7,566 matches
-
mare clasă, o demonstrație artistică de mare ținută în care harul este dublat de performanța actoricească. Or, tocmai ceea ce este nou, viu și performant aici este adormit, de multe ori, în teatru. Și nu numai la noi. Energia unor interpretări fantastice, a unor decoruri și costume care te lasă cu gura căscată prin tușa liniilor dinamice, care țîșnesc din lumina și din forța ideilor se regăsesc tot mai rar, tot mai puțin, tot mai amorțite și diluate în spectacolul de teatru
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
are, neîndoielnic, o nuanță ironică, dar, dincolo de aceasta, ea trădează o realitate mai adîncă: nostalgia față de ce a fost ține de mitologia firească a oricărui rai domestic. Și Strada Salcîmilor e un rai domestic. Cu tot derizoriul și cu tot fantasticul unei asemenea statut.
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
de aplicare. Desigur, intervin diferențe semnificative de stil personal: există cărți de bucate docte, elegante, umoristice; decisive sînt apoi perspectiva și cheia de lectură, care pot să le transforme, ca în paginile din Exuvii ale Simonei Popescu, în texte misterioase, fantastice, fascinante. Exemplele care urmează provin însă dintr-o modestă reprezentantă a genului, furnizată de întîmplare: o broșură recentă (Preparate tradiționale românești, colecția "Poftă mare!", Hiparion, 2003). În genere, în cartea de bunate descrierea detaliată e înlocuită de tautologie: desigur că
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
și Do diez și atunci, erijat în acordor, strecoară în toate pianele ce-i cad în mână câte un astfel de sunet imperceptibil pentru timpanul uman, atingând în final grația muzicală a universului. Tatuaj este o surprinzătoare povestire în linia fantasticului lui Cortázar în care, pe fundalul bolii Alzheimer, un tatuaj maur cu puteri magice schimbă sexul unui bizar personaj. Floarea din zid apare tocmai ca o metaforă a intertextualului, în timp ce Omul care a terminat-o cu lumea este o convingătoare
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
era cam același ca al unui ministru, dar era totuși mizerabil față de ceea ce aș fi putut avea. - Vreau să știu de unde pasiunea pentru istorie. Știu povestea aceea că în timpul Revoluției din Octombrie erați la Sankt Petersburg" - Da, e o poveste fantastică într-un sens. Adică în momentul cînd, după Mărășești, în fine,să nu uităm totuși că în lunile care au urmat situația în Moldova a devenit absolut dramatică, și taică-meu s-a temut că murim de foame, ca să zic
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
apucaseră să urmărească cronicile de întâmpinare a poeziei din "România literară", dar aveau acces la volume. Puteau să parcurgă pagini fundamentale despre scriitori români, de la Bacovia, Sadoveanu și Rebreanu până la Sorin Titel, să aibă revelația capodoperei oferită de Gogol sau fantasticul banalității. Cred, însă, că cel mai mult a impresionat atunci seria de reflecții asupra spiritului creator. Dimpotrivă, când Vasile Popovici a scos în 2000 o antologie din aceleași reflecții ea n-a interesat tot atât. Aceasta pentru că, din păcate, deschiderea
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
în volumul Totul, din 1985. Dintre volumele lui Mircea Cărtărescu, acesta îmi place cel mai mult, hazardul a știut iarăși unde să-mi deschidă cartea. Mai mult ca oriunde, poezia cărtăresciană e aici, totul mă încîntă, concretețea ei seacă, lumea fantastică a Bucureștiului pe care o instituie avid și real în imagini stranii, mute. Relectura îmi descoperă familiarul unui oraș pe care-l cunosc abia acum. L-am învățat de la Mircea Cărtărescu, îl știu, e un oraș poetic. Dar ca să descopăr
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
șarpe și se îndrăgostește de Tude, una din femeile tribului, de unde abia reușește să evadeze. Urmează, cu alte peripeții, India și Australia, unde o cunoaște pe Regine, "o femeie superbă ce mirosea a eucalipt și a flori de portocal", întruchipare fantastică a unui continent înconjurat de ocean. Pe platoul tibetan, cu un vultur alături, detestă etica lui Kant și utopia lui Saint-Simon. În Kenya călărește o zebră domestică, alergând de parcă ar zbura. Exotismul, aventurismul extrem alternează cu episoade de basm sau
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
a prozei lui Mircea Eliade, într-o colecție specială, punând ordine într-un domeniu ce fusese temporar sortit haosului prin aparițiile întâmplătoare și îndoielnice în privința îngrijirii textului. O excepție, în sens pozitiv, a fost editarea în cinci volume a prozei fantastice în îngrijirea lui Eugen Simion, la Editura Fundației Culturale Române (I-III, 1991; IV-V, 1992). E regretabil că ediția critică a prozei lui Eliade, începută la Editura Minerva în 1994 cu Isabel și apele diavolului, s-a oprit imediat
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
la ea. Această confiscare a inițiatului înseamnă oare o moarte (mai mult sau mai puțin) banală sau pătrunderea într-o lume paralelă printr-o abolire a timpului? Această ezitare a răspunsurilor între o variantă sau alta face chiar trama nuvelei fantastice. Soția lui Zerlendi, cercetătorii succesivi ai biografiei lui Honigberger și apoi, printr-un inevitabil transfer de interes, ai biografiei lui Zerlendi au toți până la un punct o mentalitate europeană, raționalistă, fiind preocupați de a găsi o explicație acceptabilă și inteligibilă
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
cunoaște drumul și rostul Shambalei. Axa geografică a lumii poate fi înțeleasă foarte bine ca o axă simbolică a echilibrului lumii la începutul secolului XX. Nuvela lui Mircea Eliade are, dincolo de diferența ireductibilă dintre două lumi paralele în regimul prozei fantastice, o încărcătură profetică: salvarea Europei de la un dezastru nu poate veni decât din Asia, mai precis din India sau poate din Tibet. Secretul echilibrului lumii e acolo.
