trebui să găsești ceva mai bun". Veneau cu niște idei fantasmagorice". (Interviul oral acordat de H. Freeman Matthews lui Richard McKinzie, 7 iunie 1973, p. 34, Biblioteca HST). 682FRUS, 1952-1954, II, 325-326 683Pentru detalii vezi FRUS, 1952-1954, II, 491-534. 684FRUS, 1952-1954, II, 587 685Ibidem, p. 580 686Ibidem, p. 581. Importanța pe
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
izbuti în poezia serioasă". I Seriozitatea soresciană se vede dincolo de "narativ" în consecventa dinamitare a truismelor și drumurilor bătute; absurdul e un instrument de corecție, un antidot țintind discreditarea idilicului și făcutului. Anecdota savuroasă, poanta deșteaptă, sclipitoare, surâsul năzdrăvan, interludiile fantasmagorice, acestea reunite au câte ceva de divan oriental, de spațiu în care istorisirii i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic convențiilor vechi și noi, poetul (în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se dezintegrează - și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul este infinit - în caz contrar, unde ar ajunge o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe, instaurare a imanenței
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... În vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice, Lucrețiu îi liniștește și-i calmează. Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării constitutive a unei subiectivități. El nu subzistă momentului separării: și atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la capăt, de a fi antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și o valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Întreaga osteneală să mă Înșele”. Dacă un asemenea „geniu rău” ar exista, atunci Îndoiala ar putea merge oricât de departe, Însă ea nu ar mai reuși să Își atingă țelul, sau chiar dacă ar face-o, aplicându-se unor entități iluzorii, fantasmagorice și fiind mereu falsificată de către „geniul rău”, nu ar mai avea nici un succes. Consecința imediată ar fi aceea că Îndoiala nu ne-ar mai ajuta să atingem nivelul cel mai profund al cunoașterii, al „noțiunilor simple”, sau al cunoașterii metafizice
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
simbolul conflictelor interioare dintre luciditatea supraconștiinței și orbirea subconștiinței. Soarele aduce realmente și simbolic ziua, lumina, alungînd necunoscutul și spaima. Luna aduce noaptea (pentru imaginația primitivă). Lumina ei insuficientă învăluie obiectele într-o licărire vagă care le conferă un aspect fantasmagoric. Semnificația simbolizată de lună este diametral opusă semnificației soarelui: ea divine un spirit rău, o divinitatea ostilă. Spiritele pămîntești și multiple ale animismului încep să se concentreze în două grupe de divinități solare și lunare, binefăcătoare și răufăcătoare, ceea ce pregătește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
stele", Magnezia (descrisă într-un exercițiu cu mai mulți fluturi negri, care deschide Începutul poemului). Acolo unde Amintirile verbului originar sunt încă vii, iar poetul își poate exercita nestingherit ritualul preferat, regressus ad uterum, îmbrăcându-l în hainele extravagante ale fantasmagoricului sau ilogicului. Referințe critice (selectiv): Val Condurache, în "România literară", nr. 51-52, 1990; Vasile Spiridon, în "România literară", nr. 7, 1992; Anton Horvath, în "Steaua", nr. 8-9, august-septembrie 1993; Constantin Miu, în "Steaua", nr. 7-8, iulie-august 1996; Liviu Leonte, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reprezentarea mecanismelor Comediei urbane. Viața pariziana se prezintă că o "comédie perpétuelle, à laquelle oblige ce que vous appelez la civilisation du XIXe siècle" [Stendhal, Le Rouge et le Noir, ÎI, 1]. Lumea este percepută ca loc scenic. Veritabil spațiu fantasmagoric, spațiul urban teatralizează locuitorii care se transformă, la rândul lor, în actori 180. El are capacitatea de a transforma identitatea: "Când întâlniți la Paris un tip, acesta nu mai este un om, este un spectacol!" [Balzac, apud Stierle, p.148
