812 matches
-
de necesar combustiunii narative - al Fetei Morgana. Adevărata eroină a romanului s-a pierdut undeva în aburul închipuirilor, pe linia de hotar mereu mișcătoare dintre realitate și ficțiune, schițată deja, în geografia imaginară a lui Gib. I. Mihăescu, de aparițiile fantomatice ale Rusoaicei: „Nu știu dacă ați avut vreodată această impresie”, suspină junele Aspru la unison cu Ragaiac, „dar ori de câte ori am văzut o femeie frumoasă într-o dimineață de iunie, am crezut că ea se încheagă chiar pe loc din nelămuritul
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
Emoție de primăvară). Se produce o sciziune în sistemul retrospectiv în cauză, legată de introducerea unui trecut „cult”, care se cumpănește fin cu cel ancestral, folclorizant. Un melos specific înfioară o sală de bal, stil mitteleuropean (Vechile dansuri). Această simțire fantomatică de orășean totuși recent n-are oare un iz bovaric? Deși invocat deseori, satul constituie îndeobște obiectul unor execuții impresioniste, aidoma pînzei unui pictor care se deplasează pentru a lucra în aer liber (Peste rîu se apleacă salcia). Chiar atunci
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
l-a salvat de la a deveni un ofițer SS la fel ca niște unchi de-ai lui, sau de la a deveni chiar și numai un fatalmente nevinovat nazist, precum mult iubita-i mamă, la moartea căreia începe călătoria de întoarcere fantomatică. Schlesak a reușit într-o întreprindere care nu mai părea posibilă: să vorbească, în termeni noi și originali, despre Shoah. Călătoria pe care a întreprins-o în spațiu și timp este o călătorie în concretețea extremă și în înstrăinarea cea
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
de G. Călinescu: "... el confundă pe narator cu autorul propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în proza lui Max Blecher, văzută ca "proză postpsihologică", accesînd irealitatea de orice fel ("onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică" - p. 749), alunecînd către acel "naturalism expresionist" preocupat de fiziologic și senzații fruste, neocolind "deliciile maladive". În plus, intruziunea textului memorialistic în Vizuina luminată, proces care a acaparat nu puține comentarii critice, e privită ca validă textual, dar
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
și desuete din a căror alură nu poți reface constelația afectivă a epocii din care au provenit. Prima impresie pe care o ai deschizînd cartea este că nimic din ce-i acolo nu te privește, totul părîndu-ți-se de o stranietate fantomatică: felul punerii problemelor, maniera de exprimare și mai ales termenii folosiți: grade ale potențelor, grade al speciilor, intelect activ, intelect pasiv etc. La început trăiești cu impresia că, sub ochii tăi, se cheltuiește o formidabilă inteligență pentru cercetarea unor chichițe
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
emoție la confiniile cu patologicul cunoaște un reflex estetic pornind de la cadrele cu interioare somptuoase, înghețate de o demnitate desuetă, de la gros-plan-urile unor figuri abisal însuflețite de un demon pervers și inocent deopotrivă, până la panoramele cariate ruginos ale unui oraș fantomatic, iluzoriu, cu străzi pustii. Ceea ce are subtil acest film ține de dialogul pe care Balabanov îl poartă cu istoria cinematografului, dar nu într-o direcție documentară, ci în aceea a istoriei ca ficțiune, unde „simt enorm și văz monstruos" traduce
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
pergament cu un coviltir de papirus spre a-l duce acasă, adică într-un palat de incunabule. Peisajul pe care-l străbate devine el însuși livresc, prevăzut cu munți de cărți și cu un șir de cuiburi ale unor rîndunici fantomatice alcătuite la rîndul lor din papirus, într-un crepuscul luminos ca un „palimpsest rozaliu”. Ce decurge de aici? Pus în fața situației de-a opta pentru Carte sau pentru o fată, autorul recurge la un delicios subterfugiu, înzestrînd carnea trandafirie a
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
impudică, pofticioasă, însă trece la fel de ușor la dezbateri pe toate temele actualității. Deși femeie, are atitudini masculine, cu mici alunecări misogine (vezi pedepsirea femeilor „păcătoase”). Ici-colo, parantezele sale sunt veritabile lecții în alcov, de filosofie, sociologie, erotologie (Ștefan Gheorghidiu trece fantomatic prin cadru). Are păreri tranșante și incomode și despre scris: „barem ăilalți, ăia de dinainte de Revoluție, au avut și ei acolo, ceva, un obsedant deceniu, voi nici măcar atât n-ați inventat!”; „Ei bine, îți dau o veste: cenzura comunistă a
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