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
șapte literatura bună basarabeană (și, în mod special, romanul) nu e racordată nici la literatura rusă, nici la literatura europeană și nici măcar la literatura din România. Pare că vine de nicăieri sau că e căzută din cer. Romanul mitic sau fantastic, specia de maturitate a unei literaturi, lipsește cu desăvârșire. O notă discordantă, plăcută, fac comicul, parodia și ironia din Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache, un roman care se singularizează în multe privințe, fără a mi se părea însă
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
iar Emilian Galaicu-Păun e experimentalist și postmodern în Gesturi. Există o suficientă diferențiere între stiluri, teme, tonalități și construcții narative. Puterea de absorbție a realului e simțitor mai mare decât capacitatea de fabulație și speculație epică. Dezvoltările imaginarului și îndrăznelile fantasticului nu au un debușeu semnificativ. Creația de personaje memorabile e și ea în suferință. Dar problematizarea existenței (limitele și perpetuarea vieții împotriva vicisitudinilor istoriei în Povara bunătății noastre de Ion Druță, confruntarea cu moartea în Zbor frânt de Vladimir Beșleagă
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
că diferența dintre așa-zisul roman experimental și cel tradițional sau dintre cel postmodern și cel realist e o născocire a universitarilor. În cel mai bun caz, ea ignoră o separare esențială a originalului de ceea ce derivă din el. Romanul fantastic sud american, subcontinental, ba chiar cel nigerian pot în fond să fie mai previzibile sau mai reprezentative generic în prețiozitatea lor decât cele mai simple pagini ale unei englezoaice oarecare, ce se descoperă cu sau fără bună știință descendenta lui
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
început că nonsensul, absurdul îl atrăgeau îndeosebi, bucurându-se nespus când îi reușea o scenă nebunească, departe de șablonul logicii mediocre, foarte potrivită, însă, cu propriul mod de a raționa și a simți. în acest fel, au luat naștere povestirile fantastice, placate în genere pe cazuri psihologice: Dansatorul avocatului Kraykowski, Memoriile lui Stefan Czarniecki, Crimă cu premeditare și Virginitate, pe care ezită să le arate cuiva, fiindcă a fi scriitor sau artist pe atunci însemna cel puțin o lipsă de cuviință
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
acuitatea și iminența prezentului. Eugen Ionescu și lumea lui interioară: nicăieri mai mult și mai direct ca aici. Cartea se adună în ritm de șuvoi din însemnările intermitente ale unei jumătăți de an - din august 1986, timp petrecut în decorul fantastic, de vară iluzoriu atemporală, al unui castel de țară din Franța, pînă în ianuarie 1987. Căutarea intermitentă e și nu e un jurnal. Eugen Ionescu notează - așa cum se întîmplă în orice carte de acest fel - frămîntări, gînduri și întîmplări ale
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
este la lectura prozelor scurte senzația de a fi confruntat mult mai radical și deplin cu universul imaginar al autoarei, decît în romanele precedente. Reapar - în articularea unei impecabile logici a absurdului de tip ionescian și suprarealist, sau în logica fantasticului, specifică lui Daniil Harms, atît de îndrăgit de autoare, - obiectele și simbolurile unei lumi inconfundabile, în care ființele se dezmembrează, se dezarticulează sub tăișul unor traume nemărturisite, sub presiunea unei violențe invizibile, pentru a se recompune aleatoriu și totuși semnificativ
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
bornă în evoluția filmului european). Ca și Nu te mișca, această peliculă se încadrează într-un gen de care am mai vorbit, neo-melodramatic, care îți țintește plexul emoțional fără multe fasoane. Semnificativ mi se pare că acest regizor cu înclinații fantastice (Ceilalți, Deschide ochii rebotezat Vanilla Sky) reușește să facă aici muncă de filigran minimalist, să comunice prin intermediul unor detalii minuscule și să creeze atmosferă din ele. Din supranaturalul care îl fascina atât pe Amenabar au rămas doar câteva secvențe onirice
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
