63,117 matches
-
celui din numărul trecut, asupra raporturilor dintre iudeo-creștini, esenieni și montanism, urmărind elemente comune, de detaliu, identificabile și la Tertulian în De pudicitia. Analiza acestor mișcări gnostice, apocaliptice și eschatologice, îl conduce pe Marius Lazurca la stabilirea unor practici și fenomene recurente în comunități îndepărtate geografic, istoric și cultural, dovadă că un climat religios similar poate produce realități sociale asemănătoare. Cu un sumar tentant, cu studii erudite și originale, Archaeus e mai mult decît o revistă interesantă, e o revistă de
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
1999; DISC - Sabatini-Coletti 1997; De Mauro 2000) înregistrează separat sintagma engleză, indicîndu-i ca dată de intrare în limbă anul 1991, și traducerea ei: "politicamente corretto". în franceză și în italiană s-a impus și o formulă nominalizată de denumire a fenomenului - "le politiquement correct"/ "il politicamente corretto". în română, sintagma circulă ca determinant adjectival sau adverbial invariabil: "discursul politically correct"; "acesta este noul termen politically correct pentru zona Balcanilor" (divers.ro/arhiva), "interminabilele dumneavoastră platitudini politically correct" (bojariu.tripod.com); "nu
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
Penciulescu; între timp, "am uitat tot" din acel spectacol, în afară de o senzație copleșitoare pe care ți-o inducea - de vinovăție și de neputință; a fost, de altfel, în acea seară, singura dată cînd am asistat, într-un teatru, la următorul fenomen: un spectacol - excepțional! - se încheie, iar sala privește înmărmurită, incapabilă să aplaude! Lumea s-a ridicat și a ieșit într-o tăcere totală... Mai tîrziu, în studenție, am citit voluminoasa piesă a lui Hochhuth (jucată în premieră la Berlin, în
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
Gheorghe Grigurcu (Continuare din numărul trecut) Să analizăm acum un capitol caracteristic al volumului de care ne ocupăm, intitulat Ștergerea identității. Fraza sa inițială sună astfel: Dacă eticheta de reacționarism aplicată culturii, literaturii, artei, ideologiei românești, în ansamblu, fenomenului românesc, a fost produsă în laboratorele Kominternului, aplicarea ei s-a făcut sistematic după război în România de oficianții ideologiei culturale kominterniste". Accentul pus pe "oficianții ideologiei culturale kominterniste" sugerează originea etnică neromânească a acestora. În consecință, "tot ceea ce produsese
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
Lyotard sau Jameson despre sublim erau perimate. Acest lucru se aplică unei mari părți din critica anilor șaptezeci și optzeci. Teoriile sociale ale lui Stuart Hall, de exemplu, ne oferă instrumente valabile pentru analiza claselor și a culturii populare ca fenomen. Dar sistemul de clase de care scria Hall în Marea Britanie nu mai este azi atît de clar. Acum cînd canonul pe care Hall îl interoghează a colapsat la nivel academic, critica lui nu mai entuziasmează la fel de tare. De pildă, teoriile
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
aproape fiecare destin. Un regizor mare, pe lîngă har, vocație, inteligență, cultură, carismă trebuie să fie un magnet formidabil care să strîngă nu doar o distribuție, ci un spirit, o echipă. Și prin asta a fost extraordinară trupa de la Bulandra. Fenomenul de a avea aproape numai forțe pe scenă nu se găsea prea des nici la Paris, după mărturiile unor cunoscători. După '90 s-a încercat ceva similar. Andrei Șerban, Vlad Mugur, Silviu Purcărete, apoi Alexandru Darie, Cătălina Buzoianu, Alexandru Dabija
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
obișnuit cu realismul magic márquezian are toate șansele să fie dezamăgit, aceste povestiri punând la încercare toleranța receptorului obișnuit cu un anume fel de a face literatură (de pildă, nici Generalul în labirintul său n-a avut succesul celorlalte creații). Fenomenul ar fi interesant de urmărit cu un instrumentar teoretic, cu atât mai mult cu cât chiar și un comentator specializat poate fi ușor tentat să considere aceste povestiri cu o treaptă mai jos. Dar să vedem care este "viziunea" care
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
Gheorghe Grigurcu "La un moment dat, oligarhia dă semne de curată demență: își închipuie ca sorginți ale dezastrului fel-de-fel de conjurațiuni anarhiste, din Barcelona sau Paterson, din Honolulu - mai știm de unde? Nu mai vede nicăieri decît instigatori - fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așanumitul delirium persecutionis. Nu le vine politicienilor noștri să crează că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice..." (I.L. Caragiale) Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
