174 matches
-
lăsat tava cu cina la capătul patului și acum se uită, cu ochi adormiți, la un televizor dat prea încet. Ce voi putea să te învăț, eu, care nu cred în bucurie, eu, care pedepsesc frumusețea, eu, care iubesc o femeiușcă cu șoldurile slabe, eu, care despic trupuri fără să tresar, eu, care fac pipi în picioare și plâng pe furiș? Poate într-o zi îți voi vorbi despre mine, poate într-o zi vei ști să mă mângâi și ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu cea pe care o cunoști dumneata. Și ea, mama copiilor mei, e tot căsătorită, dar nu cu mine. Ah, un dublu... Nu, un cvadruplu, după cum ai să vezi. Eu m-am însurat îndrăgostit nebunește, dar absolut nebunește, cu o femeiușcă rezervată și secretoasă, care vorbea puțin și părea dornică mereu să spună mult mai mult decât spunea, cu ochii albaștri, blânzi, blânzi, blânzi, de păreau adormiți și se trezeau doar când și când, și-atunci ca să arunce văpăi. Și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea o crimă? Ele au rupt ceea ce nu trebuie să se rupă, de ce să nu fi reînnodat și noi capetele separate? — Și n-ați mai aflat...? — N-am vrut să mai aflăm. Și pe urmă Rita noastră e aproape o femeiușcă, poartă numele meu, iar apoi facă legea ce-o vrea. E fiica mea, nu a hoțului; eu am crescut-o. XXII — Ei bine, și? - îl întrebă Augusto pe Víctor -. Cum l-ați primit pe intrus? — Ah, niciodată n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mine, ai pretins că totul a fost din vina mea. Tonul a continuat să mi se ridice.) Și te-ai decis să mă vâri sub papuc cu forța cerându-mi să mă transform în ceva ce nu sunt. Într-o femeiușcă obedientă, care să nu te contrazică. Și care să nu te pună în umbră. Și care să nu te facă să te simți nesigur pe tine! — N-a fost așa, a protestat el fără prea multă vlagă. —Ba exact așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era altceva, o prezență care i se insinuase sub piele, dar de care putea face abstracție în momentele de mare concentrare, ca și cum ea ar fi fost pentru mai încolo. Singurele ființe la care se putea gândi fără probleme erau acele femeiuști nostime, de-o frumusețe de-o clipă, pe care le vedea o dată sau de câteva ori și pe care și le amintea cu eforturi. Mergeau la un pahar de vin, la un film din care nu conta dacă pricepeau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
liber, să faci tot ce cred eu că se poate face cu mine, să mă iubești înainte de toate. Te încrunți din nou. Am întrecut măsura, știu asta, îmi cer scuze, domnul meu, îmi cer toate scuzele că eu, o biată femeiușcă, mi-am permis să te tulbur aducând iarăși în discuție obositorul și neplăcutul subiect, pentru că nu-i decât o bazaconie toată chestia asta cu iubirea. Nu-i așa? Dar cât crezi că am să mai rezist și să aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sexul curbat pe care-l strângeam între degete. Numai cine n-are imaginație sau o oglindă în dormitor nu poate înțelege; eu mă alesesem cu amândouă și înțelegeam să le folosesc cu maximă eficiență. Vroiam însă să iau în posesie femeiușca imperfectă, să-i găsesc slăbiciunea, exploatând-o cu brutalitate și consumându-i naturalețea imprudentă, să acaparez naivitatea aia excitantă din gesturi și priviri și să trec dincolo de ea, căutând perversiunea pe care-o ghiceam mocnind. Sigur că nu era iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sub lob.“ La început, n-am deslușit nimic. Abia după câteva secunde, mi s-a părut că apare ceva. „Ei? Ei?“, mi-a dat coate Maria, proptindu-se de cadă. Încă puțin și făceam baie amândoi. Printre șuvițele alea de femeiușcă, pictate cu-o grație și-o furie cum numai un artist bolnăvicios, care trăiește cu modelul lui în gând, poate să-ți arate, se întindeau niște liniuțe verticale, una lângă alta, despărțite prin spații milimetrice. N-aveau nimic în comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de băț de Universitate. Și vila soției era pe strada Karl Marx o vilă modestă, din piatră, discretă, ascunsă sub niște tei umbroși, dar încă destul de cochetă, trainică, liniștită, iar dânsa, soția, cu vreo două decenii mai tânără, era o femeiușcă înaltă, blondă, subțire ca o viespe, elegantă, apetisantă; avea niște sprâncene foarte subțiri, iscusit desenate, rimelate, de sub care ochii negri și focoși fugeau în toate părțile cu neastâmpăr și cutezanță, încât, de cum o vedeai prima oară, te rușinai și lăsai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
