2,528 matches
-
și Ștefan Caragiu, muzica este creația lui Nicu Alifantis, iar mișcarea scenică este coordonată de Roxana Colceag. Sub mantia nopții de dinaintea Bobotezei, a douăsprezecea după sărbătoarea Crăciunului, totul se poate petrece, scara socială se răstoarnă, lumea-i un carnaval, iar farsele și bufonadele au rang de lege: farsa înscenată lui Malvolio (Tudor Chirilă) îi va prinde în mreje pe toți cei de față; distribuția este una remarcabilă: George Ivașcu/Mihai Bendeac, Bogdan Florea, Virgil Gătăianțu, Bogdan Tudor, Valentin Teodosiu, Gheorghe Dănilă
Agenda2005-05-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283325_a_284654]
-
Nicu Alifantis, iar mișcarea scenică este coordonată de Roxana Colceag. Sub mantia nopții de dinaintea Bobotezei, a douăsprezecea după sărbătoarea Crăciunului, totul se poate petrece, scara socială se răstoarnă, lumea-i un carnaval, iar farsele și bufonadele au rang de lege: farsa înscenată lui Malvolio (Tudor Chirilă) îi va prinde în mreje pe toți cei de față; distribuția este una remarcabilă: George Ivașcu/Mihai Bendeac, Bogdan Florea, Virgil Gătăianțu, Bogdan Tudor, Valentin Teodosiu, Gheorghe Dănilă, Tudor Chirilă, Eugen Racoți, Ștefan Bănică jr.
Agenda2005-05-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283325_a_284654]
-
o extrage din cărți aducînd-o mereu în spațiul lui intim, în mediul lui imediat. Școală cu elevii și elevele, cu băncile, caietele și țocurile - poetul e profesor - este un teatru în care se desfășoară istorii biblice și pilde, mistere și farse medievale: La Ruth silabisind dintr-un ceaslov / În cuhnia lor mică de paianta / Într-o rochiță mov cu malacov / Căci Ruth este firește premianta // Și n-are nici un bastonaș întors / Cînd Abraham - muierea că muierea - / Îi bate bombănind cu-n
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
de fereastră (bageaca de la pod) pe unde - explică autorul - "virau de-afară finul și paiele"3, Don Quijote îi întinde mîna slujnicei Maritornes, luată drept "prințesa", pentru că aceasta să priceapă "ce vajnica trebuie să fie puterea brațului unei asemenea mîini 4. Farsă reușește: cele două fete îi încătușează brațul cu căpăstrul lui Sancho Panza și îl lasă să atîrne la fereastra. Funcționînd că granița între iluzie și realitate, bageaca podului marchează - dupa Victor I. Stoichiță 5 - intrarea în spațiul imaginarului; ea este
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
scenografia românească este una a "exorcizării" răului. Românii fiind profund marcați de experiență istorică a crimei și a violenței (România fiind în continuare percepută ca tară în care un dictator odios a fost nu mai puțin odios judecat într-o farsă de proces și omorît! - sau prin prea cunoscutele dezlănțuiri de sălbăticie ale minerilor asupra celor "diferiți") căutînd și, prin teatru, iată! - să se vindece de o boală sau de un blestem.. E drept că un element covîrșitor de important în
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
fiul său, Clindor. Magicianul se apucă să depene o poveste care, încet-încet, prinde viață, pe scenă. Se naște un spectacol. O cavalcada de qui-pro-quo-uri nasc confuzii, tensiuni, îndrăgostiți de iubitele altora, oftaturi și suspine, părinți duri și păcăliți, dueluri, spade, farse, înșelăciuni. Cheia este Isabelle, o tînără de care sînt îndrăgostiți Matamore, căpitan gascon, Clindor - confidentul lui Matamore, si gentilomul Adraste. Dintre toți, Isabelle îl alege pe Clindor. Dar năravul din fire n-are lecuire! Năravul lui Clindor sînt femeile și
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
pe Clindor. Dar năravul din fire n-are lecuire! Năravul lui Clindor sînt femeile și dragul exagerat de ele, iar căsătoria lui cu Isabelle nu se dovedeste deloc a fi un leac pentru această meteahna. Isabelle îl prinde, printr-o farsă bine ticluita, asupra "faptului", cum se spune, Clindor este provocat la duel, rănit și trimis în pivniță. Pridamant - spectator, care a asistat pasiv la tot ce a văzut, este revoltat și îngrijorat de ce se petrece cu fiul său. Alcandre magicianul
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
sună penibil - pentru că lumea e plină de bătrâni înțelepți și capabili de fapte mari. E suficient să faci însă bilanțul guvernărilor girate de Ion Diaconescu, Gabriel Tepelea, Ionescu-Galbeni, Lupu, Dejeu și alți feciori vânjoși pentru a percepe întregul ridicol al farsei pe care ne e dat s-o trăim. Dl Constantinescu, înspăimântat de căderea dramatică a C.D.-ului, încearcă să se delimiteze ferm de politică dezastruoasă girata de coaliție. O face însă tot la modul aberant, păgubos-smecheresc în care excelează: încurajând
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
