415 matches
-
vox "voce") - în filozofia logică/ epistemologie este utilizat cu accepțiunea de "două înțelesuri". Termenul a trecut printr-un proces de determinologizare, fiind utilizat în limba comună cu sensul de îndoielnic, suspect. Prin extensie semantică a dobândit accepțiunea de incert, nesigur. Fatalism (lat. fatum "destin") desemnează o doctrină filozofică/ religioasă conform căreia dezvoltarea naturii, a societății, evenimentele din viața omului sunt prestabilite de o forță implacablilă. În uzul comun, termenul circulă cu sensul de predestinare, pasivitate, resemnare în fața destinului. Termeni aparținând aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Robert Kaplan, sau istoricul belgian J. Pirenne, care crede că poate distinge, după localizare, popoare "maritime" individualiste și liberale și popoare "continentale" autoritare și sociale. Dominația crescută a omului asupra mediului a făcut din ce în ce mai puțin convingătoare tezele inspirate de un fatalism geografic. Mișcarea ideilor pe de o parte, progresul tehnicilor pe de altă parte sunt factorii cei mai des avansați ca responsabili de dinamica sistemelor economice. Tezele cele mai faimoase le aparțin lui Max Weber și Karl Marx. a. Pentru marele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
uciderea lui Cristos (10, 20, 21, 29). Uneori (1, 4), tema iudeilor este introdusă prin opoziție cu cei ce nu sunt nici iudei și nici creștini; uneori, acestora le sunt rezervate considerații separate unde sunt condamnate cultul aștrilor, idolatria și fatalismul (6), sau politeismul (9). Așa cum am spus, exegeza textelor biblice însoțește dezvolatrea diferitelor tematici; însă, în anumite cazuri, atenția se concentrează asupra interpretării Scripturii: de exemplu, când e vorba despre nașterea și sacrificiul lui Isac, simbol al lui Cristos (5
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
i-au curățat-o și i-au așezat-o apoi la loc. La moartea profetului, ca și la sfârșitul lui Constantin, al lui Atila sau al împăratului Valentin, istoricii timpului nu uită să pomenească de apariția vreunei comete.): Coranul acceptă fatalismul astrelor; steagul verde poartă cornul Lunii și steaua Profetului. In orice perioadă, califii caută horoscoape iar cărturarii le cultivă. Până la sfârșit, cele două noțiuni: astronomie și astromancie, la arabi înseamnă aceeași idee. Filiațiunea astrologiei arabe este certă. Scoala de medicină
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Hogea la Isarlâk); personaj din lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți magice), fatalism, pasivitate și decadență, senzualitate exacerbată; nostalgia astralului, plâns, rugă, cântec de "prohod" pentru personajul de lupanar (Răsturnica); o zdreanță "învechită-n răutăți"; "doftorița la moșnegi" (Cântec de rușine); balcanismul e modul de a zâmbi al cuiva care proiectează farsa tragică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pentru a exprima o viziune fatalistă a vieții. O altă formă a anticipării, mai mult sau mai puțin tradițională, este rezumatul de la început, restul povestirii oferind explicația rezumatului prezentat la început. Acest tip de anticipare poate sugera un sens de fatalism sau predestinare: nu se poate face nimic, putem doar urmări progresia către rezultatul final, în speranța că data viitoare putem recunoaște scrisul de pe perete. Acest tip privează narațiunea de suspans, cel puțin de un enumit tip de suspans. Suspansul generat
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și ale tuturor popoarelor romantice că În conștiința poporului nostru este adânc Înrădăcinată credința În fatalitate, ca de altfel, la toate popoarele din Peninsula Balcanică. Expresiile așa i-a fost scris, așa i-a fost să fie se apropie de fatalismul oriental, dar concepția despre Ursitoare poartă amprenta Destinului elenic (putere oarbă, surdă, inexorabilă). În basmul românesc, ca și În unele versiuni paralele, elementul creștin s-a suprapus și a fost asimilat. Capitolele din Studii folclorice (Ielele sau Zânele Rele, Zilele
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cele două entități vizând capacitatea lor de modelare a vieții omului. Timpul personal al omului se află inclus Într-un timp social, Într-un destin comun. Ov. Papadima se Împotrivește modernizării, militând pentru tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie să privim credințele despre Soartă și Noroc pornind de la modalitatea creștină a culturii poporului nostru. Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor În legătură cu fatalismul unui neinițiat În folclor, care vede În
