543 matches
-
săgeată, ca un câine credincios. Ar fi trebuit s-o trag îndărăt și s-o țin în casă cu forța. Dar nu știu ce instinct stupid m-a îndemnat să mă opresc, ca să ridic lumânările căzute. Pe urmă, lăsându-le strâmbe în farfurioarele de ceai, am alergat afară, în întunecimea albăstrie, în pustietatea încremenită a falezei stâncoase. La început, cu ochii plini încă de flăcările lumânărilor, nu am putut desluși nimic, și mi-a trecut deodată prin minte gândul ciudat că, în timp ce stătusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sihastri, stupăritul era o activitate la fel de importantă ca pictura, întrucât le asigura nu numai un remediu natural excelent, ci și unul de profilaxie generală. Erau, indiscutabil, cei mai cunoscuți apicultori din ținutul Neamțului. Dar, iată, a sosit delicatesa. Pe o farfurioară albă, smălțuită, cu viniete albastre, se odihnea o minunăție de fagure, semănând izbitor cu "Floarea-soarelui", aparținând nefericitului olandez cu urechea tăiată. La vederea acestei minunății apicole, glandele mele salivare s-au scăpat pe ele dintr-un exces de secreție internă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe taică-meu cum a putut să-și ia răspunderea să mă facă. Am primit un răspuns nesatisfăcător la vremea aceea: "Ai să înțelegi când o să fii mare." Acum nu pot să nu-i dau dreptate. Îi dau ariciului ultima farfurioară de lapte de azi. Trist dar adevărat. Va trebui să-și caute alt binefăcător. E un obicei prost să adopți pisici și alte animale domestice pe care să le dai când se termină concediul. (Mai demult ne-am pomenit cu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
o mănăstire trebuie recâștigat de la falșii proprietari. Notează pe un colț de hârtie o idee ca să nu-i scape, În timp ce soarbe pe nerăsuflate o gură de cafea. Cu ochii Încă pe hârtie, pune ceașca la locul ei ghicind de la distanță farfurioara de pe noptieră (iar aici scena imaginată se Încheie). „Haideți, mâncați, iată, aveți și sărmăluțe În foi de viță, În foi de varză, noi ne-am pregătit cu de toate. Ia, părinte, am auzit că pe la dumneavoastră, la Dorohoi, sarmalele se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mănânce chiar aci. — Să-l mănânce, mă, răspunde conul Alecu, crezând că e numai o glumă. Partida începe, adversarul face tot felul de greșeli și pierde. Pierzând, acesta strigă: — Să vie c... al conului Alecu. Și chelnerul aduce pe o farfurioară o prăjitură atât de bine imitând... miza, încât conul Alecu, deși era un om inteligent, se înșală. Furios, ia farfuria cu prăjitură, o aruncă în mijlocul cafenelei și pleacă urlând: — Sunteți niște mitocani! Am făcut rău că v-am dat nas
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Fără prea mare atenție, tastez de câteva ori ecranul, în timp ce, cu o jumătate de ureche, îi ascult pe cei doi tineri din spatele meu, care se ceartă pe farfurii. Nu vreau să fiu genul de persoană care își pune biscuiții pe farfurioare bej, spune fata, aproape plângând. — Și ce vrei să fii, mă rog? răspunde bărbatul. Nu știu! Vrei să spui că eu sunt genul de persoană care își pune biscuiții pe farfurioare bej, Marie? O, Doamne, trebuie să încetez să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fiu genul de persoană care își pune biscuiții pe farfurioare bej, spune fata, aproape plângând. — Și ce vrei să fii, mă rog? răspunde bărbatul. Nu știu! Vrei să spui că eu sunt genul de persoană care își pune biscuiții pe farfurioare bej, Marie? O, Doamne, trebuie să încetez să mai trag cu urechea. Mă uit iar la ecran și mă opresc uimită. Am ajuns la locul în care poți vedea listele, ca să știi ce să le cumperi mirilor. Tocmai vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă gândeam la minunata ei viață. îmi plăcea să fiu în preajma ei... La cap, pe noptieră, era sticluța ei de parfum cu miros de mere. Dar, în plină liniște sufletească, am fost lovit, năucit de ceea ce era alături, într-o farfurioară; era dantura dânsei, cu rânjetul mort a două șiruri de dinți, cu gingiile roșii, era o priveliște de parcă aș fi găsit-o pe Regină decapitată. Mătușa Nadia era asasinată. M-am întors, am închis ușa și am plecat, trist, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
