178 matches
-
depun în accelerator. Se sculară cu toții în picioare, să-și ia rămas-bun. — Cred că sunt în asentimentul colegilor mei dacă voi spune că ne-a făcut o reală plăcere să stăm cu voi, zise Felix S 23 către cele două femeiuști verzi. — Plăcerea a fost reciprocă, răspunse una dintre ele. Voi, pământenii, sunteți și cei mai haioși din spațiu. — Am putea să vă luăm adresele ? îndrăzni Dromiket 4. — N-are sens, răspunse femeiușcă. Noi, cu stația noastră, ne deplasăm spre verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
voi, zise Felix S 23 către cele două femeiuști verzi. — Plăcerea a fost reciprocă, răspunse una dintre ele. Voi, pământenii, sunteți și cei mai haioși din spațiu. — Am putea să vă luăm adresele ? îndrăzni Dromiket 4. — N-are sens, răspunse femeiușcă. Noi, cu stația noastră, ne deplasăm spre verde, iar voi urmați deplasarea spre roșu. Dar putem să vă dăm niște poze. — Poze n-aveam voie. Ni le ia la aterizare, zise Dromiket 4. — Atunci ce să vă dăm? întrebară femeiuștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
femeiușcă. Noi, cu stația noastră, ne deplasăm spre verde, iar voi urmați deplasarea spre roșu. Dar putem să vă dăm niște poze. — Poze n-aveam voie. Ni le ia la aterizare, zise Dromiket 4. — Atunci ce să vă dăm? întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la pastă, răspunseră femeiuștile. Atunci, rămâneți cu bine! zise Felix S 23. Tot învârtindu-vă! le urară femeiuștile. Roboții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
voie. Ni le ia la aterizare, zise Dromiket 4. — Atunci ce să vă dăm? întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la pastă, răspunseră femeiuștile. Atunci, rămâneți cu bine! zise Felix S 23. Tot învârtindu-vă! le urară femeiuștile. Roboții pământeni le îmbrățișară, strânseră îndelung una din mâinile marțianului, apoi, însoțiți de Getta 2, ieșiră din barul „Supernova” și se îndreptară spre navă. În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la pastă, răspunseră femeiuștile. Atunci, rămâneți cu bine! zise Felix S 23. Tot învârtindu-vă! le urară femeiuștile. Roboții pământeni le îmbrățișară, strânseră îndelung una din mâinile marțianului, apoi, însoțiți de Getta 2, ieșiră din barul „Supernova” și se îndreptară spre navă. În curând, „Bourul” își ambală motoarele valide și, lăsându-se ușor pe-o parte, se înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
științei și tehnicii nu sunt puse totuși în slujba noastră, a roboților. Același lucru l-am observat și la omuleții verzi. Aveau de toate, e drept, dar parcă le lipsea ceva uman, se pierdea ceva din căldura specifică nouă, pământenilor. Femeiuștile lor erau frumoase, dar nu cred că erau capabile de-o prietenie sinceră, de-o iubire adevărată, dezinteresată. Am băgat de seamă și eu, zise Dromiket 4. Iubirea la ei e derobotizată. — Ei nu știu ce e aia „mamă”, completă Stejeran 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dromiket 4...................................................................................31 Altă viață.....................................................................................32 Se pun la cale lucruri mari............................................................34 După trezire..................................................................................36 Popas în spațiu..............................................................................38 O nouă și elocventă planetă..........................................................40 Spre omuleții verzi.......................................................................42 La omuleții verzi...........................................................................44 La barul „Supernova”...................................................................46 Cilioaie și femeiuști......................................................................48 Mărturisirile lui Felix S 23............................................................50 Continuă mărturisirile lui Felix S 23............................................51 Marțianul......................................................................................53 Orizontul nostru de așteptare........................................................55 Pământenii își iau rămas-bun de la omuleții verzi........................57 Probleme general-umane..............................................................59 Episod cenzurat............................................................................61 Micul Benga.................................................................................61 