cum ar suna titlul ei în română și i-am zis Piele și carne. După aia mi-am dorit să traduc mai mult din micuța carte-obiect. Mă furișasem în mașina femeii care umbla de nebună prin Italia alături de o fetiță fantomatică, în atmosfera aceea poetică și extrem de fragilă. Personajul din cartea ta are dureri mari de spate, vorbește despre singurătate, arbori, păsări, desene, arte povere. Cară cu ea tot felul de vorbe spuse cîndva, de întîmplări stranii și suferințe necicatrizate. Nu
Micile fascinații by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5789_a_7114]
-
Războiul e posibil încă în cursul acestei luni“. Această a doua însemnare e aceea deja menționată din 11 august, ziua urcușului său alături de Nora și Paul. De menționat că în aceeași zi, cînd încă scrie capitolul VIII, se ivește, încă fantomatic, în mintea scriitorului, aparent fără nici o explicație, un nou personaj (care, în fapt, va lua ființă doar în capitolul următor): „Gunther - complet necunoscut pînă acum, căci nu m-am apropiat deloc de el, începe să se precizeze, deși nu încă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
de lumină”, oamenilor „buimăciți” li se arată un Ierusalim plutitor, vîrtos închegat, ca în Psalmi (122, 3) și în Apocalipsă (21, 10): „«Priviți!» strigă cineva. Zarea se despicase și un cerc plutitor de lumină albastră se deschidea ca un oraș fantomatic printre nori. Draperii de fum se dădeau deoparte, zidurile de ceață se năruiau. O cetate scînteia în soare cu acoperișuri de metal, cu suliți și scuturi ridicate în lumină. Nu era Brașovul. Era prea departe ca să fie Brașovul, era prea
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
felul aceleia cu poștalionul tracționat de boi. De aici titlul cărții lui Iorgulescu în care e de văzut o metaforă acoperitoare, netocită nici azi în sensurile ei, trimițând la stări de lucruri autohtone, la comportări și mentalități sucite și păguboase: „...fantomaticul poștalion cu boi avea să bântuie până astăzi, chiar dacă neștiut, ținuturile românești”. Un permanent du-te vino între atunci și acum realizează în textele sale Mircea Iorgulescu, alternări de perspectivă care luminează mai viu sensul unor evenimente consumate istoric. „Tezele
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
granița cu Germania populația are ceva soios, pauper, îmbătrânit. Insertul de animație cu desenele copilărești ale Dorotei constituie contrapunctul imaginar al unei realități nedeghizate, însă și ele își pierd ingenuitatea și devin deodată sumbre, încărcate de imagini distorsionate, de figuri fantomatice sau grotești. Atingerile, privirile lăptos-mucede ale clienților potențiali, burțile revărsate peste curea, mâinile noduroase, ridurile ca niște cicatrici, conversația în doi peri, aerul de bordel al discotecilor soioase, pantofii cu toc care se afundă în noroi, îmbră- cămintea țipătoare trasează
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
mărimea minorității contează, ci istoricul relației dintre comunitatea minoritară și cea majoritară. Paradoxal, antisemitismul fără evrei se manifestă mai simplu și este mai eficient. Nu mai este detestat „evreul real” din colțul străzii, ci „evreul imaginar”, evreul generic, un construct fantomatic, o fantoșă în seama căreia pot fi puse toate viciile imaginabile. „Evreul real” nu va mai fi prin preajmă ca să infirme toate aceste aberații. Mai rămâne un pas de făcut până la teoria „conspirației iudeo-masonice”, a „guvernului mondial”, a „finanței oculte
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
aceste expresii sînt biete aproximări ale unor intuiții care le trădează ignoranța, au renunțat la lexicul scorțos și au trecut la metafore. Rezultatul e o procesiune de epitete cu tentă scolastică, materia întunecată devenind pe rînd „cameleonul cosmic”, „dilatonul”, „energia fantomatică”, „numerologie variabilă”, „gazul chaplygin generalizat“, „superchintesența“ (p. 262). Nu-ți trebuie cine știe ce fler să simți că te afli în plin carnaval verbal, pletora de încercări onomastice aducînd a tatonare sterilă: entitatea misterioasă, fie ea întunecată sau invizibilă, e acolo și
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
local de aristocrație crepusculară și etnoarhaisme. Regizorul s-a repezit la decor, l-a aranjat pu- țin, a introdus câteva efecte, fumuri sepulcrale în chip de cețe nordice, zgomote amplificate prin ecou într-o casă pustie, umbre și siluete desprinse fantomatic din nebulozitate, câteva scene erotice, - până la urmă Strigoiul realizează un reușit număr de striptease -, și ceva violență, blesteme și afurisenii neaoșe, ceva artă presărată, precum glazura pe tort și gata filmul. Trebuie spus că, în absența acțiunii, ceea ce filmul solicită
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
acordat pentru o emisiune de radio. "Eu cred că istoria nu trebuie rescrisă în funcție de interese electorale de moment sau de nervii dintr-un anumit moment. Dacă președintele vrea să inducă în opinia publică ideea că au fost, nu știu, proceduri fantomatice sau că l-a scos din joben pe Morar și că n-a crezut în acele proceduri, este treaba lui. Eu spun că au fost proceduri corecte și reale și care s-au respectat. M-a surprins foarte mult și
