169 matches
-
Saracual Murit"?" (A. V. Boldur, Contrib. la studiul istoriei românilor. Ist. Basarabiei, v. III, Chișinău, 1940, p. 53-54). După Th. Cornel (Figuri contemp.), N. N. Beldiceanu s-a născut în 1881. iubire, fără ură, fiindcă am de-a face rar cu fenomenalitățile fizice, eu pot repudia, material vorbind, un tânăr pentru motive de ordin profesional și în timp ce-l zăresc pe geam plecând supărat, să deschid versurile sale și să le gust cu emoție. Cartea formează pentru mine o realitate transcendentă, iar biografiile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chiar vinovat sub raport civic, rămâne mereu mare scriitor. Rebreanu este Rebreanu oricum și oricând. Arta este o expresie a libertății, prin definiție, căci ea nu acceptă limitele istoriei. Ea ne învață a privi lucrurile de sus, ca pe niște fenomenalități, în perspectiva uriașă a morții. Arta garantează cea mai nobilă dintre libertăți: libertatea de-a fi, o oră pe zi, singuri și inactuali. Capitolul I EPOCA VECHE GEȚII Cea mai curentă prejudecată întreținută de noi înșine și de străini este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și ingenuu lirică a lui Dinicu Golescu. "La toate bisericile se află joc de clopote, adecă mai multe măiestrit așezate, cât, trăgîndu-se, fac o armonie așa de jalnică, pare că-ți sfâșie inima..." Totuși, un instinct formal, o intuiție a fenomenalității estetice există embrionar: "Închipuie-ți la Roma o piață imensă, rotundă, de ambe părți încercuită de portice gigantice, suportate de patru sute de coloane maiestoase și supramuntate cu două sute de statui colosale"; "Pe Tamisa proprie ca prin o pădure de catarte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printr-o "facultate sufletească", anume "gândirea" (în sens psihologic și logic) sau "conștiința" (în sens fenomenologic), facultate care înlesnește constituirea unor "dispoziții habituale" (héxis, deprindere căpătată prin învățare, dar stabilă, după conceptul aristotelic), anumite modalități ale gândirii, înglobând, formal, întreaga fenomenalitate sufletească, au căpătat preeminența de care aminteam. Aceste modalități ar putea fi interpretate, provizoriu, ca fiind tot una cu ceea ce în condițiile logicii constituite vor fi schemele logice bazate pe principiile gândirii (mai cu seamă pe identitate și noncontradicție) și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine proprietatea sa, a omului, asupra lumii este dovada cea mai clară a reflexivității sale constitutive. Faptul de a gândi, devenit formal și constrângător pentru faptul de a rosti și pentru făptuire, dar și pentru gândirea însăși, care concentrează întreaga fenomenalitate subiectivă, corespunde unui eveniment trăit ("suportat", "văzut ca atare") de ființarea umană. Ceea ce înseamnă că aceasta din urmă nu este epuizată, în potențialul său de existență, de un asemenea fenomen constând în autonomia formală a gândirii, constrângătoare pentru practici fel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine a conștiinței (constituante), iar pe de altă parte, ca un exces al acesteia, care îl cuprinde, totuși, chiar și atunci când se sustrage în condiția datului sau se retrage în aceea a nimicului. De aici lipsa de semnificație a unei "fenomenalități" pure în privința surprinderii fenomenului (veritabil sau retras) și, în compensație, semnificația totală a unei "fenomenologii" pentru condiția de "fenomen". Aceasta înseamnă, în ultimă instanță, că în afara logos-ului nu putem vorbi despre fenomen. La drept vorbind, regula aceasta este valabilă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și posibile răspunsuri la aceste întrebări, firești în urma prezentării, în capitolele anterioare, a unor elemente primare și a unora secundare ale dictaturii judicative. De altminteri, unul dintre scopurile mele principale, până aici, a fost să prezint o cât mai largă fenomenalitate a dictaturii judicativului, pentru ca, pe baza bogăției acesteia, să capete deschidere operarea unei reducții judicative asupra înseși dictaturii judicativului. Analitica și dialectica pun la lucru structura logică originară S P. Dar ele nu se substituie logicii, construcțiilor formale ale acesteia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unele precizări cu privire la modalitatea acestei interpretări și la anumite "stiluri" de preluare a acestei probleme. Rostul subcapitolului de față este același ca și al capitoleleor anterioare: pregătirea terenului pentru reducția judicativă a dictaturii judicativului, prin descrierea cât mai amănunțită a fenomenalității judicative. Din când în când, prezentarea strict istorică și critică a fost completată cu cea fenomenologică, pentru a fi pusă ordine și a se imprima lucrului sensul despre care tocmai aminteam: pregătirea operării reducției judicative. Desigur, prezentarea fenomenalității judicative trebuie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