coleg venea singur, adică impus de sus, ni-l dă... Dumnezeu. A doua zi, la orele 12, la camera 10, unde ne aflam noi "cei trei crai de la istorie", au poposit, pentru ședința anunțată, rectorul împreună cu noua colegă. Era o femeiușcă de vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
momente îi purtam pică, o amărăciune bine localizată, pentru că știam cât de trecătoare era suferința ei, și cât de curând, dacă i-aș fi solicitat compătimirea, aceasta s-ar fi transmutat într-un triumf de posesivitate. Lizzie face parte dintre femeiuștile acelea foarte dulci, blajine și pisicoase, pe care bărbații le iubesc pentru blândețea lor compătimitoare, dar care dețin o reală și neclintită forță de autoconservare. Și, mă rog, de ce nu? Vorbeam foarte puțin în timp ce ne plimbam și o surprindeam din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Și ce se mai plictisește [Ø]! Și cît ar vrea să stea într-un oraș, să joace polca în fiecare seară... Biata femeiușcă! Aici [Ø] oftează cu gura căscată după dragoste, cum oftează crapul după apă pe masa din bucătărie. Cu trei vorbe galante, [Ø]e-n stare să te adore, sînt sigur! Ar fi duios, încîntător!... Dar cum să te descororosești de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
engleză ci și într-o tentă colocvială. De exemplu, în Sudbury un măcelar încearcă să danseze o milă împreună cu Kemp dar se lasă bătut, nefiind suficient de rezistent. Atunci, Kemp scrie: Când eu și el ne luam rămas bun, o femeiușcă de la țară fiind în mulțime, l-a făcut un mocofan slab: spunând că dacă ea ar fi încercat să danseze, ar fi străbătut o milă chiar cu prețul vieții. La aceste cuvinte, mulți au râs. Nu, spuse ea, dacă dansatorul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
A doua siluetă părea mai scundă, dar de la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute“. Așa începe primul episod din cele 230 ale romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. O satiră dură la adresa dictaturii „Preacuviosul“ călugăr Metodiu, însoțit de tânărul Iovănuț, își începe aventura în Moldova, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
minute, Bruno este nevoit să le explice cine suntem, ce căutăm și care cetățean al Florenței l-a trimis să mănînce canelotti la Gastonne. Suntem adoptați îndată, înglobați în acea adunare mîncăcioasă și guralivă. Gastonne, mărunțel și rotofei, împreună cu o femeiușcă dolofană cu ochi ca mura, iute ca o sfîrlează și care ciripește într-una, abia dovedesc să mulțumească pe toată lumea. Cînd nu pot răzbi, aruncă o vorbă, o glumă, un zîmbet și lumea așteaptă, dar nu renunță la scandal. Sticlele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un bolid, desigur. Cu ei trei mai seamănă și Cristine, firava făptură de șase ani, atît de subțire, atît de blondă, de pistruiată și cu ochii atît de verzi, încît în mod involuntar te face să te gîndești ce picantă femeiușcă va ieși cîndva din rățușca asta urîțică foc! Nimeni deci nu seamănă cu Madame Ch. Adevărul este că ar fi nespus de greu ca în familia asta să-i mai semene cineva, căci vorba ceea n-ar avea loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
das ΄ti∫lain] "măsuță" (< der Tisch), das Hündchen [das ΄xündxən] "cățeluș" (< der Hund). Și în limba neerlandeză derivatele cu sufixul diminutival -je [üe] sînt toate de genul neutru: het straatje [ət ΄stra:tüe] "străduța" de straat, het vrouwje [ət vrauüe] "femeiușca" de vrouw. De gen neutru sînt, în limba germană, și substantivele colective, îndeosebi dacă sînt forma-te cu prefixul ge-: das Gebirge "lanț de munți", das Gepäck "bagaj". În sfîrșit, sînt de genul neutru substantive cu sufixe neologice de origine
