389 matches
-
mai dea, haotic, din mâini și din picioare”. Așadar, Timi va pătrunde în „lumea aventuroasă și parfumată a nopților șeherazadei”, comportându se precum șahul Sehriyar (ShahryƗr), devenind ca și acesta -un „insomniac”, acceptând, cu docilitate, încercările aventuroase, precum legendarul personaj fantasmatic din O mie și una de nopți. însă Timi nu este un Don guan, ci am zice, un răsfățat erotic. în relațiile interpersonale pare a fi un honnête homme, un tip persuasiv, un compliant, tipul bărbatului psihologic care cultivă perversiunea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un geniu de Thalia (pardon: talia) lui Sergiu Nicolaescu pentru cartoons. Și nici măcar nu am habar, Cititorule, cum dorești să o vezi, în ce format, drept care-ți propun să alegi între cele două propuneri culese pe de Internet, în funcție de matricea fantasmatică personală. Plecând de la text, putem deduce că, intrată în Consoreriad Femeilor savante, ajunsese la ceea ce Lacan descoperise cam târziu, după aprofundarea doctrinei lui Freud: "il faut être trois pour aimer" (25 ianuarie 196124). Din păcate, cerințele specifice ale textului administrativ
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
activitate este apanajul bărbaților. O femeie care se ține de "agațament" este imediat clasificată (nu doar de bărbați și poate nu în primul rând de bărbați) drept c..vă46, chiar dacă "dragarea" nu urmărește activități lucrative. Neavând răgazul să analizăm nucleul fantasmatic al elementelor iconice, merită să ne oprim puțin asupra numelor de avizo din tabelul de mai sus: în toate exemplele avem de-a face cu elemente de comportament/trăsături de caracter ale "gintei feminine". Persistența cu care botezătorii de nave
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lumea apelor interioare) în care a (supra)viețuit Luka el Pitzo ben Wassily. ANEXE CLASIFICATE (se pot viziona cu avizul Centrului de Monitorizare a Imaginarului) 1. Organizarea unui acțiuni de (re)cunoaștere pentru orientarea sexuală a lui ElPi 2. Repertoarul fantasmatic al Marinei din Hexagon ce urmează a fi adaptat pentru cursurile de civilizație de la Bach-Louis State University (r)extra TERITORIALITATEA idiomatică a înotătorului de cursă lungă sau Despre oglinzile retrovizionare dintre Bahlui și Sena(tul) Marinei Francofone precum și despre alte
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și nu marea aflată în raport metonimic literal și în toate sensurile) devine pretext de glosare asupra diferenței de cult(ură)70 solar(ă) dintre textiliști (purtătorii de măști ale părților anatomice cenzurate de dicționar sau/și deplasate în poetizări fantasmatice în argou 71) și nudiști (adesea purtători de inscripții și desene în aceleași perimetre corporale). Aflăm astfel că fragmentarea socială sezonieră este un act reproducător al schismelor de cult (cea dintre azimiști și fermentari) și că relativa coexistență a practicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ar boteza Vodkania (din lipsă de imaginație, desigur) e cel în care dorisem să ajung, fusesem însă descurajat de profa din liceu. Îmi va rămâne multă vreme străin, până când, prin mesagerii lui traduși, mă va atrage spre mrejele unei științe fantasmatice. *** Herthmania rămânea doar o pată de culoare, o somptuoasă prezență pe holuri și la ședința de partid lunară, care a lăsat urme și-n notulele Deconstructorului Pizzolin(te voi lăsa, Cititorule, să le cauți singur, acum sunt prea ocupat)100
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
trupului; personalitatea este disociată în timp ce în imaginație, atotputernicia cedează pasul în fața confruntării dintre vis și posibilitatea efectivă de realizare a acestuia; IV. fantasma poate cuprinde în ea o parte importantă de exaltare, fără ca aceasta să fie însoțită de acțiune; activitatea fantasmatică suscită o puternică tensiune cu încercări ale trupului la înaltă tensiune, fără posibilitatea descărcării printr-un fenomen psihosomatic; la celălalt capăt, imaginația este mobilizată de comportament organizate în raport cu ceea ce este reprezentat înlăuntrul ei. 53 Tisseron, Psychanalyse de l'image, 66
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
determinat de inconvenientele tehnicilor unilaterale. Propunând analiza apărării, A. Freud nu consideră inutile celelalte tehnici și nici nu le dă deoparte. Dimpotrivă, ea precizează că studiul asociațiilor libere 27, al gândurilor latente din vis, al interpretării simbolurilor și conținuturilor transferului (fantasmatic sau tradus în act) ne permite să avansăm în cunoașterea sinelui. Dar această cunoaștere este unilaterală, la fel ca și aceea pe care ne-o oferă analiza rezistențelor, a activității de cenzură din timpul viselor sau a diverselor modalități defensive
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