stare de excitație permanentă, de continuă ardere, ele se nasc pentru a muri într-o singură pagina numai (larva și fluturele!). Prozatorul nu caută subiectele, ele i se oferă într-o mișcare burlesca, într-o atmosferă carnavalesca, sfîrșind adesea în farsă. Protagonistul, ca și în alte cărți, e orașul, o geografie asumată, filtrată fin, pînă va fi devenit chiar fibră povestitorului care se lasă pradă unei magii a locului și, nu mai putin, a fantasmelor care îl traversează halucinant; printre ele
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
lux există un potențial demn de exploatat. Nu țin minte ca prin Salonta, Buzău, Vaslui, Turda, Babadag, Ineu, Reghin sau Urziceni să fi călcat picior de liberal sau țărănist, ba chiar de udemerist, altfel decât în goana cu aspect de farsă numită "campanie electorală". Lăsați în voia sorții de o clasă politică iresponsabilă, locuitorii micilor orașe sunt prizonierii aventurierilor de tot felul. În astfel de "locuri în care nu se întâmplă nimic", ce gravitau în jurul câte unei făbricuțe sau a vreunui
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
iresponsabilitatea celor care se știau deja înșurubați în scaunele puterii, Gabriel Andreescu a urcat la tribună și a rostit un tulburător discurs, o amară meditație despre ceea ce parlamentul autodesemnat ar fi trebuit să facă și să fie. Ca într-o farsă grotescă, pe măsură ce vorbitorul devenea mai grav, sala intra într-un delir al bunei-dispoziții, pocniturile lubrice ale dopurilor de șampanie acoperind propozițiile îndurerate ale singurului om din acea sală care-și păstrase intact instinctul moral. Ca într-o străfulgerare dureroasă, mi-
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
născut și o Ioană Dark, proletară în Chicago (Sfînta Ioana a Abatoarelor, de Brecht). La sfîrșitul anilor '30, Paul Claudel a scris un oratoriu dramatic, Ioana pe rug, cu muzica de Arthur Honegger... Între sanctificare și demitizare, între tragedie și farsă, între terestru și metafizic, personajul Ioanei d'Arc își continuă drumul, și e departe de a-și fi epuizat resursele. Ce face, acum, Luc Besson ? Fără prejudecăți sau inhibiții sau complexe culturale, Besson face o superproducție sănătoasă, un film de
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
fie autentică, ci doar o reclamă în culori la sicrie de lux, își pierde orice eficacitate într-un loc unde inadecvarea la real este la ea acasă, istoria oficială nici măcar un mit ce merită efortul unei demitizări, ci doar o farsă, iar oamenii se percep unii pe alții mediat, fie prin prisma propriilor interese, fie printr-un ecran de calculator care îi videază de orice esență și îi transformă în cifre și statistici. David, informatician la o obscură fundație de binefacere
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
În ce măsură sîmburele imuabil de umanitate, în care David continuă să creadă, e mai mult decît truism și lozincă într-o lume în răspăr - răspunsul oferit e de asemenea paradoxal: cinismul în care ne tîrăsc toți idolii relativismului e iarăși o farsă, nu un semn de discernămînt, cîtă vreme "un lucru nu poate fi relativ decît în raport cu altceva... Care altceva trebuie să fie absolut pentru ca acel lucru să fie într-adevăr relativ..." Numai că David își perorează convingerea într-un ospiciu de
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
iar lipsa lor de coerență la declanșarea unei alarme stridente. Știința, ultimul refugiu acolo unde filozofia, psihologia sau religia au eșuat în a oferi certitudini, se dovedește pînă la urmă și ea neputincioasă în a discerne între nebunie periculoasă și farsă, între real și aparență. Dezamăgirea - civică, în ultimă instanță - dă tonul de multe ori cinic și lipsa de compromis a paradoxurilor înnădite pe față, care sînt incontestabil sclipitoare . Dezbaterea unor probleme ce nu-și vor pierde actualitatea, precum distanța dintre
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
părea un soare al mai multor galaxii..." Trebuie să spunem că viziunea nu este suficient de convingătoare, fantasmele nu capătă consistență, iar pagini care ar fi putut deveni antologice (ca acelea din Cimitirul Buna Vestire a lui Arghezi) eșuează în farsă măruntă și macabră. Există însă și pagini de-a dreptul márqueziene, a căror protagonistă este Elisabeta, soția schizofrenică a lui Horia, personaj realmente memorabil, ființă cu o sexualitate aberantă, predispusă unor stări de transă, asemănătoare cu acelea ale marilor mistici
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
modest. Numai modest n-a fost, se știe, această personalitate care se considera nu numai cel mai mare dramaturg (a și fost) și prozator, dar și cel mai competent finanțist și chiar strateg militar, avînd parte, din această cauză, de farse ale confraților scriitori, de care cafeneaua literară a epocii a rîs cu haz. Se înțelege că, așa stînd lucrurile, Camil Petrescu nu trăia deloc retras de confrați. E drept însă că își alegea bine companionii (Ion Barbu, Sebastian, Rebreanu, Camil
