1,080 matches
-
a lucrurilor Într-un mod atât de concret, apropiat de cel al percep?iei umane. Astfel c? prezen?a florii albastre Înseamn? În poezia lui Eminescu mai mult decât un simplu element de peisaj, o pat? de culoare În decorul feeric al p?durii sc?ldate În razele de argint ale astrului nocturn. În „ ?? lin (file din poveste)", floarea albastr? devine simbolul iubirii Împlinite, pe care natura o binecuvânteaz?. Ea este prezent? de aceea, În mod simbolic nu numai In descrierea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i" (Manuscrise). Oglind? a armoniei universului, lacul devine proiec?ia liric? a iubirii. De aceea frumuse?ea lui este neobi?nuit?: „ Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni Îl Încarc?; Tres?rînd În cercuri albe El cutremur? o barc? ". (Lacul) În lumina feeric? a lunii, oglindă lacului uime?te prin cromatică să: galbenul nuferilor sclipe?te În albastrul intens ?i clar al apei, moleculele de lumin? se preschimb? În „cercuri albe" sau alc?tuiesc „bulg?ri" argintii aruncă?i pe pânză „?esut?" de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vr? jit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri. Că s? ias? chipu-nfa??, Trandafiri arunc? tineri, ??ci vr?ji?i sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri" (Cr?iasă din poveste) Totul st? În aceast? lume feeric? sub semnul „vrajei", al realit??îi transfigurate În poveste: undă lacului e „fermecat?" („Trandafiri arunc? ro?îi / Peste undă fermecat?"), lacul e „vr?jit" de mult de cuvântul sfintei Miercuri, glasul apei „Îngân?" cântece vr?jite. Sub lumina soarelui, lacul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din ț??? anul pr???latic" ori „sar În bulg?ri fluizi peste prundul din r?stoace / În cuibar rotind de ape" (C?lin -file din poveste), sclipirile de argint sau „tremurul" albelor valuri printre pietre des?văr?esc frumuse?ea feeric? a ?? durii. („Peste albele izvoare / Luna bate printre ramuri" Povestea codrului; „Vino-n codru la izvorul / Care tremur? pe prund" Dorin?a). Simbol al Începutului vie?îi, izvorul „r?sare" de lang? „teiul nalt ?i vechi" din mijlocul p? durii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a unit??îi lumii, punte de leg? tur? Între natur???i Îndr?gosti?i, Înseamn? moment de echilibru, stare de gra?ie În care se Întâlnesc sufletul uman ?i armonia universului. Nuntă din finalul poemului „C?lin", Încheiat? În peisajul feeric al p?durii, ocrotit de lun?? ?i de oglindă lacului În care se reflect? fă?a lini?țiț? a astrului nocturn, sau visul troienit de flori de tei din „Povestea codrului" „mic basm Încifrat cu proiec?îi mitice, În care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai ales că era și puțin "acasă", amintindu-și că un picior al Turnului era ridicat cu elemente metalice de la Reșița! Stătu așa mult timp, în aerul răcoros al înserării. Luminile se aprinseseră. Turnul era luminat, de sus până jos, feeric, cu lumini intermitente. Forfota din jurul lui îi plăcea, iar caruselul cu călușei și clopoței de peste drum îi aducea aminte de vremurile copilăriei. Urmărea fețele oamenilor, femei, bărbați, tineri, îndrăgostiți... Simți, la un moment dat, că i se făcu foame. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mare altitudine 2291 metri. A fost o construcție faraonică, ce a necesitat un efort uriaș, materialele fiind transportate cu care cu boi. Cum venea înserarea și Ajunul, Crucea era iluminată de cele 500 de becuri, spectacolul fiind, prin pânza ninsorii, feeric. Sania îi aștepta și Petre o sună pe Ana pentru a vedea care mai e situația cu restul familiei și musafirii. Totul era în ordine, Ana a ținut problemele "în mână", bradul a fost împodobit, camerele încălzite... Petre le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
atunci, prins de teamă, / Și iată: coperți sar în lături ca uși care cheamă. / Și cărțile nu mai sunt cărți, înân>negrită hârtie - / Văd săli încărcate cu scule de-naltă magie. / Ușor ating una - deodată răpit sunt în zbor - / Văd feerice țări: cartea mea-i fermecatul covor! / Minuni peste tot - dar în ochi mi le sorb mai cu sete / Din Republica marei dreptăți cu frățești soviete. Altă carte ridic: am atins aladinica lampă! / ŤPoruncește!ť rostesc două Genii sărind dintr-o
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