toată măreția și gravitatea ei. * Stare. Mă aflu, în camera noastră, la masa de scris, lucrul mi se pare că merge satisfăcător, cafeaua aburește; mi-a preparat-o și mi-a adus-o, într-o ceașcă mare, așezată pe o farfurioară, chiar mama; după care s-a retras în camera lor, a părinților, închizând după ea ușile, care, de obicei, stau ziua date de perete; acum însă la mama se află doamna P., vechea ei prietenă, care are un necaz în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lăbuțele din față așezate frumos pe masă, și când, drept răsplată, primește o felie de parizer (să zicem), nu se apucă s-o mănânce decât după ce mai întâi o dă, grijuliu, cu una din lăbuțe, jos, pe podea. Nici din farfurioara lor, așezată lângă fereastră, nu le place să servească, bucățile de carne și oscioarele de pui fiind mestecate sau roase sârguincios abia după ce au fost scoase pe linoleum. Mai nou, Gălbenuș își cară prada din bucătărie în hol și acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu caimacul gros cât degetul și cu mult zahăr tos pe deasupra, sau iaurt și brânză tele mea la un loc, sau două ouă la capac, tot În același preț. Alteori, capuținărul, adică paharul Înalt cu cafea cu lapte și cu farfurioara cu caimac alături, sorbit În atmosfera orientală de tutun, s-o tai cu cuțitul, din Café Macedonia, local vast și Întunecos din spatele palatului Nifon, cu zuruit și pocnete de table și de biliard, de care trebuie că-și amintește toată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
te iau de la Notre Dame, în ajunul zilei tale, și aveam în poșetă inelul cu diamantul mic? Teoriile tale asupra bijuteriilor? Și a doua zi dimineața, după ce-ți căutaseși darul sub perină, dezamăgirea ta, și bucuria apoi, când, ridicând farfurioara cu cremă de deasupra ceștii cu șocolată, ai găsit cutiuța bleu cu inelul?... Ce frumușică erai, cu codițele tale prinse în agrafe, la masa de bois de rose, plecată peste ceașca ce-ți aburea obrajii bruni! Fii binecuvântată în această
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru prima dată, spre a purta o conversație îndreptată în direcția ce ni se impunea. Conversație pe cît de scurtă, pe atît de neangajantă. Nici nu se topise zahărul în cești că Rusia a și pus pe masă Basarabia printre farfurioarele cu prăjituri simbolice. Astfel s-a încheiat gestul abia schițat pe care Varșovia ne ceruse să-l facem și pe care noi îl știam zadarnic. Pentru noi, deci, nu a fost o decepție, ci o indispoziție provocată de faptul că
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
gârlei preț de un kilometru, poate și mai mult, după care, poate obosit, prietenul Ion, care se pricepea la toate, iar eu îl ascultam chiar în tot ceămi spunea, ridica încet-încet câte o piatră din apă, cam de mărimea unei farfurioare, și cum apa era limpedeă limpede, cu multă dibăcie prindea moina sau țip arul care se găsea sub piatra ridicată, și mi-l arăta, ca să mă ambiționeze. Să caut și eu. Și, imitându-l, pescuiam și eu. Mai puțin, dar
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
dificil și nu prea pleacă urechea la doleanțele altora. Cel mai bine e să aștepți să-i treacă hachițele când ai de rezolvat o problemă. Am înțeles. Dar de ce naiba se teme? Colonelul a terminat cafeaua, a pus ceșcuța pe farfurioară, și-a scos batista din buzunar și s-a șters la gură. Batista era la fel de veche ca și uniforma pe care o purta. Dar curată și frumos împăturită. — Îi e teamă ca nu cumva să-ți recapeți umbra. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dat imediat seama că era supărată pe mine. Am intrat în gheretă și m-am așezat la masă în așteptarea Paznicului. Masa era plină de tot felul de mărunțișuri. Oare nu făcea ordine decât atunci când își ascuțea uneltele? Cești și farfurioare murdare, zaț de cafea, pipa, rumeguș... Singurele aflate într-o ordine desăvârșită erau uneltele ascuțite de pe raft. M-a lăsat să aștept destul de mult. Am stat cu ochii-n tavan, cuprinzând speteaza scaunului cu mâinile și m-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu se poate. E prea devreme. În anotimpul ăsta ea e încă puternică. Trebuie să aștepți până se mai scurtează zilele. Altfel o să avem necazuri. A luat chibritul între degete, l-a rupt în două și l-a aruncat în farfurioara de pe masă. — Trebuie să aștepți pentru binele tău. Dacă ești nechibzuit și te apropii prea mult de ea acum, o să dai de bucluc. S-au mai văzut asemenea cazuri. Trebuie să mai ai puțină răbdare. Am încuviințat tăcut. Oricum, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