faptul de a le „trăi, măcar pe canapeaua psihanalistului”, în loc de a „nu le trăi”, de a le „mortifica”. O contribuție importantă a lui Lagache privește descrierea elementelor caracteristice degajării: 1) recunoașterea, considerată esențială, de către subiect a dorințelor și apărărilor sale fantasmatice; 2) rolul important pe care-l îndeplinește conștiința - sau, în termeni psihanalitici, „eul conștient” -, rol care, fără a fi exclusiv, este totuși determinant; 3) îndepărtarea apărării, ca element prealabil degajării. Operațiunile de degajare „presupun «dezinvestirea» contrapulsiunii defensive, amânarea ei și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ar fi un punct de plecare pentru o anticipare mai activă. Putem însă lua drept anticipare ceva ce nu este decât pură reverie, fapt remarcat de Winnicott (1971/1975) la una dintre pacientele sale: „Era incapabilă să distingă între activitatea fantasmatică, prin care acțiunea e paralizată, și proiectele reale, care comportă un program de acțiune”. De multe ori însă, cel care visează nu se înșală cu totul. Deși bolnav de sida, Dreuilhe (1987) continuă să-și facă proiecte, „să viseze cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
început, primul obiect, sânul mamei, ar cunoaște pentru copil un clivaj în „obiect bun”, sursă de plăcere păstrată în interior, și în „obiect rău”, sursă de frustrare proiectată în afară. De aici decurg idealizarea și persecuția care ar însoți viața fantasmatică a bebelușului, îndeosebi în timpul poziției schizoparanoide. Klein consideră astfel că clivajul obiectului este concomitent cu clivajul eului explicat de Freud: „Cred că eul este incapabil să realizeze un clivaj al obiectului - intern și extern - fără ca un clivaj corespondent să se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este bolnavă și se însănătoșește greu”. Astfel este necesar un „obiect bun”, salvator, care, în persoana lui Winnicott, ajută copilul să-și constituie niște bune imagini parentale. Pe măsură ce starea copilului se va îmbunătăți, vom asista la disiparea proiecțiilor acestor personaje fantasmatice înspăimântătoare rezultând din clivaj, care parazitau relația mamă - copil. Prin procesul clivajului, terapeutul poate deveni purtătorul unor aspecte negative ale obiectului, în scopul protejării părintelui „bun”, extern sau intern. Declarațiile Melaniei Klein (1932/1978), evocând experiența sa de terapeut cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a unui aparat psihic, instaurarea principiului realității grație clivajului eului, pornind de la principiul plăcerii în care predomină fantasma: „Aspectul gândit (dorit) era pur și simplu susținut în mod halucinant”. În practica sa, Klein a reușit să pună în lumină relațiile fantasmatice pe care sugarul le întreține cu mama. În articolul intitulat „Note asupra câtorva mecanisme schizoide” (1946/1980), ea evocă identificarea proiectivă, alături de clivajul eului și al obiectului, ca fiind ansamblul defensiv precoce al eului, instalat pentru a lupta împotriva angoaselor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al mamei îi va permite bebelușului să efectueze mișcarea de întoarcere, constând într-o identificare proiectivă și pozitivă cu o mamă bună internă, „care gândește în interiorul lui situațiile de conflict, suferință și angoasă” (1962/1979). Consecința acestei ipoteze de dus-întors fantasmatic se sprijină pe afirmația Melaniei Klein conform căreia nou-născutul nu poate avea o viață psihică decât în relație cu activitatea psihică a unei alte ființe umane. Exempletc " Exemple" Spre a înțelege mai bine acest mecanism de apărare complex, propunem două
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proiectivă actuală este o reactualizare a mecanismului legat de idealizarea mamei infailibile din copilărie, care s-a prelungit în cursul adolescenței, în ciuda nemulțumirilor exprimate de Jack ca reacție la influența stăruitoare a mamei. Este interesant de notat că ruptura legăturii fantasmatice idealizate cu psihanalistul, prilejuită de plecarea acestuia, este evenimentul care pune în evidență identificarea proiectivă cu mama idealizată, cu rol de apărare împotriva angoaselor de separare. Părțile bune, ca și părțile rele internalizate depind de acest mecanism rămas fixat în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
medicului generalist consultat, părțile bune ale sale pentru a le pune la adăpost (Begoin-Guignard, 1991). De asemenea, este posibil ca, o dată cu instalarea vindecării somatice și întreruperea relației medicale, ceva din aceste aspecte bune atribuite celuilalt să rămână exclus în mod fantasmatic, blocând evoluția favorabilă și antrenând o nouă cădere, ca în exemplul lui Jack (Gamill, 1992). Intelectualizaretc "Intelectualizare" Definițietc "Definiție" Recurgerea la abstracție și generalizare în confruntarea cu o situație conflictuală care l-ar angoasa prea tare pe subiect dacă acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu sunt anulate după ce au scos eul din încurcătură în anii dezvoltării sale” un infantilism, întrucât „eul de acum puternic al adultului continuă să se apere împotriva unor pericole care nu mai există în realitate”. Introiecțietc "Introiecție" Definițietc "Definiție" Includerea fantasmatică - a obiectului, a unei părți a acestuia sau a legăturii cu el - care servește eului drept reper pentru înțelegerea obiectului exterior de care detașarea devine astfel posibilă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Mecanismul introiecției (proiectarea în interior) nu poate fi conceput
