997 matches
-
poartă armătura. Autorul nu e în duh, și de aici tot marasmul. E o stinghereală de cavou în sufletul diaristului, chiar dacă la exterior hazul e în toi. Neavînd organ pentru dimensiunea sacră, Dan C. Mihăilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să-l aducă în condiția de degustător discret al tentelor nevăzute. Pînă la urmă e o dramă la mijloc, aceea a unui scriitor avînd convingerea că e un intrus estetizant, fără predilecție pentru trăiri ominoase
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
postmodernistă. Dar poate că sunt atras de operă tocmai din nevoia de claritate și simplitate, care poate fi o marcă a vârstei presenecte... Într-un interviu recent, publicat de „The New York Review of Books”, Jonas Kaufmann - nu doar o voce fenomenală, ci și o inteligență remarcabilă - încerca să definească „arta poetică” a cântărețului de operă actual. În calea lui stau două dificultăți majore: „Prima e că trebuie să călătorim din ce în ce mai mult. Datorită faptului că programările se fac cu cinci ani înainte
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
Gheorghe Grigurcu A susține că poezia Anei Blandiana ar ilustra, așa cum s-a afirmat, o poziție a spiritului pur în relațiile sale antagonice cu lumea fenomenală cred că ar fi o exagerare. Oricît se străduiește acesta în unele texte a se detașa, a se articula cu o severitate caracteristică a dicțiunii, avem a face aici cu o mixtură între spirit și materie, cu o plasmă în
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
dramatic sau tandru, sensibil și diafan atunci când e nevoie. În ciuda fizicului său masiv, mai puțin fericit, el se impune nu prin mobilitatea mișcării, întrucât știe exact să-și modeleze trupul atât cât trebuie, ci prin nuanțele subtile ale glasului său fenomenal. L-am ascultat pe Botha, uneori cu ochii închiși, și mi l-am proiectat ca venit dintr-o altă lume ca să ne povestească frumos drama lui Tannhäuser. Într-un cuvânt, a fost sublim. În Elisabeta, rol deosebit de dificil, am văzut
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică, materie primă a lirismului, apare congruentă cu textul sacru, confruntîndu-se ca atare cu cotidianul anost. E un impact aici între absolutul Scripturii și contingentul bietei noastre viețuiri fenomenale: „citeam în Psaltirea / picată cu ceară. ploaia aceea neîncetată. ia să mai / răbdăm un pic / mi-am zis. oameni uzi, grăbiți prin ploaie, / alergau fără țintă”. Dincolo de acest orizont al scrisului plin de devoțiune, întîlnim semnele mai cutezătoare ale unui
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
etc. Indubitabil, Austria rămâne o mare putere muzicală. Participarea ei la Sibiu 2011 se anunța apetisantă: de când așteptam să văd aici un „trio clasic cu orgă Hammond”! Simpla idee de a-l reasculta pe polimorful saxofonist Harry Sokal (ex-membru al fenomenalei Vienna Art Orchestra) - în interacțiune cu junele alchimist al orgii Raphael Wressnig și cu virulentul baterist Lukas Knöfler - îl poate umple de speranțe pe orice meloman încă neconsolat după dispariția lui Jimmy Smith. Așteptările au fost confirmate, printr-un program
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]
-
câteva zile de încântare intelectuală: Tudor Vianu a fost la noi, invitat de Facultatea noastră, a ținut un ciclu de trei lecții a două ore (fără pauze), despre Perspectivele Renașterii italiene (extraordinar!!) și o conferință în Aula „Bolyai”, despre Eminescu (fenomenală!). Am luat masa cu el toată catedra, în ultima zi, înainte de plecarea lui, apoi, cu mașinile, l-am condus la gară. E un om deosebit, așa cum puțini îți e dat să cunoști în viață. Verbal o să-ți mai spun multe
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
mai departe vom vedea ce va fi. În această campanie, eu nu am avut resurse. Cred că nu resursele sunt cheia acestei povești. Ele nu înseamnă procente mai mari, iar acest lucru se vede. Este un partid care avea resurse fenomenale și se bucura de vizibiliate peste tot, dar care nu face nici măcar pragul cerut. Rămâne de discutat modul în care se face campanie în România", a spus Mircea Diaconu la Antena 3. Întrebat de Răzvan Dumitrescu dacă se așteaptă ca
Teama din sufletul lui Diaconu. "Deja au apărut niște efecte" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30148_a_31473]
-
știute decât oricând - de natură să expliciteze comportamentul unui personaj eminamente nevrotic și totuși în multe direcții contributiv cu mare folos. Cum am mai subliniat, nu ordinul personal este prevalent în raportul meu direct sau indirect cu Frunzetti, ci cel fenomenal, caracterizat printr-o ambiguitate care se sustrage bănuielii dacă nu este impusă atenției prin dezvăluirea echivocului. La atâtea amănunte fie-mi deci îngăduit să mai adaug unul, cu deosebire semnificativ: Frunzetti a fost foarte încântat de capitolul pe care i