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie să privim credințele despre Soartă și Noroc pornind de la modalitatea creștină a culturii poporului nostru. Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor În legătură cu fatalismul unui neinițiat În folclor, care vede În lume un Întreg furnicar de ființe stranii (Ursitele și Ursitoarele; zânele bune și zânele rele; Partea; Piaza Bună și Piaza Rea; Noroacele, Diavolul și Spiridușul; Îngerii și sfinții; Ceasul Rău și Sfânta Cruce
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cei interesați se remarcă o grupare ce vorbește cu pietate despre destin, În timp ce alții flirtează cu el sau sunt Îmbufnați. Realitatea destinului nu poate fi explorată decât prin raportare la alte concepte: determinism (destinul include determinismul, dar Îl depășește), la fatalism (nu se poate concepe destinul fără nici o notă de predestinare, dar omul e și predeterminat și liber) și la libertate (se spune că un factor oarecare a rupt destinul unui om, s-a pus În calea destinului său, ceea ce nu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea, constatăm În literatura română veche o privire ceva mai nuanțată asupra sorții, asupra poziției omului În lume. Această viziune nu iese din cadrele bisericești, Însă ea devine ceva mai personală și nu mai adoptă integral fatalismul. Nu Întâmplător, cei care inovează, deși Într-un mod mai degrabă timid, față de doctrina Bisericii Ortodoxe, Înțeleasă ca o dogmă față de care nu te poți abate, au fost scriitorii culți, cei care luaseră contact cu diverse opere filozofice și istorice
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
umane.El populează basmele cu o mulțime de personaje și elemente de decor precum Dumnezeu, Sf. Petru, pustnici, acțiuni, jurăminte, obiecte sacre, etc.În ceea ce privește relația dintre destin și cele două faze amintite de evoluție a culturii populare, putem observa că fatalismul, frica În fața necunoscutului, Împăcarea cu soarta, au căpătat mai târziu o raționalizare. Astfel , În cele mai reușite narațiuni din punct de vedere literar, se sincretizează aspirația milenară a umanității de a concepe viața nu ca pe o Întâmplare , ci ca
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
apărut într-o excepțională versiune românească semnată de anglistul și romancierul constănțean Florin Șlapac, repropune o narațiune clasică scandată modern, britanică și irlandeză totodată, eliptică de orice zăbavă descriptivă sau sentimentalism. Abil în practica reinscripției unor climate psihologice sub zodia fatalismului ce amintesc de "Oameni din Dublin" (Joyce) sau personaje și decupaje din narațiunile unui Maupassant sau Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți de angrenajul social), Trevor povestește cu o rece obiectivare viața și dezamăgirea afectivă a unei tinere
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Malthus nutrește un pesimism direct proporțional cu nevoia activismului social prin care virtuțile pragmatice ale calvinismului ajung să genereze o contrareacție la filozofia hedonistă a secolului al XVIII-lea. Dar ambele direcții (machiavelică sau malthusiană) se reconciliază tacit în vocația fatalismului, la egală distanță de rădăcinile etosului creștin. Funcționalismul german sau forța tradiției protestantetc "Funcționalismul german sau forța tradiției protestante" Cu această concluzie se încheie prima parte a cărții lui John Milbank, care analizează rădăcinile liberalismului economic în stufoasa îngemănare de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
viața a ajutat la conservarea identității lor, dar le-a exclus de la circuitul principal al schimbărilor istorice. Populațiile mai vechi au tendința de a fi mai liniștite, mai împăcate cu ele însele și cu soarta ce le-a fost hărăzită. Fatalismul a pus stăpânire pe mintea și sufletul lor, modelând caracterul acestor ființe care și-au asumat un destin pe măsură. Neîncrezătoare în propriile puteri, au preferat să îndure stăpânirea altora. Înarmate cu răbdare, au așteptat ca ocârmuirile să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
afectivă bipolară. Ea se manifestă prin episoade depresive și/sau maniacale. În faza maniacală, dragostea este expansivă, cu multe cântece și dansuri, generozitate nefondată, activitate febrilă dar superficială, dezinhibiție sexuală. În faza depresivă, dragostea este tragică, bazată pe autoînvinovățire și fatalism, iar uneori se poate împlini prin... suicid. Iubire cu melancolie De ce oare cel care iubește este trist? De ce dragostea este de cele mai multe ori o tragedie, și nu o comedie? Pe vremea lui Galenus, un mare medic empiric, se credea că