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
orașul în care plouă/ de trei ori pe săptămînă/ Un bătrîn și o bătrînă/ Două jucării stricate/ Merg ținîndu-se de mînă". Paginile despre Minulescu, inexistentul sub raport literar Al. Cazaban și întreg cortegiul de șezători, mult îndrăgite de memorialist, cu farsele, glumele și chefurile obișnuite, sînt recreate cu culoare aplicată. Una peste alta, amintirile lui Virgil Carianopol se citesc cu interes și, pentru unele evocări, pot fi înregistrate și drept contribuții de istorie literară. Virgil Carianopol, Scriitori care au devenit amintiri
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
Nu peste așteptările mele de la domnia-sa, ci de la însăși traductibilitatea textului. Pynchon alunecă grăbit de la un registru stilistic la altul, zăbovește uneori între nivele, amestecînd metafore sobre cu jocuri licențioase, colocvializînd reflecții de maximă gravitate și dizertînd sobru epopeice farse ori doar glumițe simpatice. Rabelaisian de ev tîrziu, Pynchon e scriitor în sensul azi poate demodat al cuvîntului: pretutindeni se simte vibrația concretă a limbajului, voit stridentă uneori, sau aproape reprimat lirică alteori. E un truism adeseori repetat despre Nabokov
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
experiența Oedipei, ca executor testamentar, e fabuloasă: cunoaște cei mai ciudați indivizi, tot soiul de gangsteri de mucava, răufăcători care cîntă serenade, escroci cu suflet sensibil, pătrunzînd așadar, într-o lume interlopă miniaturală, de fairy-tale, doldora de qui-pro-quo-uri și de farse inocente edulcorată parodic și de aceea devenită cu atît mai șocantă. Suflul scriiturii e animat sistematic, ca într-o sală de cinema la un film mut, în care pianul răpăie îndîrjit pe acordurile unor scene violente sau periculoase, în vreme ce pe
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
violente sau periculoase, în vreme ce pe ecran se perindă figuri tăcute și inofensive. Ai sentimentul ciudat că oricînd i e va putea întîmpla ceva grav Oedipei, că ea trăiește pericole reale, dar pe de altă parte știi că totul e o farsă, o imensă parodie. Pynchon lucrează la limita subțire, pe care o subțiază insistent în întreg romanul, dintre derizoriul parodic și parodicul tragic: Oedipa Maas e o femeie care descoperă, căutînd apropierea (postumă) de o altă ființă, iubitul ei Pierre, propria
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
să dejoace prezumția unei morți suspecte: omor sau suicid impus, fiind, într-astfel, necesară salvării unor aparențe. (O practică mai toți tiranii: Hitler, de pildă,-n cazul Rommel.) Ea pare să denote, însă, și un anume gust, la Stalin, al farsei gratuit-sinistre, al unui pince-sans-rire macabru. Îi este, ea, mereu utilă? Iar dacă nu, care-i e noima cînd se exercită în sine? De ce aseitatea ei? La ce bun, totuși, mascarada retoponimizării Rusiei, constituindu-se, altminteri, într-un registru cartografic al
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
recunoaște un caracter dictatorial puterii lor discreționare, nu sunt dispuși să i-l admită și pe acela oligarhic, o dictatură proletară fiind, în pură teorie, una a celor foarte mulți. De unde și ipocrizia, această preschizofrenie, cu, corolar inevitabil, perpetua potemkinadă, farsa jucată pretutindeni în vastul continent sovietic: la Gorki, la Kirovograd, la Frunze, la Kirovabad, la Kuibîșev și la Kirov(sk).
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
o așa-zisă "comedie de bulevard" căreia i s-au accentuat valențele caricaturale prin tratarea în cheie parodică. De unde și înrudirea cu spectacolul lui Vlad Mugur Crima din Strada Lourcine, care a transformat un vodevil de Eugène Labiche într-o farsă postmodernă. Uzînd de arma acurateței care îi este deja caracteristică, Vlad Massaci îl continuă pe Vlad Mugur și în tentativa acestuia de a familiariza publicul românesc cu șocul violent al textelor manifest, în mod programatic concepute să activeze conștiințele porecum
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
cinematograful sud-coreean a prezent cu șapte titluri acoperind, iarăși, cam toată gamă posibilă, de la "college horror" la amor și trecînd printr-o neașteptată satiră la adresa lumii cinema-ului (în foarte apreciatul Killer Story). În ce mă privește, am jubilat la farsă macabră The Quiet Family (de Kim Jee-woon, 1998): o comedie neagră "cum scrie la carte", cu un scenariu dement stîrnind urlete de rîs la fiece răsucire (burlesca) de situație și cu o "familie" de actori (din toate generațiile) făcînd mai
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]