163 matches
-
prioritară, poate, dar pretinzând adaosul altora. Cu dese căderi spre ultimul prag. Forța uitării a operat, apoi, dând fiecărui val de generații elanul de a se ridica, în acea necunoștință de cauză, curios dar verificat, urzitoare de energii. Ar fi fastidios și neproductiv să rescriem aici istoria prin unicul criteriu al sistematicelor jafuri - și ele tot atâtea praguri de jos - suferite de un neam, de la capturarea tezaurului lui Decebal de către cuceritorii romani, la pierderea tezaurului trimis la Moscova în decembrie 1916
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]
-
o posibilitate de suplinire a inspirației reale. Poate că rareori că în Lumini crepusculare (exceptînd producția sufocant-retorică din anii ^50) chiotul se aude cu atîta sîcîitoare obstinație. Scurtă piesă intitulată chiar Chiot adună, parcă, toate păcatele unui scriitor. (...) O specialitate fastidioasa a lui Mihai Beniuc sînt moralitățile săltărețe, banale, scrise cu uluitoare neglijență. (...) Cînd e iritat, Beniuc scrie și mai rudimentar-tantos, cu personificări grăbite: ăAducere-aminte, de ce mă provoci?a, a Tu, Orfeu, ce vrei în lume?a; unor eroi li se
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
sensul unei inteligente estetice) compromis în favoarea fragmentului, fiecare piesă putînd fi citită nu doar în direcție integraționista, ci și în cea a unei autonomii care adesea da cîștig de cauză pulsației lirice, fatal discontinue. Evitînd riscul unei construcții reci și fastidioase, din cărămizi nerezonante, poetul ar fi putut declară folosindu-se de un vers al lui T.S. Eliot, de la sfîrșitul poemului sau, The Waste Land: "Aceste frînturi le-am țărmurit împotriva năruirii mele". Deoarece construcția lirica dedicată duratei se străduiește a
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
este prin excelență unul modern, mai cu seamă prin faptul că absurditatea lui se reduce la natura umană și îndeamnă cititorul la analiză critică. Acțiunea în sine este redusă, lăsând loc monologului interior pentru fiecare personaj în parte. Caracterul oarecum fastidios al acestei tehnici literare este compensat de naturalismul gândurilor personajelor: moarte, tortură, furt, posesiune; nici chiar gândurile lui Kien nu scapă acestei caracterizări, deși ele sunt atenuate la el prin aluzii literare. Romanul a fost scris pe când autorul se afla
Elias Canetti () [Corola-website/Science/308616_a_309945]
-
și al Anei Sorensdatter Lund. Copilăria sa stă sub semnul pietismului auster și melancoliei tatălui. Tatăl său, un om profund religios și obsedat de sentimentul păcatului, a influențat dezvoltarea tânărului Soeren în direcția unei melancolii religioase și a unei imaginații fastidioase. Studiază teologia intre anii 1830 și 1840 la Universitatea din Copenhaga, susținându-și dizertația finală in iulie 1840 cu o teză despre ironia socratică. În același an, se logodește cu tânăra Regine Olsen, in vârstă de numai 18 ani. În
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
urmă nu îl au. Întrajutorarea se revelează deci a fi o strategie câștigătoare în sânul unei specii socialmente dependente cum e specia umană, și de aceea el a fost reținut de către selecția naturală. În ochii unui ateu, ritualul bizar și fastidios pe care și-l impun credincioșii pare fără sens. Chiar și pentru credinciosul practicant, ritualul altor religii nu-i pare decât o superstiție. Pentru un evreu, a face 30 de ture în jurul unei pietre pentru a obține o mai bună
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
imediat de comentatori și atinge un tiraj nemaiîntâlnit la o lucrare filozofică în Germania postbelică. Volumul este de altfel tradus, până astăzi, în peste 30 de limbi. Stilul de o mare claritate și expresivitate al lucrării, dezbărat de jargonul filozofic fastidios al eseurilor de critică marxizantă cu care publicul fusese obișnuit până atunci, contribuie la succesul acesteia și îl impune drept unul dintre cei mai novatori autori ai genului. Atras mai întâi, ca mai toată generația sa, de teoria critică și
Peter Sloterdijk () [Corola-website/Science/304838_a_306167]
-
sub directa și atenta supraveghere a cenzurii. Totuși, ea a criticat opinia tinerilor cinefili că genul istoric ar fi fost integral compromis nu doar politic, ci și estetic. Potrivit Elenei Saulea, „pelicula are un conținut narativ univoc, pregnant declamativ, lozincard, fastidios pentru spectatori. Căci nu este deloc verosimil ca pe vremea marelui domnitor să fi circulat astfel de texte ale independenței sau neatârnării, ale suveranității grandilocvente și alte infuzii de naționalism, sărace în conținut afectiv tocmai prin recurgerea la o limbă
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
potrivit profesoarei Elena Saulea, generozității sale tematice: participarea semnificativă a țării, respectiv a Moldovei, la „o ordine spirituală superioară, singura realitate ce rezistă în istoria frământată a neamului”. Deși consideră că „pelicula are un conținut narativ univoc, pregnant declamativ, lozincard, fastidios pentru spectatori”, ea remarcă prezența unor secvențe memorabile, precum cea a bătăliei de la Vaslui în care forțele supranaturale par a-i ajuta pe muritori așa cum zeii se implică în Războiul Troian.
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
îndeosebi în "Trecute vieți de doamne și domnițe" (I-III, 1932-1939), "Domnița Alexandrina Ghica și contele D'Antraigues" (1937) și "Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane" (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui Gane vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea " Trecute vieți de doamne și domnițe" (vol. I a fost premiat de Academia Română). Subiectele, pe cât de inedite pe atât de captivante, se derulează în povestiri pline de
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
și că Frieda a reluat slujba de la „Curtea domnească”. Din acest punct, romanul devine din ce în ce mai fragmentat. Într-un capitol, Barnabas planifică o întâlnire între K. și unul din prim-secretarii lui Klamm, Erlanger, dar protagonistul o ratează, adormind la poveștile fastidioase ale funcționarului Bürgel. La finele romanului, Pepi îi relatează lui K. propria teorie despre Frieda: această femeie nu ar fi vrut decât să-și consolideze puterea în fața lui Klamm, arătându-i că nu se rușinează să fugă cu om neînsemnat
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
descrierea acesteia trebuie să fie de așa natură încât aparent, prin urmare, termenul de grotesc, astfel neinventat, altfel decât la Stanislaw Zielinski sau Sławomir Mrożek. Limbajul grotesc a lui Müldner însoțeste transmiterea valorilor artistice colocviale în limbă asociate cu grija fastidioasă pentru integritatea gândirii, indefinit constructivă. Construcția cărților sale este totuși preconcepută (de ex. Tomul poveștirilor „Vă rog dormiti“, în care anumiți critici l-au considerat „Introducere în roman”). Această scriere constă în chemarea tradițională a naratării și poeticii, care a
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
diametrul limitat al instrumentelor pe care erau în măsură să și le ofere (prețul unui telescop crește, de altfel, în mod exponențial cu diametrul obiectivului), iar singurul mod de a merge mai departe era să se lanseze în astrofotografie, mai fastidioasă și care nu procură aceleași senzații. După spusele lui John Dobson însuși, acesta și-a tăiat primele sale oglinzi încă din anii 1950, în cel mai mare secret în mănăstirea sa vedistă californiană. Și-ar fi construit astfel primul său
Telescop Dobson () [Corola-website/Science/337562_a_338891]