Monica Macovei, cuvinte dure la adresa lui Băsescu: Istoria nu trebuie rescrisă în funcţie de nervii dintr-un anumit moment by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31581_a_32906]
-
din subterana plină de carcere a minții“. Ultima sintagmă sintetizează perfect arhitectura escheriană a narațiunii (pe care Cărtărescu o va schimba, în Orbitor, pe fantasticele arhitecturi citadine ale lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă. În centrul acesteia, dincolo de multiplele uși ale conștiinței desferecate treptat, se află imaginea păianjenului multicolor, care-l devoră într-un final pe Lulu (sustrăgându-l, de
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
ca într-o gară albă, curată, mirosind a suferință” și, la final, „se simțea liber și fără niciun fel de obligații față de nimeni”. Doar șoferul de taxi pare același cu toți brancardierii, semn că Relu e fie mort, fie trăiește, fantomatic, printre infra-realități. Ambiguitatea, nu doar a identităților, cât a indeciziei vis-realitate, viață- moarte, oferă, la fel ca întregul volum, un evantai de interpretări. Este și intenția autorului-narator. Iar cititorul trebuie numaidecât să continue aventura pe cont propriu. E foarte interesant
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
anatomia absurdului îmblânzit. Nuvelele și povestirile din cel mai recent volum al său radiografiază ipostazele unor distopii. La fel ca în roman, în proza scurtă drumul către sens este pavat cu istoriile unor inexistențe. Ceea ce înseamnă că eroii viețuiesc cumva fantomatic, lipsiți de personalitate ori amânând să clarifice ceea ce s-ar numi voință. Căci Florin Toma este fascinat de lumile în criză, imprevizibile, ca și de sentimentul eșecului și al inutilității. Tot ce se întâmplă în Ca la vecinul bine temperat
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
în mediul diurn, o lume întreagă, bărbați, femei, procurori, toate cele trei sexe, caută pretutindeni, cu disperată obstinație, iar cei mai mulți înnebuniți, niște entități de astă dată în carne și oase, cu înfățișare omenească în aproape toate cazurile, ubicue și totuși fantomatice, convențional numite ,mari corupți". Este vorba de inși despre care se crede că ar exista, ar fi fost văzuți în mai multe rânduri și de persoane din diferite medii, unele dintre care de certă credibilitate, altele isterice sau numai dornice
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
o casă magică. miezul unor simboluri. leagăn. o rețea de izvoare/ care desenau rotunjimi/ în jurul unui punct". Natural, într-o pivniță lumina e redusă. Tablourile se întunecă progresiv, se umplu de ceața impenetrabilă a timpului revolut, de frisonul primejdiei, de fantomatice apariții. Extincția se generalizează: ,mă întrebase părintele meu, acum vreo două decenii: oare știi cît îți va fi de/ greu să te desparți de toate astea?/ între timp am tot căutat o adresă./ străzile și orașele erau prea întunecate. casele
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
luminând mintea noastră cu cele ce în lume mari fapte, de mari oameni au rămas, și acestea voia lui Dumnezeu îngăduindu-le, ca iară, pren oameni minunile sale să săvârșească și să rămâie cunoscute rodului omenesc..." * Presa... agențiile de presă fantomatice ale vremurilor de altădată ne transmit nouă de cele mai multe ori, chinuit, orbește, cu un alfabet parcă abia închegat, evenimentele.... Iar noi, urmașii, căzând pe gânduri, putem să ne zicem după cumplita lectură: Rar mândrie mai mare la un popor atât
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
au cerut ceva bănuți, deși, scopul nu părea neapărat acesta. I-au vîrît în buzunar fără să dea importanță gestului și am început să vorbim. Întrebările pe care mi le puneau, cînd unul, cînd celălalt, erau năucitoare. Ca și personajele fantomatice din fața mea. Ca și ritmul în care interogatoriul curgea spre mine. ,Dumneavoastră știți ce anume așteptați de la viață?" ,Visați des?" Știți ce înseamnă de-adevăratelea foamea sau frigul? Dar așteptarea?" ,V-ați gîndit vreodată că o întîmplare sau alta v-
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
la Editura Polirom. In apartamentul familiei McNeil părea să fi căzut o zăpadă grea, care amuțise încăperile vaste, protocolare, și înfășase mobila într-un giulgiu alb, înghețată: catifelele și gobelinurile, patina de antic a pieselor și lemnăria aurită, toate arătau fantomatic albe sub husele care le apărau de praf și de vară. Undeva, departe, în penumbra de zăpadă și draperii împreunate, se auzea un telefon sunînd. Grady l-a auzit de cum a intrat în casă. Dar înainte de a răspunde, l-a
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]