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
fusese împinsă dincolo de ea, în plan metafizic - se gaseste, din nou, constrânsa și limitată de un nou tip de necesitate: dreptul modern, a cărui încununare și în același timp forță motrice este dată de către stat. Kant: libertate morală și necesitate fenomenala Kant a preluat ideea rațiunii și a statului ca având origini divine 5 dar, în economia filozofiei sale, a pus un accent mai mare decât Spinoza asupra subiectului cunoscător, înzestrat cu discernământ. Totodată, Kant s-a pronunțat împotriva exaltării religioase
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
dictată de rațiuni exterioare și de eventualitatea sancțiunilor decurgând din nerespectarea unei legi - omul devine lucrul în sine, chiar dacă el se percepe în continuare ca fenomen. Gândind și acționând moral, în maniera autonomă, omul poate rupe fluxul inexorabil al necesității fenomenale, devenind astfel cu adevarat liber 9. Liber pentru că se conformează datoriei, pe care singur și-o impune; liber pentru că acceptă să fie "educat în vederea binelui", liber pentru că acceptă să se comporte ca un adevărat "cetățean al lumii"10 și învață
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
unii la alții conform umanității lor, nu pe baza egoismului, încercând să obțină cât mai multe avantaje unii de pe urma celorlalți și tratându-se deci ca mijloace, ca lucruri, ca fenomene - reprezintă un adevărat imperiu al libertății într-o inevitabilă realitate fenomenala. Liber este numai acela care actioneaza rațional, ghidându-se după "imperativul categoric"; în ciuda faptului că el nu se sustrage efectiv, fizic, lumii fenomenale, și deci necesității, în forul sau interior, în conștiința să, el este liber. Prin această, libertatea individuală
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
deci ca mijloace, ca lucruri, ca fenomene - reprezintă un adevărat imperiu al libertății într-o inevitabilă realitate fenomenala. Liber este numai acela care actioneaza rațional, ghidându-se după "imperativul categoric"; în ciuda faptului că el nu se sustrage efectiv, fizic, lumii fenomenale, și deci necesității, în forul sau interior, în conștiința să, el este liber. Prin această, libertatea individuală a subiectului autonom și animat de ideea binelui se plasează deasupra lumii exterioare a fenomenelor, chiar dacă nu o învinge și, de fapt, nici
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
doar moraliști subiectivi, pe filiera kantiana, mulțumiți cu prezumtiva noastră libertate derivată din punerea în aplicare a rațiunii practice: libertatea izolată este imposibilă, ea nu poate exista decât că libertate a tuturor sau a nici unuia. Chiar dacă Hegel înțelege cauzalitatea lumii fenomenale, a naturii, în cele din urmă, drept necesitate totalmente lipsită de libertate 19, consideră totuși că natura, ca Idee înstrăinata de sine (rațiune), este negata și suprimata de această din urmă și ajunge astfel pe un plan superior, al spiritului
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
gânditori raționaliști care au avut în vedere spinoasă problemă a relației dintre libertate și necesitate. În versiune kantiana, libertatea apare doar că moralitate individuală, eventual conectată exclusiv prin gândire, dacă așa ceva este posibil, cu alte moralități, ființând într-o lume fenomenala de nedepășit că totalitate; victoriile rațiunii practice sunt și rămân astfel singulare, chiar si in prezumtiva lor comunitate că "imperiu al scopurilor". În versiune hegeliana, libertatea în calitatea de continut al spiritului și necesitatea, realitatea, în calitate de exterioritate a spiritului, nu
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
între mine și exterior sentimente/ în diferite ipostaze, printre cartofi, lămîi și curcubeie veșnice/ intrate prin crăpăturile nesupravegheate" (în loc de moto). O astfel de "moralizare", convertită într-un principiu de poetică, se bizuie pe o consubstanțiere a eului auctorial cu lumea fenomenală, care, pentru a fi apt a emite imagini, trebuie să asimileze lucrurile iar nu "ideile", spre a ne referi la celebra formulă a lui William Carlos Williams, conform căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci de-a dreptul
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