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a fost pe gustul meu întreaga companie, dar ne-am înțeles în general. Mircea Nedelciu, Gabriel Chifu, Dan David, Ion Zubașcu, Narcis Zărnescu, George Stanca, Constantin Stan, Peter Domșa (e frate cu Stan!), Victor Atanasiu, (bulgarul!), Ana Fenoghen + alte cîteva femeiuști anoste. Și, desigur, Liviu Ioan Stoiciu în a cărui casă am poposit în sfîrșit. Mă întorsesem liniștit de acolo! La o săptămînă după începerea școlii, nu mai aveam post! Un mic scandal. Șefa pe județ mi-a dat numirea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
O privea cu dragoste și-i cânta: Tata verde, mama neagră: Sărut mâna, cocă dragă! Cum a trecut el cu copila, s-a arătat și mama "neagră", un fel de țigăncușă cu ochii ca puncte de păcură, o foarte frumoasă femeiușcă (o mai văzusem), zâmbitoare și cochetă, cu catrință și iie. Am întrebat-o: Ce mai faci? Mi-a răspuns, vorbind îmbielșugat și făcând gesturi puțintel neîndămânatice. Era fudulă de frumuseța ei cu totul deosebită și nobilă. Avea o fetiță. Frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a cârciumarului evreu sau pe fiica acestuia (cum este „ovreicuța rumână” din romanul sadovenian Floare ofilită, publicat În 1905, sau „crâșmărița tinerică, durdulie și sprintenă” a cârciumarului Neumann din romanul Ion, publicat de Rebreanu În 1920, sau hangița Nehe, „o femeiușcă oacheșă și simpatică”, din romanul Stele rătăcitoare, scris de Șalom Alehem prin 1909) <endnote id="(377, p. 141 ; 737, p. 138 ; 744, p. 27)"/>. Apropo de ultimele fragmente de lirică populară, să nu uităm că, În 1743, În cadrul reformelor instaurate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
despre moartea lui Constantin Brâncoveanu. Observând, în dormitor, fotografia mare a tatei, făcută pe la vreo 30 de ani, a admirat-o îndelung: „Ce frumos e aici domnul”, a spus, cumva visătoare. Era aproape încă un copil și totuși deja o femeiușcă foarte îndrăzneață. Dormea în fundul bucătăriei, într-o cămăruță fără ușă. Într-o seară a venit s-o vadă un unchi de-al ei, de la țară, la care stătuse înainte de a veni în oraș, la Cluj. Era un bărbat de vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
O dimineață rea, mohorâtă, amestecându-se cu starea mea de boală, cu necazurile din acea perioadă și cu neșansa de a fi întâlnit un om nedelicat, un medic înăcrit de propria lui mediocritate, răzbunându-se și el pe cine putea. * Femeiușca aceea sprințară, veselă, simpatică de la nunta Marianei, părând perfect mulțumită de ea însăși și de viață, sigură de farmecele ei - cu care reușea să-și țină „legat” soțul de mai bine de șase ani, obligându-mă să dansez mereu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vine să faci, precum călugării medievali, jurăminte de eternă sărăcie, nu care cumva să se lipească unsuroșenia aceea inconfundablă, cu iz de mahala și aroganță, și de tine. Dar "românul care se bagă în seamă" poate fi și o ditamai femeiușca binișor fanată, abandonată de admiratorii de anțărț, și care se adresează, prin ciur-dârmonul experienței sale, competitorilor politici cu un familiar-ciobănesc "La treabă, băieți!" E femeia-plutonier, care nu rabdă să nu-ți reamintească, din două în două minute, c-a văzut
Românul care se bagă în seamă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12595_a_13920]
-
nu numai pentru că Jean și-ar fi dorit să ducă viața pasionanta a acestuia, ci pentru că fiecare succes al prietenului sau înseamnă, undeva în universul interior șovăielnic și temător al protagonistului, eșecul lui. În tinerețe, Jean fusese căsătorit cu o femeiușca, Muriel, pe care Bernard i-o prezentase, fostă lui amantă, de fapt. Muriel îl făcuse fericit, într-o anumită măsură, pînă în ziua cînd, cu ajutorul lui Bernard, aflase că îl înșeală. Nu cu cineva anume, ci mereu, la întîmplare, cu
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]