decorative, plăcute ochiului, chiar dacă își duc viața proprie, independent de text. Pînă și reclamele participă la grafică. Nimeni nu le mai refuză, fiindcă reprezintă corpuri străine: și considerentul nu mai e de mult exclusiv financiar. Se petrece în publicistică un fenomen comparabil cu acela din teatru. Multă vreme teatrul a depins de replică. Așa cum opera lirică depinde încă, în mare măsură, de arie. Cînd autorul piesei era, de exemplu, Caragiale, prioritatea textului era absolută. Treptat, spectacolul teatral a devenit mai complex
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
prea severul proces al elaborării, și nici bruiaje de fond, născute dintr-o instinctualitate fără cenzură. Rafinată și puternică în aceeași măsură, bine argumentată estetic și coerentă expresiv, pictura Mirelei Dimcea nu este una șocantă, dar este una prin care fenomenul artistic însuși transmite un semnal de siguranță și de vigoare. Deși, în tăietură proaspătă, rupturile și salturile revoluționare, mai mult sau mai puțin sîngeroase, au o mare putere de impact și impresionează tocmai prin ieșirea din normă și din sacră
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
impact și impresionează tocmai prin ieșirea din normă și din sacră, în momentul imediat următor ele se dovedesc a fi, de multe ori, simple gesticulații și strigăte în pustiu, în vreme ce mișcările aparent lente, dar care lucrează chiar la fundamentul unui fenomen sînt, în mod doar aparent paradoxal, evenimentele cu adevărat cruciale. În acest sens, nu insurgentul Duchamp, cel care a negat vehement arta muzeificată, a schimbat radical fața picturii moderne, ci provincialul Cezanne, care n-a ieșit din bidimensional și n-
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
acest sens, nu insurgentul Duchamp, cel care a negat vehement arta muzeificată, a schimbat radical fața picturii moderne, ci provincialul Cezanne, care n-a ieșit din bidimensional și n-a incendiat simbolic nici măcar vreo casă memorială. La urma urmei, regîndirea fenomenului din chiar spațiul său de referință și reconstrucția acestuia cu propriile lui instrumente constituie adevăratul pariu al oricărei creații artistice. Și Mirela Dimcea tocmai acest lucru încearcă să-l facă. Iar dacă ea nu revoluționează acum din temelii pictura românească
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
Internetului pe care foarte mulți dintre vorbitorii nespecialiști sînt nevoiți să o folosească frecvent, în legătură cu activități curente: redactarea unor texte, folosirea poștei electronice, căutările în Internet. Așa cum am mai arătat și altă dată, fixarea terminologiei e în acest domeniu un fenomen în curs, cu numeroase ezitări și dezvoltări imprevizibile. în limbajul de specialitate s-a impus desemnarea textului, a imaginii, sau a sunetului care poate fi trimis împreună cu un mesaj al poștei electronice prin termenul englezesc attachment. Cuvîntul nu e tocmai
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
trimiteri constante la relatările românești de secol XIX despre Africa - în prima carte românească pe această temă. Există o singură trimitere de acest fel, derizorie în context, la un articol dintr-un număr din septembrie 1999 al Adevărului, descriind un fenomen autohton de canibalism, atunci cînd autoarea face o digresiune pe tema supraviețuirii mitului antropofagiei, independent de legenda populațiilor africane de canibali, secvență ce încheie ultimul capitol al studiului (ciudat mod de a încheia o carte, printr-o digresiune...). Simona Corlan-Ioan
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
de participarea nemijlocită - în unele cazuri - la dezbaterea foarte vie în lume, la ora actuală, a acestor argumente, autoarea evită riscul unei simple inventarieri a unei retorici altfel seducătoare. Dimpotrivă, accentul interesului său este focalizat pe o abordare culturală a fenomenului. Economia volumului este de fapt constituită din două segmente destul de distincte între ele. primul, mai matur ca stil, încearcă să cuprindă contururile unei Europe cu geografia variabilă în care se manifestă simultan două tendințe: una integratoare, care ar putea duce
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
diplomați să continue aplecarea spre literatiră?". Întrebare deloc frivolă care denotă schimbarea condiției diplomatului, dar în același timp relevă că un scriitor, chiar și atunci când nu "produce" opere literare poate oferi în schimb unghiuri inedite în felul de a privi fenomenul politic și social. Este tocmai ceea ce face Grete Tartler în această secțiune a volumului. Mai apropiate de eseul literar și mai captivante la lectură, textele inserate aici reprezintă tocmai împărtășirea unor experiențe nemijlocite asupra felului în care două țări, Austria
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