persoană că ei căutau ceva? Și-atunci, cine era această terță persoană? Am renunțat la presupuneri, am băut ultima înghițitură de bere și am pus cutia goală pe măsuță. Matahală a deschis bufetul, a aruncat pe jos toate paharele, farfuriile, farfurioarele, ceștile, solnița, zaharnița, vasul cu făină. Sarea, zahărul și făina s-au împrăștiat în toată bucătăria. Ca să nu mai vorbesc de orez. Produsele congelate au avut aceeași soartă: duzina de creveți pe care tocmai îi congelasem, mușchiul file de vită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
meu. Așa imperfect cum eram. Dacă stau și mă gândesc bine, am locuit opt ani în apartamentul acesta. M-am mutat aici împreună cu soția și pisica. Mai întâi a plecat soția, apoi pisica. Venise și rândul meu. Am luat o farfurioară în loc de scrumieră și mi-am aprins o țigară. Am băut un pahar cu apă. Opt ani! Nici nu-mi vine să cred că am rezistat atât de mult. Nu găsesc motive pentru care am rămas aici atâta vreme: apartamentul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Iisuse Hristoase. Acest acces de furie - o răbufnire - m-a calmat pe moment. Miller mi-a observat mâna care tremura în timp ce ridicam ceașca de cafea la gură și apoi, amintindu-mi de buza mea, am pus-o la loc pe farfurioară. Eram gata să izbucnesc în plâns din cauza inutilității acestei întâlniri. - Pari foarte defensiv. Pari furios. Miller spuse asta fără nici un fel de emoție. Îți simt teama, dar simt și furia și o personalitate antagonică. - Iisuse, parc-ai fi psihiatrul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
La ore fixe se ducea zilnic în locuri anumite, niciodată nu greșea ora, niciodată nu scăpa întâlnirea. De pildă: dimineața nu lipsea de la oarecare cafenele unde clienții îi dedeau capete de cornuri, bucățele de zahăr și cafea cu lapte în farfurioare. La ora 12, fără greș, intra în gangul bisericii Crețulescu, urca la stânga scările vechiului imobil și intra în sala de mâncare a atelierului casei de croitorie a d-nei Briol. Cum îl zăreau, lucrătoarele îl chemau ca să-l hrănească. Ghiță Berbecu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mănăstirea. Lemnul ei se vedea că este de secole, dar totuși rezistent. Pe unele locuri, din cauza vremii care a trecut peste ea, se vedeau niște adâncituri. Ce ne-a frapat a fost faptul că pe ea existau întinse farfurii și farfurioare din metal înnegrit de vreme, lângă care erau așezate tacâmuri (linguri, furculițe, cuțite) tot atât de vechi, căni din metal din acel timp, până și șervețele dintr-o pânză de in, cred, stăteau împachetate lângă farfurii, toate acestea parcă așteptau călugării la
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ce caut eu aici. Aveam niște teze de corectat și ar fi fost mai bine dacă rămâneam acasă. Nu sunt căsătorit, dar am o pisică. În clipa asta chiar nu reușesc să mi amintesc dacă i-am lăsat kitikeți în farfurioară. Și asta mă face să mă simt și mai străin de tot ce se-ntâmplă în jurul meu. Am mâncat puțin din aperitiv și am băut un pahar cu vin. O să mă scuz peste câteva minute și o să plec ca să prind
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de oră într un restaurant de lângă magazin. Când închid telefonul, vânzătorul apare cu o ceașcă imensă. Uitați ce-am găsit în depozit. Ceașca nu e o ceașcă. E un ghiveci în formă de ceașcă. Un ghiveci imens. Uitați, are și farfurioară. Farfurioara e cât roata carului. N-am mai văzut un asemenea obiect. Întorc ceașca pe toate părțile, mă gândesc cum aș putea să-i găuresc fundul cu o bormașină. Deja știu că o s-o iau, dar îl rog pe vânzător
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
oră într un restaurant de lângă magazin. Când închid telefonul, vânzătorul apare cu o ceașcă imensă. Uitați ce-am găsit în depozit. Ceașca nu e o ceașcă. E un ghiveci în formă de ceașcă. Un ghiveci imens. Uitați, are și farfurioară. Farfurioara e cât roata carului. N-am mai văzut un asemenea obiect. Întorc ceașca pe toate părțile, mă gândesc cum aș putea să-i găuresc fundul cu o bormașină. Deja știu că o s-o iau, dar îl rog pe vânzător să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]