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este însă vorba? Imaginația este, de obicei, definită ca fiind facultatea de a-și forma imagini (de obiecte absente, de scene trecute, de situații dorite). Concepția tradițională realistă postulează că imaginile pe care și le creează oamenii sunt adesea înșelătoare, fantasmagorice, periculoase. Persistă încă gîndirea potrivit căreia procesul de cunoaștere e orientat către dezvăluirea realității, către risipirea "falselor reprezentații" care parazitează spiritul uman, deci contra imaginației. Considerată un obstacol în calea cunoașterii, imaginația a fost îndelung devalorizată de gîndirea occidentală. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mașinale. Expresia boala vacii nebune se adresează sistemului asociativ, pentru că frapează prin imaginea pe care o sugerează, cea a unei vaci care a înnebunit și care își transmite nebunia prin farfuria de mâncare. O astfel de imagine este mai degrabă fantasmagorică decât obiectivă; ea se adresează părții noastre afective, având efecte imediate foarte puternice. M. Sinacoeur a demonstrat tocmai acest lucru: Pentru a arăta că titlurile din ziare, precum „Vaca nebună este printre noi” activează modul asociativ - nedeliberativ - de tratare a
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
urbane, anume relația flaneurului cu mulțimea care populează străzile marilor orașe și care, ca fizionomie, reprezintă o colecție infinită a tipurilor umane. În fine, „arcadele“ pariziene sunt locul în care mirajul noului, suprapus peste obiectele propriu-zise și creând astfel efectul fantasmagoric, este etalat în puritatea sa și valorificat ca atare, devine el însuși o marfă de felul celei pe care o substituie. Fantasmagoriile sunt, în sinteză, imagini ale dorinței (Wunschbilder) și în acestea „in ihnen sucht das Kollektiv die Unfertigkeit des
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a orașului, în care „acum-ul“ percepției este saturat de elementele mitice ale trecutului și în care lucrurile sunt dislocate, decontextualizate pentru a le fi eliberată, ca univers posibil, alternativ, povestea. Modul de cunoaștere al flaneurului este, prin urmare, unul „fantasmagoric“. Este proprie pentru secolului al XIX-lea intrarea lucrurilor din domeniul reic în cel fantasmagoric, mani festarea lor ca imagini. În varianta din 1939 a textului Paris, die Hauptstadt des XIX. Jahrhunderts, Benjamin prezintă această chestiune ca miză fundamentală a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în care lucrurile sunt dislocate, decontextualizate pentru a le fi eliberată, ca univers posibil, alternativ, povestea. Modul de cunoaștere al flaneurului este, prin urmare, unul „fantasmagoric“. Este proprie pentru secolului al XIX-lea intrarea lucrurilor din domeniul reic în cel fantasmagoric, mani festarea lor ca imagini. În varianta din 1939 a textului Paris, die Hauptstadt des XIX. Jahrhunderts, Benjamin prezintă această chestiune ca miză fundamentală a proiectului parizian din Passagen-Werk. În ceea ce privește experiența flaneurului, două sunt domeniile privilegiate ale imaginilor fantasmagorice: mulți
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cel fantasmagoric, mani festarea lor ca imagini. În varianta din 1939 a textului Paris, die Hauptstadt des XIX. Jahrhunderts, Benjamin prezintă această chestiune ca miză fundamentală a proiectului parizian din Passagen-Werk. În ceea ce privește experiența flaneurului, două sunt domeniile privilegiate ale imaginilor fantasmagorice: mulți mea trecătorilor și universul mărfurilor. Ca un exemplu al momentului epistemologic al acestei experiențe, mă voi referi cu precădere la primul domeniu. „Die Menge ist der Schleier, durch den hindurch dem Flaneur die gewohnte Stadt als Phantasmagoriewinkt. In ihr
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
rândul jurnaliștilor. Din punct de vedere marxist, este stupefiant felul cum, în cazul acestora, orele petre cute hoinărind pe marile bulevarde sunt, de fapt, ore de muncă înscrise, așadar, în „valoarea produsului final“. Construcția jur nalistică a peisajului urban, redarea fantasmagorică a chipului acestuia, are ca origine o activitate ea însăși fantasmatică (etwas Phantastisches), în care munca și loisirul își schimbă reciproc locurile. Același fenomen poate fi observat și în relația flaneurului cu spațiul său caracteristic, arcadele comerciale ale Parisului. Apariția
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