care se construiește profilul cititorului model, sau de cercetarea tainelor narativității. În plus - mai e nevoie să o spunem? - semioticianul este dublat de prozator, motiv pentru care se bucură de o popularitate considerabilă, lucru mai puțin obișnuit în cazul cercetătorilor fenomenului literar. Cel mai recent studiu al lui Umberto Eco, În căutarea limbii perfecte, tradus de curînd la Editura Polirom, este construit, ca și majoritatea romanelor sale, de altfel, în jurul unei "căutări". Nu este vorba, de astă dată, de căutarea Sfîntului
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
iată ce-și propune Lavinia Betea în Psihologie politică...: "o abordare a relațiilor individ-lider-mulțime realizate prin intermediul ideologiei și propagandei practicate în regimul comunist în scopul formării 'omului nou'. În contextul prezentei cercetări - plasată în aria tematică a psihologiei politice -, apreciem fenomenul reprezentărilor sociale ca efect al acestor relații, pasibil de investigat cu metodologia adecvată psihosociologiei ". Principala tehnică de investigație folosită este studiul de caz multiplu, căruia i se adaugă interviul individual nestructurat, în care sînt implicați atît "martorii privilegiați" (Maurer și
Tehnici de propagandă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15468_a_16793]
-
estul Europei la finele celui de-al doilea război mondial a constituit multă vreme, dacă nu neapărat un tabu, în orice caz un subiect eludat . într-un recent interviu publicat în săptămînalul "Die Woche", Günter Grass încerca să explice acest fenomen: " Fiindcă fărădelegile de care noi germanii suntem răspunzători au fost și sunt copleșitoare, pare a nu ne mai fi rămas forța necesară pentru a relata și istoria propriei noastre suferințe. Refugiul în masă al populației din Prusia răsăriteană a fost
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
hibridul liberului arbitru conținut în perioada modernă. Ceea ce impune o rectificare a modelului antropologic. Omul cartezian e nesatisfăcător într-o epocă în care, pe de o parte, se simte opresiunea unei culturi obosite, devitalizate, iar pe de alta se ivesc fenomenele falsei eliberări sub forma totalitarismelor care nu reprezintă decît manifestări ale barbariei cu față umană. Astfel încît avangarda reia exhortația rimbauldiană (uzurpată de marxism): "Trebuie schimbată viața", propunîndu-și a săvîrși măreața operație în numele unor principii poetice. Să remarcăm că punctul
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
Eu sunt născut suprarealist. Și m-am manifestat ca atare de la primele lucrări pe care le-am încercat pe cont propriu, dincolo de studiile din Academie. N-am constatat eu, pentru că nu aveam atunci instrumentele necesare, dar oamenii care cunoșteau profund fenomenul mi-au spus: ,,bine, domnule, dar dumneata ești un suprarealist get-beget, născut și nu făcut!" Atenție: nu mă revendic, însă! Vreau să spun că a avea o structură de bun navigator în visul suprarealist nu înseamnă neapărat că-i ești
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
privește, nu am pretenția "să contribui la viața morală și intelectuală a umanității", după cum spera Obert Clark Tanner cînd a inaugurat aceste cursuri. Nu pot decît să mă mulțumesc cu mult mai puțin. Subiectul ales este cultura germană, mai precis fenomenul de supraestimare a culturalului în detrimentul politicului. Așadar, adresez aici un avertisment cu privire la "viața intelectuală și morală" a unei țări și a unui continent, a Germaniei și a Europei. Lecții de relativizare a specificității Dacă există cu adevărat o ideologie germană
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
Pavel Șușară Balcica Măciucă, scriitoare și distins istoric de artă, fiica lui Octavian Moșescu, primarul legendar al Balcicului și părintele fenomenului artistic unic care s-a născut aici, publică, la Editura Universalia (București, 2001), o monografie a Balcicului cu totul neobișnuită. Amestec de confesiune și de observație, de evocare și de analiză, de portretizare documentară și de translare subtilă în ficțiune
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
românesc, dincolo de orice promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie în cu totul altceva. Balcicul reprezintă pentru arta românească, în mod cert, un fel de pol sudic, o componentă solară și meridională, de factură postimpresionistă, care contrabalansează tensiunile nordice, expresioniste și nocturne, ale Școlii de la Baia Mare. Dar dacă
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
ale actului de creație. Aici s-au verificat, de-a lungul a cîtorva decenii, nu doar un interes particular pentru o anumită configurație peisagistică și fascinația pentru o sinteză aproape didactică a coabitării elementelor, ci și mecanismele de funcționare a fenomenului nostru artistic și întregul său spectru de sensibilitate. Posibilitatea participării neîngrădite la acest spectacol natural, absența oricărei birocrații și premisele unei libertăți absolute, plasează fenomenul Balcic într-un spectru valoric și stilistic foarte larg. Or, tocmai acest lucru demonstrează, cu
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]