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mult norocul? O spune și celebra zicală: Decât un car de minte, / Mai bine un dram de noroc. Sau Prost să fii, noroc să ai. Și mai e ceva, proverbul: Capul plecat, sabia nu-l taie, nu indică oare nepăsare, fatalism? Bineînțeles că aceste proverbe și zicători au o arie destul de mare de răspândire. Nu cred Însă că ele sunt cunoscute de nemți și de japonezi. Un alt proverb pe care l-am auzit rostit de consătenii mei Încă de când eram
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pune astfel în evidență, după B., fondul prin excelență liric, cu nostalgia și sentimentul contemplativ al singurătății, în contrast evident cu înclinarea spre criticism și ironie mușcătoare, cu înțelepciunea umoristică și satirică de proveniență orientală a literaturii noastre, dominată de fatalism și de o experiență a neșansei. „Dacic, latin, bizantin - poate și slav într-o măsură, dacă ideea însăși de slavism n-ar fi atât de nebuloasă și greu de definit -, el se distinge de al celorlalte popoare vecine și se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
cu sensuri filosofice. Scrie, de pildă, „a năimi”, „vedenie”, analizează cuvântul „tocmeală” sau cuvântul „rânduială”, ia câte o o biată vorbă („ba da, ba nu”, „pururea” și „de-a pururea”, „tot-de-a-una”, „are loc” etc.) pentru a scoate din ele semnele fatalismului și ale eleatismului funciar românesc. Din această nouă experiență ființa românească iese îmbogățită, înnobilată, competitivă în plan metafizic; ea are acces la spiritul pur, trăiește metafizic existența și primește într-un mod original gândul trecerii. Există, spune cu o neascunsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
demon adormit, pusesem în mișcare o mașină mortală; și ce avea să fie, avea să fie! A doua zi dimineață s-a întâmplat ceva, și anume a reapărut Rosina. După oribilul meu interludiu nocturn, reușisem să adorm. Posibil că simplul fatalism m-a azvârlit în brațele somnului. N-are decât să vină Ben, n-are decât să dea foc casei, n-are decât să mă omoare! Meritam să mor. Când m-am trezit însă dimineața, mă simțeam mult mai puțin fatalist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
jocuri politice 67% 2 Tendința de a se crede mai deștepți 59% 3 Tendința de a căuta țapi ispășitori 62,3% 4 Comoditatea - lenea 52,8% 5 Tendința de a invidia 59% 6 Superficialitatea (merge și așa) 53,4% 7 Fatalismul (așa a fost să fie) 39,8% 8 Lingușeala 49% 9 Tendința de a-ți plânge de milă 47,1% 10 Credința în noroc 35,7% 11 Neasumarea responsabilității 53,1% 12 Credința în superstiții 44,5% 13 Tendința de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
a Europei i s-a adăugat instabilitatea internă. Prea multă instabilitate! Istoria românilor are o pronunțată notă anarhică. Cum să se construiască durabil? Se află aici originea unei neîncrederi În istorie, În orice proiect pe termen lung. O doză de fatalism s-a insinuat În cultura românească. Stare de spirit exprimată de Miron Costin Într-o frază memorabilă: „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi.“ În fața turcilor Raporturile cu turcii reprezintă un important capitol de istorie, dar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care a fost rămâne În urmă, tot mai În urmă... Agresiuni Împotriva Bucureștiului, s-au coalizat multe adversități. De la neplăceri aproape cotidiene la catastrofe, toate se țin lanț. Poate că tocmai nesiguranța vieții a imprimat psihologiei bucureștene o doză de fatalism, combinată cu dorința de a trăi clipa, fără a Învesti prea mult În viitor. Primul mare dușman este Însăși clima. Departe de munte, departe de mare și Într-o câmpie deschisă spre stepele rusești, Bucureștiul se supune unui climat tipic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
zadar. Ce s-ar fi Întîmplat este ceea ce se va Întîmpla peste șase sau șapte ani, cînd acum proaspeții studenți, copii ai clasei muncitoare și ai țărănimii, Își vor lua calificările În diferite domenii. Dar nu trebuie să privim cu fatalism viitorul și nici să Împărțim oamenii În două categorii: copii ai proletariatului și ai țărănimii și contrarevoluționari. E o viziune simplistă și neadevărată, și nimic nu poate educa un om de bună-credință mai bine decît să trăiască În mijlocul revoluției. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
defensivă și resemnată în faptă” (1907/1995, p. 350), „tradiționala noastră nepăsare, credința în fatalitate, în soartă, în noroc, cu desăvârșită lipsă de încredere în noi înșine” (1907/1995, p. 363). Dimitrie Gusti și Emil Cioran vorbeau, de asemenea, despre fatalism, resemnare, pasivitate. Cu toate acestea, există deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din spațiul mioritic. Lucian Blaga îl numește „sentimentul destinului”: Sentimentul destinului, încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă și el structurat de orizontul spațial înalt și indefinit
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]