privește în vitrină, este opusul acesteia. La fel ca și strada, vitrina este pentru Benjamin o scenă. Dialec tica peisaj-cameră de la care am plecat își face resimțite efec tele și în acest context, în măsura în care actele flaneurului sunt în mod esențial fantasmagorice, nu tehnice. Străin în mijlocul mulțimii, totuși purtându-i măștile, colindătorul arcadelor privește vitrinele, însă nu pentru a cumpăra. Per spec tiva sa este una „metafizică“, prin sesizarea noutății, a po si bi lităților obiectelor, a modului cum acestea sunt înlocuite
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
figura prostituatei. Este im por tantă sesizarea acestei funcții în cazul flaneurului și, odată cu ea, deconstrucția radicală a mecanismului econo miei mărfurilor. Privite pe scena arcadelor, mărfurile capătă aura care le dislocă legitățile imanente și le recompun într-un univers fantasmagoric. Expusă și privită ca atare, marfa de vine un actor care își joacă propria dramă. Ea iese din mu țenie prin privirea ascetică a flaneurului și își regăsește, sal vator, posibilitățile. „Noua“ ipostază a dialecticii care funcționează în acest caz
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
and the web surfer the interest in other people has become an end in itself. They are both have voyeuristic tendencies“. Similaritățile formale între cei doi (accentul pus pe imagine ca modalitate de expresie, pasiunea pentru insignifiant, pentru amănunt, compunerea fantasmagorică a realității) trimit la o anumită latură a flanatului, pe care o amintește Benjamin: „intoxicarea“ empatică - cu mărfurile arcadelor, cu mulțimea, cu străzile orașului. Am încercat să arăt mai sus modul în care trăirea imediată (Erlebnis) se transformă în experiență
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nicht einlöst und aufopfert.“ Plecând de la scrierile lui Kracauer, Simmel, Benjamin sau Bloch, metropola este văzută de Raulet ca „fenomen simbolic“, loc al tensiunii istorice dintre trecut și prezent, dintre diferite forme sociale sau culturale. Astfel, ea devine o lume fantasmagorică, o imagine dialectică, în termenii lui Benjamin. Ieșind din regimul tehnic al gesturilor cotidiene și din cel al analizei empirice care le reperează, lumea urbană devine locul unor noi forme de cunoaștere. Dintre acestea, Raulet menționează mai ales „literatura sociologică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mall-urile, aeroporturile, muzeele și restaurantele, precum și în spații mai puțin închise, cum ar fi parcurile de distracție, zonele suburbane și orașele 242. Este oare posibil ca spațiul tematizat să fie o manifestare a secolului al XX-lea, a caracterului fantasmagoric pe care Walter Benjamin îl atribuia orașului secolului al XIX-lea și îl descria în scrierile sale? Pentru Benjamin, orașul este "suprarealist" și înșelător prin aspectele sale multiple. Potrivit opiniei lui Graeme Gillock, la Benjamin spațiile citadine "explorează relația dintre
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
simt un damf de detergent dinspre ei. Pare că sunt și decolorați. 0000000 mănâncă mănâncă mănâncă, așa N-am chef nici mtrebuie.000000000000000000000000000000000Potcar o labă, așa Încât mă Întorc În bsimți cum a fost pentru tine. Când mesele ligii de fotbal fantasmagoric. Nu că a intrat În casă, fară cu tot rahatul ăla. Din fericire mai există și acoperit cu cărbune negru. Tu, ciugulindl te Îmbraci dichisit și nu Înseamnă absolut nimisperiat din mâncarea pe care el ți-a pus-orice ceașcă jegoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și te uscai voluptos pe țărm lângă un satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește cu o nouă analogie aluzivă]. Îți citea din cartea lui cea mai nouă, scrisă în limba letonă (a găsit un editor!), Știința găinii. Dumneata aprobai și strigai mereu, nu știu de ce, "mintenaș!"..." 3. Grotescul. Am văzut deja
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
format choronimul Ialomița, adică numele județului, și cîteva nume „polarizate“, Ialomicioara, Cîmpia Ialomiței, Gîlma Ialomiței, Peștera Ialomiței), alte păreri, cum sunt cea a lui C. Diculescu privind originea veche germanică a acestui toponim (*Helisbach „rîul cetății Helis“), rămîn simple constructe fantasmagorice. Iași Este numele unuia dintre cele mai importante centre economice și culturale ale Romîniei, fostă capitală a Moldovei (înainte de unirea din 1859), astăzi reședința județului cu același nume. Mai există: un Iași, nume de sat (județul Brașov), IașiGorj (sat din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]