o orchestră simfonică dirijată de doi" (și intrăm cu mintea noastră în lume, ca într-o orchestră simfonică dirijată de doi). Să fie artificiul o salvare, să adauge aripilor făpturii lăuntrice "grade de libertate"? Mai curînd e o, fie și "feerică", servitute, întrucît cere adaptarea la o condiție existențială nouă, într-un climat algid, într-o regiune a abolirii simțurilor substituite prin înlocuitori estetici, a "strigătelor" devenite convenții celeste: "împacă-te cu frigul din tine: / e doar un alt trup ce
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
materia se transformă în energie din nou, concentrată la infinit într-un punct infim și o densitate enormă, când altă "unicitate", alt Big-Bang se va produce. Dumnezeu e această dinamică. Galaxiile sunt gândurile Lui și noi ne minunăm de spectacolul feeric al universului. Formula lui Einstein a dus la bomba atomică, la formula morții, dar și a începutului, a vieții. În plan filozofic, energia ar fi subiectul, eul, sufletul, voința, conceptul, forma, ideea, iar masa ar fi obiectul, substanța, realitatea. Ele
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
a excelentului roman al lui Michael Ondaatje. Filmul reprezintă o reușită sinteză de lumină, culoare și muzică, cu decoruri memorabile capabile să capteze magic spectatorul, fie că este vorba de un tapet sau de rozasa spartă a unei catedrale luminată feeric de incendiu, fie de ierburile înalte vînturate pe plaja de la Dunkerque care deschide spre scena tablou a tumultului uman eșuat la marginea apei. Sensibil la detalii, Joe Wright armonizează contrastele conferind filmului ceva din emoția contactului direct, așa cum se întîmplă
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
în ficțiunea ei, își găsesc locul cruzimea adulților, mizeria și monstruozitatea transpuse în limbajul deloc simplist al basmului. Într-un interesant eseu, Stephen King, unul din maeștrii romanului negru, trecea în revistă efectele de oroare care se găsesc în aparent feericele basme.) În a doua încercare, fata descoperă în sala unui palat subteran, încremenită la o masă încărcată cu splendide bucate o ființă monstruosă. Pe pereții încăperii este zugrăvită în medalioane latura sa canibală, pe care o trezește la viață încălcînd
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
țigări Kent și cafele, de către o secretară numai miere și zâmbet, pretendentul la slujbă va fi dus cu vorba, îndemnat să revină, postul pare sigur, dar se pierde în ultimul moment - potentatul povestindu-i, în schimb, cu lux de amănunte, feericele lui călătorii în Vest, ținându-i, cu nepăsare, speranța trează, într-un joc fără sfârșit. Victima se declasează treptat, dar când așa-zisul protector dispare, numit ambasador peste Ocean, omul se prăbușește: paradoxal, cel ce-i lungea cu cinism chinul
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
Calea spre tine-i de gheață, Dar cu tine alunec spre viață... Deși este rece și mi-e cam frig, Și zăpada cea rece devine pătură, Mă încălzesc atunci când o ating Pe ea, cea care mereu mă-ndură... Iarna ce feeric este să stau la geam, Numărând fulgii grei de nea, Alintând ființa caldă ce mulțumit o am, Luminându-o seara precum o stea... A divinității... Într-o noapte, la ceas de taină Un vis asemănător c-o doină În care
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi lasă gura apă când se gândește ce coajă fragedă au, mai ales acum, când e mort de foame. Cu acest gând sare ca
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" (Pentru nimic în lume); "(ambulanțele intonează/ copleșitoare marșuri de triumf/ din cartierele mărginașe/ se aud slab exploziile demografice/ însoțite de rafale prelungi de aplauze/ fiecare clipă trebuie dezamorsată/ ultimele noastre nopți/ au fost luminate feeric/ de petele galbene de urină/ de pe cearșafuri)" (). De la asemenea versuri, structurate și insolitate în maniera avangardiștilor (nici poemele de tinerețe ale lui Geo Dumitrescu nu sunt prea departe), Constantin Acosmei trece, odată cu ciclurile Sic cogito, Texte poetice și Relatări, în
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față" (poemul meu pe dedesubtul meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea" acestuia. Dar ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă, afirma Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Cum înțelege Nicolae Tzone a combate această "groază", această angoasă care, după toate probabilitățile, se găsește
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