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu în Egipt, când ești un Joseph 49 care vrea să pară mai mare în ochii fraților? Dacă examinăm mai îndeaproape motivele politice ale tânărului general, vom afla, fără îndoială, că nu erau altceva decât raționalizări violente ale unei idei fantasmatice”. Putem remarca, în acest exemplu, înlănțuirea mai multor mecanisme de apărare. Transformarea în contrariu a pulsiunii ostile împotriva lui Joseph devine o identificare cu fratele mai mare. Dar a face un război doar pentru că „ești Joseph/Iosif” este un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o duc nicidecum mai bine decât cei care fug de realitate. Pentru ei, lumea nu este decât o realitate la care trebuie să se adapteze și să se ajusteze. Sunt niște pseudonormali, a căror „normalitate este o carență a vieții fantasmatice” și care, în opinia lui McDougall (1978), „se îndepărtează de lumea imaginară pentru a se orienta exclusiv spre realitatea exterioară, factuală și dezafectată”. Pentru școala lui Marty, această lipsă de fantasmare, această hiperadaptare conduc spre o patologie, pentru că ele îi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prelungiri nu numai în retenția scaunelor, ci și în retenția în vorbire și în exprimarea sentimentelor, copilul arătându-se atunci foarte rigid. Acest proces regresiv inconștient permite abandonarea poziției oedipiene riscante, constând într-o rivalitate față de tată și o dorință fantasmatică de posedare a mamei, în favoarea unei poziții pre-oedipiene pe care Pierre o cunoscuse anterior și de care el se agață. Regresia implicată aici servește drept adaptare și, în același timp, drept apărare, erijându-se chiar în simptom patologic, întrucât nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
noi înșine și drumul către teritoriile necunoscute prin premergerea unui semn umbros de lumină"1. Se observă că starea prin care se definește precursoratul este una în mișcare, înaintarea către ceva care ne premerge; nu o întoarcere într-un trecut fantasmatic căci nerecuperabil, față de care suntem mereu după, nici înaintarea oarbă către ceva care încă nu este, spre viitorul unui înainte neanticipabil, ci un demers prospectiv prin care avem acces la o realitate ce ne este contemporană: un înainte care vine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-le, și le-a dat o putere de actualizare istorică fără precedent. Monologul sufocant al progresismului nu și-a putut impune discursul decât preluând ștefeta de la un vis comun. Iar imaginația occidentală nu a produs poate niciodată mai multe conduite fantasmatice decât în ideologia fericirii finale a istoriei." (Jean-Jacques Wunenburger, Utopia sau criza imaginarului, traducere de Tudor Ionescu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, p. 7). 121 Ibidem, p. 276. 122 "Imaginarul a devenit un termen care merge dincolo de artă, de creația artistică
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
comportament distructiv si violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine” (Popescu-Neveanu,1978,pp.1978Ă. In Dictionarul de prihanaliză, Laplache și Pontalis (1994,pp.34Ă definesc agresivitatea drept “tendința sau ansamblu de tendințe ce se actualizează În conduite reale sau fantasmatice care țintesc să facă rău altuia, să-l distrugă, să-l constrângă, să-l umilească etc. Agresiunea dispune și de alte modalități decât de acțiunea motorie violentă și distructivă; nu există conduită, fie ea negativă (refuzul ajutorului, de pildăă, pozitivă
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
comportament distructiv și violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine” (Popescu-Neveanu,1978, pp.1978. In Dicționarul de prihanaliză, Laplache și Pontalis (1994, pp.34 definesc agresivitatea drept “tendința sau ansamblu de tendințe ce se actualizează În conduite reale sau fantasmatice care țintesc să facă rău altuia, să-l distrugă, să-l constrângă, să-l umilească etc.Agresiunea dispune și de alte modalități decât de acțiunea motorie violentă și distructivă; nu există conduită, fie ea negativă (refuzul ajutorului, de pildă, pozitivă
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
mea la Tomis. Mă întreb cum de-a intuit că aveam să ajung acolo. Îi era cunoscută obsesia pe care o nutream pentru Medeea, ce reieșea evident din ceea ce scrisesem în tragedia mea. Știa că voiam să respir aburul acela fantasmatic care mai păstrează și acum amintirea îngrozitoarei crime. Desigur că Aia, cu premoniția ei de vrăjitoare, înțelesese că n-aș fi putut alege un alt loc. Întâmplarea însă a voit ca mătușa aceea, după ce a părăsit templul, să se mărite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]