3). și credem că nimănui nu-i poate scăpa dubla simbolizare numerologică a acestei soteriologii, din CONSTRUCȚIA SONETULUI: 1 - pe de o parte, RIGOAREA DEMIURGICĂ a celor 12 stihuri (ultimele două versuri ale sonetului marchează concluzia „morala”, verdictul divin, asupra fenomenalului/ „phainomenon-ului” din lume: sunt/trebuie să se facă evidente accentele definitive/implacabile, divin-vaticinare) - pe de alta: 2 - NUNTA-HIEROGAMIA, întru SFERA PLATONICIANĂ, dintre catrene și terține! (Sonetul de întemeiere, cel italiano-provensal - este profund creștin, fiind conceput chiar sub Semnul CRUCII: catrenul
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
obiectual conține două atitudini opuse: sfidează realul și concomitent cochetează cu acesta. Prin producția agresivă a conexiunilor se eliberează o viză de trecere fanteziei subliminale ce reprogramează dar nu elimină, remodelează, dar nu suprimă inflorescența imensă de aspecte ale lumii fenomenale, cu rădăcinile împlîntate în cea morală. ,Eliberarea" de forme nu înseamnă decît o beție a refacerii formelor în duhul unei autenticități lăuntrice, girat de dicteul automat. Amestecului de nebunie, eros, pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
--- O descoperire arheologică fenomenală: scheletul cvasi integral al unui mamut cu blană care ar fi trăit cu 150- 200.000 de ani în urmă și ar fi fost ucis și jupuit de Neandertalieni. Descoperirea a fost făcută în apropiere de Paris, pe valea Marnei
Mamutul cu blană () [Corola-journal/Journalistic/4105_a_5430]
-
și asta fiindcă aspirațiile lui nu trec de pragul fenomenelor. El nu știe că, privită dinspre latura voinței divine, viața lui chiar este un vis efemer. Cînd îl apucă însă disperarea poate recurge la iluzia sinuciderii, cînd își suprimă partea fenomenală a ființei fără să bănuiască că matricea volitivă rămîne intactă. De aceea, priviți cu ochii lui Dumnezeu, oamenii sunt „muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul”, flerul eminescian nefăcînd decît să întărească fascinația pe
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
în sine, care la Schopenhauer e totuna cu voința. Tot ce ține de numen e scutit de cele patru coerciții pomenite anterior, iar facultățile cognitive ale omului (sensibilitate, intelect, rațiune) nu pot atinge numenul, domeniul lor de aplicare fiind crusta fenomenală. Viața omului e un slalom printre fenomene fără putința de a le atinge esența. Voința, ca motor al lumii și echivalent al lui Dumnezeu, e partea inaccesibilă la care cunoașterea omului nu va ajunge nicicînd. De aceea e oțios să
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
cu Argentina. Poate meciul nebun de la Campionatul European din 2000 cu Anglia, când a marcat un gol pe care portarul Seaman - vă amintiți, cel cu coadă - probabil îl visează și acum. Poate partida din preliminariile aceleiași competiții, de la Porto, când fenomenalul șut din ultimul minut - unul de trei puncte - i-a creat coșmaruri goal-keeper-ului portughez Vitor Baia. Este sigur, însă, că cea mai mare decepție a avut-o după blestematul meci cu Slovenia, din calificările Mondialului asiatic 2002. Cât despre partida
Agenda2005-35-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284135_a_285464]
-
Poate nu mereu am fi tentați să spunem despre domnia sa că este generos. O inteligență sclipitoare, o cultură remarcabilă, un spirit lucid, cinic, ironic și autoironic, o dorință de a nu fi strivit de timp și de timpuri, o putere fenomenală de studiu, de muncă, o energie care nu îl părăsește și nu îi abandonează fibra de observator. Radu Beligan a avut, din punctul meu de vedere, două momente de grație, ieșite din banal, din trasee să le numim normale. Ctitoria
În noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2836_a_4161]
-
Analiza amănunțită a fenomenelor politice, sociale și cultural cuprinse în capitol separate descoperim un analist lucid, jovial, și cu o truculență a comentariului de un farmec indicibil, cum însăși atmosfera cărții e, în cea mai mare parte: „Cu un impuls fenomenal de energie ne am trezit prin poartă propulsați și aterizați pe o planetă vie, care la o privire lapidară avea o formă insulară. Totul era luminos și strălucitor de frumos. Pe un ecran enorm ce se afla pe aerodrom, era
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
ideal de artă pentru copii. Ca nimeni și ca nimic, Opera Comică pentru Copii sfarmă mitul că muzica apropiată genului clasic, sau genul clasic sunt intransmisibile până la o anumită vârstă. Nimic mai neadevărat! Această muzică, așa cum este ea adaptată de către fenomenala echipă de artiști ai Operei Comice pentru Copii, ale cărei rosturi sunt bine alese și coordonate de către directoarea instituției, fermecătoarea soprană Felicia Filip, este un model de act artistic și cultural înzestrat cu forța alimentării cu energii, aptitudini creative și
PETER PAN , PREMIERĂ LA OPERA COMICĂ PENTRU COPII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382311_a_383640]