Mărturisirile micului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-l binecuvânteze. Amin”. Domnul Andrei mi-a atras atenția să ascult ce cântece îngâna Călugărul când era beat. Erau melodii tărăgănate, în care te așteptai să fie invocat cerul, dar deodată descopereai, uimit, că fostul călugăr își amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: „Sunt un gunoi, Doamne, un gunoi” și se lovea cu capul de podea. Se ruga lui Dumnezeu să-l ierte, bătea mătănii, apoi în disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sprijinindu-se pe-un frigider bombat și dezafectat. Și, retrecîndu-și în revistă emoțiile de peste zi, portjartierul mai întunecat decât intrarea într-o grotă, cracii obraznici, combinația nemaipomenită de forme între o babă și un băiat, chica în două culori a femeiuștii, deodată își reaminti cu putere că motivul 133 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Chiar în acea noapte, pentru a realiza cât mai veridic butaforia zodiilor de apă, Ho diábolos mută Bucureștiul, pentru 24 de ore, (purtîndu-l ca pe un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mult mai tinere. Că asta o făcuse să sufere inimaginabil de tare și că, deși maică-sa îi repetase, în mod constant, că nu era adevărat, era convinsă că Julia fusese cea pe care taică-su o respinsese în favoarea unei femeiuști de douăzeci și șase de ani, cu picioare lungi și un apetit sexual vorace. De ce-a plecat? îl întrebase Julia pe fratele ei mai mare într-o noapte, la mai mulți ani după ce taică-su îi abandonase. Băiatul ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai să ai tu habar vreodată. Și de data aceasta mă ațâțase să spun chiar niște cuvinte de macho, lucru care mă enerva peste poate. Violet se holba la mine, oripilată, cu ochii ei violeți larg deschiși, ca o adevărată femeiușcă. Am făcut stânga împrejur și am ieșit din cameră. Hugo țipă după mine, cât îl țineau plămânii: —Bravo, Sam, salvează domnițele la ananghie și apoi ia-ți tălpășița. Nu care cumva să-ți pierzi firea! Tu chiar te crezi Modesty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dădu seama că n-o avea dinainte decât pe sora lui mezină, fragilă și bolnavă, la care pe deasupra mai și ținea mai mult decât la oricine pe lume. Nu te-ai schimbat, Silma. Dai omului impresia că vorbește cu o femeiușcă doar, când de fapt are de-a face cu fata lui Suleyman librarul, fie ca Domnul să adauge anilor tăi ce a răpit alor lui. Și să-ți mai taie din iuțimea limbii pe cât i-a ascuțit-o lui. Binecuvântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o astfel de înserare, din mijloc de toamnă, cu ploaie urâtă, îmi beam romul la „Havana“ și notam ceva în carnețelul de care nu mă despărțeam niciodată, pe atunci. Nu observasem că, în stânga mea, cu capul proptit în mâini, o femeiușcă mă privea înduioșată. În cele din urmă, s-a aplecat spre mine, trăgându-mă de pardesiu. — De-al dracu’ o faci, nu? Să mă bagi și tu la regulă... Îți faci raportu’ aci... N-am luat-o în seamă. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
totdeauna între cel ce am fost și cel care am devenit. A rămas cu toate ale ei, ca și cum fiecare clipă a fost să-mi fie fixată cu semnul înroșit, încins în foc, cu care stăpânul își înseamnă animalul. Îi povesteam femeiuștii aceleia tot ce fusese în noaptea de demult de la „Melody“. Nu avea chef să mă asculte. Nu avea ce să-și aducă aminte. Zâmbi, înduioșată doar: — Câți fleți de-ăștia de lanolină ca tine n-am păpat la viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
minte ce și cum a fost. Revăd doar un salon cu câteva fotolii, cu tablouri, cu lumina difuză și Eftimiu tolănit pe un fel de sofa, cu o fetișcană tot roind în jurul lui. Mi s-a părut atât de orbitoare femeiușca aceea, într-o fustiță mai mult decât scurtă, cu o bluză cu decolteu larg, lăsându-i sânii aproape dezveliți, încât nu-mi dezlipeam ochii de pe silueta ei fremătătoare. Știu că Eftimiu mi-a vorbit ceva tot despre Moarte, era plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eram de cel ce sunt peste prezența celui care, după zi de leafă chefuind, îmi zgândără tabieturi, gânduri și cuvinte. În lift, fata vecinului: „S-a făcut și de vineri. A mai trecut o săptămână. Uite-așa trece viața“. E femeiușcă acum. Neîmplinită încă. Trup de pai, sânișori abia conturați. Dosul abia arcuit. Contururi pornite spre împlinire. În câțiva ani se va coace și va avea, bănuiesc, un trup frumos. Îi răspund prostește: „Acuși vine și iarna“. Zâmbește nedumerită, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a ridicat Casa Poporului. Fusese ziua lui? Nu știu. Oricum, pe atunci frecventasem des podul. Beam, discutam literatură, citeau texte Gelu și alți prieteni, citeam des și eu din textele mele (scriam „Cade gheața“ pe atunci), jucam cărți cu câteva femeiuști fără noroc, amuzând literați și lucrând în ture la APACA. Nu rămâneam să dorm acolo. Oricât de târziu ar fi fost, preferam să mă retrag în bârlogul meu. Oriunde m-aș fi aflat, într-un târziu porneam spre casă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