masă, volum și pondere gravitațională. Amestec contradictoriu de ingenuitate și premeditare, de vigoare și de fragilitate, de realitate nemijlocită și de coduri culturale bine filtrate, manifestîndu-se în spațiul unei pure plasticități, dar mereu bîntuită de o epică subliminală, pe jumătate feerică, pe jumătate metafizică, pictura Danielei Chirion, cel puțin așa cum se dezvăluie ea astăzi, este un foarte special experiment plastic, dar unul care vizează interioritatea imaginii și nicidecum materialitatea ei. Aceste Ipostaze, care aglutinează trei vîrste ale formei și trei etape
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
pletoră de însușiri potențate metaforic. Mai mult, s-ar zice că superfetația aceasta halucinantă, amazoniană este invers proporțională cu spațiul în care are loc. Ea ne amintește întrucâtva de voința imaginativă și de stăruința iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul pe cât de înflăcărat, pe atât de conformist, fie că se subsumează unei anumite
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
pantă, bătute în cuburi monotone, lucii... Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință, de case cu verande și scări, de răscruci de drumuri, de cîte o pompă cu mînerul vopsit în verde, de vreun ciob de sticlă strălucind feeric între două cărămizi gemene, de vreo minge de cauciuc spartă și abandonată lîngă un stîlp, uneori plină cu apă de ploaie... Toate astea încercam să le și scriu, de obicei cînd soseam, pe întuneric. A doua zi mă miram! Rezultatul
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Membrul Rezistenței Urbane susține că administrația capitalei ar fi trebuit să opteze pentru iluminarea unor edificii-simbol, precum blocul ARO-Patria, Hotelul Ambasador, Sala Dalles sau Garajul Ciclop, decât pentru "conuri magice, fermecătoare", al căror efect este considerat, pe un ton ironic, "feeric, fantastic, nemaipomenit! De povestit nepoților". Următoarea oprire a lui Raiden a fost Târgul de Crăciun din Piață Universității sau, "mai pe românește, Bucharest Christmas Market". Membrul Rezistenței descrie atmosferă târgului, pe care o caracterizează dominată de prost gust. "Extrapolând, întregul
Rezistența Urbană atacă "legiunile" lui Oprescu by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80430_a_81755]
-
a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată pe zare, părea agățată de cerul împurpurat al chindiei. O boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii - fire din părul zânei Toamnă - într-un dans feeric, adunând în mrejele lor pulberea de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-un nimb dat în pârg...Scârțâind din toate încheieturile, carele învârfonate cu saci de grâu se târau stârnind praful drumului. Cărăușii, vădit vlăguiți, pășeau domol pe lângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lumina palidă a lunii. Apoi, măiestrește un gărduț, îl împănează cu nisip în care apoi implantează cele mai frumoase flori din poienile pădurii. Când opera e gata, prin cântece melodioase ce au modulații chemătoare, pasărea își atrage mirele la locul feeric întocmit. Întâlnirea nupțială se desfășoară într-un rit unde scenele de tandrețe îi transportă pe cei doi într-o lume a fantasmelor. Ajunsă la finalul ei, această întâlnire, în care dragostea se declanșează la cea mai înaltă temperatură, Bikirikipiripiki își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să te împresoare,/ Visul să-ți fie frumos / Luminat de soare,/ Nani, nani, Ducu mamei!"/... și alte urări pe care numai o mamă iubitoare i le poate dori puiului ei drag. Copilul adormea legănat de cântec și călătorea în lumi feerice. Ea îi priveghea un timp somnul și, când buzele lui schițau un zâmbet, se întreba: Oare ce visează odorașul mamei?" Când copilul începuse a gânguri, Simona îi dădu un nou telefon doctorului să-i spună vestea cea mare: Teo, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să arate șatrei că ei nu sunt oricine. Câteva focuri, încă întețite, mai trimiteau spre înalt trâmbe de fum, asemenea unor stâlpi în stare să sprijine un colț de cer. Pulberile de scântei aurii creau în întunericul nopții un spectacol feeric. Puradeii, care nu cunoșteau oboseala zilei, jucau în fața corturilor tananica. Printre cei mai răsăriți, se afla și Voica, nepoata bulibașei. O drăcoaică în carne și oase prin venele căreia se vedea că nu curge sânge, ci foc viu, strecurat, gata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]