472 matches
-
-l liniștească, deși desenul mașinăriei era fabulos. ― Aici! ― Ceva nu merge? zise Kane. ― Nu ceva. Am găsit un mecanism. Lambert și Kane alergau spre el. Fiecare pas pe care-l făceau cu ghetele grele ridica mici gheizere de praf. Alăturară fascicolul lămpilor electrice celui al lui Dallas. Totul părea liniștit și mort. dar căpitanul își zicea totuși că o energie mult prea răbdătoare trebuia să funcționeze îndărătul acestor ciudate structuri. Travaliul mecanic era sugerat de mișcarea regulată de du-te-vino al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și-i crescu brusc moralul. Puțul își urma întruna cursa amețitoare fără să devieze și fără să se îngusteze. Nici să se lărgească. Kane își luă inima în dinți, și-și dădu drumul în căderi lungi întrerupte cu popasuri scurte. Fascicolul lanternei nu-i dezvăluia decât aceeași noapte monotonă, neschimbătoare. Iarăși obosit, se opri un moment și verifică toți senzorii. ― Interesant, zise pentru colegii lui, sunt sub nivelul solului, ― Te recepționez, replică Dallas. (Gândindu-se iar la ideea cu mina, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Lambert. ― Cât timp mai avem până la apus? Ea își controlă instrumentele și declară: ― Douăzeci de minute. Apăsă pe aceste cuvinte cu o privire semnificativă. Fără comentarii, Dallas se aplecă iar deasupra puțului, continuându-și observarea neliniștită deși nu vedea nimic. Fascicolul strălucitor al lămpii lui Kane dezvăluia alte forme nemaivăzute, lipite ca niște ventuze pe planșeu, spre centrul încăperii. Se duse într-acolo și, făcu un tur, păstrând o distanță respectuoasă. Observă unele din specimene. Fiecare avea cam treizeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o zgâlțâise. O a doua erupție rupse suprafața de cupru, apoi altele, până formară niște crăpături. ― Nu sunt toate la fel, spuse Kane care nu observase nimic. Nici o cicatrice, nici o spărtură pe niciuna din ele. Dintr-o simplă întâmplare, întoarse fascicolul lămpii spre protuberanța pe care o atinsese cu un minut mai devreme și, năucit, văzu metamorfoza. Suprafața ovoidă, până atunci opacă și dură, era acum translucidă. Paralizat de uimire, se holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un mușchi. La extremitatea mușchiului, o formă, convexă, întunecată, avea aspectul dement al unui ochi. Ochiul, dacă era ochi și nu doar o excrescență vâscoasă... merita o privire mai atentă. În ciuda scârbei care-i întorcea stomacul pe dos trimise un fascicol de lumină directă pe această clocotire organică. Ochiul se mișcă și-l fixă... Ochiul explodă. Propulsat prin membrana ca urmare al bruștei descărcări electrice conținută în mușchiul încolăcit, mâna se deschise și țâșni spre Kane. Ridică instinctiv un braț pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lungul coridorului punții B, se aflau instrumente prețioase și conducte de tot felul. Brett căuta deja urma acidului pe tavan, sub infirmerie. Până să ajungă acolo, lichidul avea de parcurs mai multe nivele intermediare făcute din aliaje rezistente. Dallas îndreptă fascicolul de lumină în sus, trecu în revistă la repezeală încâlceala de țevi, monitoare, indicatoare de nivel. ― Acolo! Deasupra lor își făcu apariția gazul, urmat de un mic șențuleț de lichid gălbui amestecat cu aliaj ros. Șiroi un moment și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spre o despicătură făcută la semiînălțime. ― A fugit pe-acolo. Atunci văzură, Ripley și ceilalți, că era deschis canalul de ventilație. Grilajul de protecție, care în mod normal acoperea gura de aerisire, fusese ciopârțit. Luându-și lanterna electrică, Dallas îndreptă fascicolul în canalul întunecos. Când se întoarse cu fața la colegii lui, părea tulburat. ― A venit timpul șă ne mai tragem sufletul. ― Ai înnebunit? exclamă Lambert. ― Nu înțelegi? replică Dallas. Asta ne ușurează treaba. Canalul duce la sasul principal. Pe la jumătate nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
asemeni unei esențe din parfumurile ființei, în atomii existențelor individuale care o propagă și susțin. Această comunicare circulară între actorii cotidianului și atmosfera sa globală asigură continuitatea mundaneității glisată pe fluxul neoprit al timpului. Omul evocat anterior ca parte, ca fascicol al erupției umanității ce-și aleargă destinul prin labirintul imanentului, poartă, prin urmare, stigmatul totalității de care aparține. Această reflexie-pecete așezată profund în viața sa individuală către ce modalități și imperative existențiale îi îndrumă ființa? Ce dorește, în esență, cotidianul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
inepuizabile. În liniștea îndurerată el surprinde asemeni unor străfulgerări cristalice potențialul nesfârșit al sinelui, fondul fără contur uitat în noaptea naivității cotidiene. Astfel, întors prin răutatea aproapelui spre profunzimile lăuntricului, naivul își pierde naivitatea iar ochiul interior îl învăluie cu fascicolul unei priviri abisale, cu unda unei lucidități ce-și are temeiul în natura crepusculară și atemporală a spiritului său. Orbirea se risipește iar lumina frivolă a exteriorității este punctată stelar de torentul solar izbucnit din miezul unui sine redeșteptat. În