resturi menajere. Fusese la modă cândva, pe la mijlocul anilor șaptezeci, după ce nu știu ce vedetă de cinema (Sarita Montiel? Dalida?) venise în București și fusese văzută plimbându-se prin Cișmigiu cu o asemenea poșetă. La „Victoria“ tocmai „băgaseră“. Repede s-a lățit între femeiuște zvonul că vedeta aceea își târguise poșeta de la „Victoria“. S-a făcut atunci un intens comerț pe sub mână cu modelul respectiv. Cu liste de așteptare, cu intervenții pe la Ministerul Comerțului Interior, la Miliție și în alte părți. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
3o, chiar acolo, în intersecție. Încă nu se instalase semaforul electric. Povestea cu haz fel de fel de întâmplări, despre lume cunoscută. Îi descria, mai ales, pe „gagiii de trotuar“. Un fel de berbanți ai Bulevardului, care ieșeau la agățat femeiuști și le scoteau la plimbare pe Cale. Traseul era de la Telefoane la Prefectura de Poliție. De câte ori treceau prin dreptul lui, vardistul lua poziția de drepți și îi saluta cu toată pompa: „Să trăiți, coane Jorj, cum vă merge afacerea?“. Sau: „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
petrece cu ea, în acele clipe. Anuca era un copil milos, dar mai ales bună la suflet... nu putea îndura să pricinuiască cuiva vreo mâhnire, și suferea pentru cel mai mic cuvânt de supărare împotriva ei. Cu intuiția ei de femeiușcă, din instinct, îi plăcea de ceva... de cineva, ori nu. Când a citit Miorița, a plâns sub plapumă, până n-a mai putut, de tristețea de a nu-i fi putut alina durerea ciobănașului. Orfană de la naștere, Anuca nu și-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fața lui Gary Cooper se strâmbă adesea în scenele de amor, de parcă ar fi supusă unei torturi interioare. Trebuie să arăți ca și cum ceea ce ți se întâmplă ar fi împotriva voinței tale, dar până la urmă tot o pui la pământ pe femeiușcă, fiindcă te copleșește sentimentul. Trebuie să te înghită cu totul și chiar te acoperă cât ai zice pește: valul roșu, albul incandescent, negura uitării. Și acum ce fac, se întreabă Hans în sinea lui, mereu trebuie să se întâmple ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii ca două iatagane. Femeiușca asta cu voce periculoasă mă tot invita la ea, la Constanța. O amânam. Mă întâlneam din când în când cu ea la Biblioteca Pedagogică. Discutam ore în șir - adică mă amuzam teribil pe seama spiritului ei de Gică contra. Enunțam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când voi vedea cu certitudine o preferință, dragostea mea se va nărui fără nici o șovăire. Îmi spuneam că, dacă Maitreyi nu poate opune magiei lui Uday Shankar mistica dragostei noastre, nu merită decât să fie părăsită ca cea din urmă femeiușcă. Am ieșit întîmplător pe coridor și am văzut-o pe Maitreyi șezând lângă Uday, întrebîndu-l foarte sfioasă lucruri pe care nu le puteam auzi. M-a mirat cât de senin priveam spectacolul acesta. Peste câteva minute mă întîlnesc cu Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
revedere, Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa care rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă înăuntru un val de aer proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă nostimă și simpatică! murmură bătrânul, frecîndu-și mâinile. Păcat că ai lăsat-o să plece așa curând, Grigoriță! Când află despre divorț, Miron se cruci. Nu se poate! Asta e nebunie. Toate explicațiile lui Grigore fură zadarnice, mai ales că el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
limbajul caragialesc. Elanuri generoase întru iubirea de neam și țară însuflețesc o piesă ca La Plevna! (1878). În urma raportului elogios al lui Ion Ghica, volumul Dramatice (1879) primește laurii academici. Mai pot fi menționate câteva prelucrări (Hagi Eni de la Galatz, Femeiușca dracului, în colaborare cu Matei Millo). Iubitor de drumeție, S. își consemnează impresiile de voiaj scriind, o dată, niște note de drum din Apus, altă dată un reportaj de la Târgu Ocna sau dintr-un „peregrinagiu la Neamț”. În Suvenire de călătoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]