în imagine" (M. Chmielowiec, P. Szymański, J. Ficowski), ,omul mecanomorf" (N. Manolescu). Mai puțini, fără îndoială, sunt istoricii literari care ambiționează cuprinderi mai ample, încheindu-și expunerile analitice cu concluzii sintetice: J. Krzyüanowski (portret), A. Sandauer (fragmente ale unei autobiografii fantastice), St. Jaworski (medalion), J. Speina (roman experimental inimitabil, fantastic, imagine labirintică, interpretarea subiectiv-mitologică a lumii copilăriei), B. MamoŐ (lumea descrisă prin senzații, impresii și fiori) etc. Se înțelege că toate aceste lucrări ilustrative și multe altele își găsesc acoperiri temeinice
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
senzorial, asemenea unei lumi de senzații, impresii și halucinații într-o poetică a visului-visare, interferează armonios, câteodată și contrapunctic, asprimile ambianței palpabile cu digresiunile lejere ale închipuirii. Avem doar de-a face, cum s-a mai spus, cu o ,autobiografie fantastică". Considerată din perspectiva teoretică a celor câteva repere poetice amintite care tind să se aglutineze într-un sistem coerent și unitar, cu oricâte neîmpliniri, lumea în care trăiește autorul se alcătuiește mai ales pe principiul antinomiilor existențiale: spirit-corporalitate, absolut-materie, masculin-feminin
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
cu oricâte neîmpliniri, lumea în care trăiește autorul se alcătuiește mai ales pe principiul antinomiilor existențiale: spirit-corporalitate, absolut-materie, masculin-feminin, evidențiate prin intermediul unui procedeu de aceeași natură dual-contradictorie - prezentul contemporan și trecutul redimensionat cu ajutorul amintirilor oricât de subiective. Fragmentele propriei biografii fantastice, opina naratorul-autor, deși nu sunt legate fabular prin relații de cauză și efect ca în relatarea obiectivă, se înlănțuie în întregul universal, rezumându-și rolul la sugerarea unor rudimente ale unei mitologii integratoare. Contemporaneitatea formelor degradante, cum o cataloga W
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
obicei ceva concret (un lucru, o vestimentație, un interior) cu gândul la altceva, la un arierplan pulsând dincolo de scena scăldată în lumină. În Lucrurile, una dintre cele mai bune bucăți ale volumului, această disparitate fizic/ simbolic e lărgită până la limita fantasticului. El mai are foarte puțin până să o vadă, în carne și oase, pe ea: Trecu tiptil printre pubelele înșirate la intrarea scării de serviciu, primind onorul lor tăcut și fetid; trecu pe lângă plasa liftului stricat, pipăind pereții, căutând comutatorul
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
glas de adult, care scrie lozinci pe trotuar (,un mic monstru cu apucături nu tocmai curate") - acestea sînt personajele din Tălpi. Șotronul, aflate în interiorul sau, cum spune naratorul în alt loc, în conștiința lui Bikinski: sînt creațiile acestuia, reale și fantastice, pendulînd între lumea orașului și aceea din mintea și simțurile lui Bikinski, între reperele de pe drumurile bine trasate și coșmarul personajului central. Bikinski este ceea ce teoria literaturii numește un antierou; pictor de icoane și om-afiș, purtînd reclame prinse cu bolduri
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
din ce în ce mai înțelegător rolul de salvator al fetei. Brusc însă, Dora se spânzură, acutizând tragedia familiei. Fratele ei, Sava, fost student la geografie, de unde a fost exmatriculat, datorită ideilor sale bizare, e purtătorul "cubului de zahăr" și martorul unor întâmplări misterioase, fantastice, care le dublează pe cele reale (viziuni ale unui cerb care bântuie satul; aparițiile suspecte și... invizibile a trei moșnegi, ca trei spiriduși, care pun lumea la cale; o tentativă de sinucidere, din care scapă miraculos și... incredibil etc.). E
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
trei spiriduși, care pun lumea la cale; o tentativă de sinucidere, din care scapă miraculos și... incredibil etc.). E partea cea mai artificioasă a romanului. O intrigă de dragoste (pe linia realistă, verosimilă, a cărții) e complicată cu un plan fantastic, construit cu intenția de a da o a doua dimensiune a romanului, una de invenție și speculație în zona libertății depline a imaginarului. Încărcată cu o miză prea mare, ramificată în direcții insuficient elaborate și neconvingător susținute pe linia fantastică
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]