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat. Misticul propune ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la sine dar se și sesizează ca aruncat în imanent, exilat în matrița fizică pe care acum, poate ca nicicând, o surprinde ca disolubilă, fragilă și efemeră. Aici sufletul suferă alterarea corporalității în care este închis conștientizând relativitatea trupului ca fascicol de imanență activă. Prin această conștientizare adusă de restrângerea la sine din răsfirarea în mundan, de reconcentrarea atomară a spiritului în propria individualitate, suferindul își asumă transcendența ca unică zonă primordială spre care se poate elibera de imanentul ce-l
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sfințeniei eflorescente ancorată în perimetrele grosiere ale imanentului, tot asemenea, este înțeles cotidianul deșertăciunilor ce copleșesc întru neliniște conștiințele umane drept insula învăluită în nesfârșirea transcendenței. A vedea absolutul iluminat al unei asemenea împrejurimi implică transfigurarea privirii care sesizează în fascicol deja asimilat celor sesizate, mai exact, descoperirea înnoitoare în sinele observatorului a ceea ce este dăruit observării. Dar, așa cum a fost evocat anterior, aici nu survine un demers de reflecție analitică asupra propriei interiorități a credinciosului, un act glacial de consemnare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de lumină a țâșnit de sus, de deasupra capetelor noastre, căzând pe un ecran. Pe ecran, a apărut un tânăr care semăna cu mine, având o înfățișare destul de plăcută. M-am speriat crezând că am fost filmați făcând sex. Fascicolul de lumină s-a stins brusc. Avionul se pregătea să aterizeze. Am băut o ceașcă de cafea împreună cu ea, nici măcar nu reținusem cum o cheamă, apoi încă una. Vântul bătea din ce în ce mai tare și avionul se balansa, de parcă ar fi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea să lucreze asupra ideii lui Crang despre jucătorii de șah posibili și pericolul ce-l pândea pe Gosseyn. Era ciudat de convingător și gândul zbură din nou la Janasen ca fascicolul unui far. Acest om era punctul de plecare. Cineva îl plasase pe "eșichier", poate pentru un moment infinitezimal al timpului universal, simplu pion într-o imensă partidă - dar pionii au locul lor. Pionii veneau de undeva, și, dacă erau umani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Nu avea elice, doar niște fișe de metal care ieșeau din aripile masive. Niște plăci de un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ăsta? ― Nu. ― Formez numărul lor și le zic, așa, că am nevoie de un aparat? Nu trebuie să le spun unde să vină? ― Nu. Absolut toate roboplanele publice sunt în legătură cu centrala de comenzi, în permanență. Prin unde. Aparatele urmăresc apoi fascicolul de comandă și ajung la videotelefonul de unde s-a solicitat. ― Asta-i tot? Nimic altceva? Ea își clătină capul. ― Nu, nimic. Pentru Gosseyn răspunsurile erau mult prea deschise. Dar exista totuși un mijloc de control. Detectorul de minciuni. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu te urci în avion. Ca să fim siguri că ai s-o faci fără vorbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea să lucreze asupra ideii lui Crang despre jucătorii de șah posibili și pericolul ce-l pândea pe Gosseyn. Era ciudat de convingător și gândul zbură din nou la Janasen ca fascicolul unui far. Acest om era punctul de plecare. Cineva îl plasase pe "eșichier", poate pentru un moment infinitezimal al timpului universal, simplu pion într-o imensă partidă - dar pionii au locul lor. Pionii veneau de undeva, și, dacă erau umani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Nu avea elice, doar niște fișe de metal care ieșeau din aripile masive. Niște plăci de un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ăsta? ― Nu. ― Formez numărul lor și le zic, așa, că am nevoie de un aparat? Nu trebuie să le spun unde să vină? ― Nu. Absolut toate roboplanele publice sunt în legătură cu centrala de comenzi, în permanență. Prin unde. Aparatele urmăresc apoi fascicolul de comandă și ajung la videotelefonul de unde s-a solicitat. ― Asta-i tot? Nimic altceva? Ea își clătină capul. ― Nu, nimic. Pentru Gosseyn răspunsurile erau mult prea deschise. Dar exista totuși un mijloc de control. Detectorul de minciuni. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu te urci în avion. Ca să fim siguri că ai s-o faci fără vorbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oră. Noaptea târziu se trezi, aprinse lumina, ceasul de pe noptieră arăta patru și jumătate. Se ridică, luă o lanternă dintr-un sertar și deschise fereastra. Nu mai ploua, se vedeau stele pe cerul întunecat. Cipriano Algor aprinse lanterna și îndreptă fascicolul de lumină spre cușcă. Lumina nu era suficient de puternică ca să vadă ce era înăuntru, dar Cipriano Algor n-avea nevoie decât de două licăriri, doi ochi, și ei erau acolo. De când l-au trimis înapoi cu jumătate din vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Începură să se contureze umbre nemișcate, care se iveau din Întuneric. Când se apropiară de ele, le recunoscu. Erau două, trei, zece vagoane agățate În convoi, parcate la capătul șinelor. — Asta voiam să-ți arăt, spuse Zero. Aprinse lanterna. Îndreptă fascicolul de lumină Înspre ferestrele opace, și apoi Îl coborî pe lateralele vagonului. Și atunci Maja văzu. Vagoanele erau albastre. Fuseseră albastre, căci acum lateralele lor erau cufundate În mii de desene. La Început deosebea cu greu sensul lor. Se iveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]