amănunțită a fenomenalității judicative. Din când în când, prezentarea strict istorică și critică a fost completată cu cea fenomenologică, pentru a fi pusă ordine și a se imprima lucrului sensul despre care tocmai aminteam: pregătirea operării reducției judicative. Desigur, prezentarea fenomenalității judicative trebuie făcută după un plan, potrivit unei ordini de interpretare care să se prindă de ceea ce urmează, anume de reducția judicativă. Deschiderea problemei aristotelice a căutării mediului face parte din această ordine de interpretare, prin care trebuie pusă în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau relativ, după reguli (necesare în mod absolut sau relativ). Dat fiind faptul că primele trei niveluri de condiționări au fost puse în discuție, în acest subcapitol despre logica aristotelică, dar și în subcapitole anterioare, care au avut ca temă fenomenalitatea judicativului constitutiv, firesc este să ne îndreptăm, acum, către regulile de constituire a silogismului. Abia din perspectiva astfel deschisă putem pune în discuție și modalitățile de participare a judecății la constituirea silogismului. Această îndreptare nu are decât rolul de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
desemnează "facte" din structura (existențială a) Dasein-ului, ceea ce înseamnă că ele îl "arată" pe acesta ca atare și, în urmare, ei desemnează fenomenul Dasein. De fapt, fiecare îl desemnează ca fenomen întreg, așadar ca o existență constituită întocmai, împlinită în "fenomenalitatea" sa, chiar dacă nu este desăvârșit în privința posibilităților sale de a fi. De aici șansa de a regândi atât statutul celor trei termeni, cu tot cu ceea ce ei desemnează, precum și cele trei "fenomene" despre care a fost vorba mai sus: ceva-ca-ceva, ca și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se mișcă în două direcții, cea întru ființare fiindu-i proprie, cealaltă fiindu-i adăugată prin accident. Acestea sunt sensuri posibile prin reducție non-judicativă, întrucât depășesc limitele operaționale ale reducției judicative; pentru a le descoperi, nu se trece doar de la fenomenalitatea dictaturii judicativului (ansamblul ei de elemente, caracteristici, fapte, aspecte, "poziții" etc.) la timp, luat el însuși ca element al aspectului alethic al judecății și judicativului, ci de la timp identificat cu ființarea reflexivă (temporal) și deschisă (către Celălalt) la unitatea ontologică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și "părtinitoare". Cele trei fenomene părtinirea, ordonarea, autorizarea trebuie privite acum dintr-o altă perspectivă decât cea corespunzătoare celei de-a doua timporizări. Cei care au tematizat ideologia, începând cu de Tracy, până la Ricoeur, Habermas și Sloterdijk, semnalează și explică fenomenalitatea socială a ideologiei, angajamentele sale pragmatice și, mai cu seamă, tipul de cunoaștere pe care îl realizează: cunoașterea de legitimare. Am putea spune, în continuarea a ceea ce au stabilit cei numiți, precum și alți teoreticieni ai ideologiei, că aceasta consistă în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
discernabile printr-o analiză a unității judicative, adică a judecății înseși, ceea ce înseamnă că aceasta din urmă are preeminență în ordinea fenomenală de-a-fi. Problema pe care acum trebuie să o formulez în aceste "Note finale" se referă la tipul de "fenomenalitate mentală" imagine, concept etc. pe care îl asigură, formal, judecata. În această direcție, a răspunsului la întrebarea tocmai formulată, există o lungă tradiție filosofică modernă, în genere, de gândire, care începe cu empiriștii englezi, în special Locke și Hume, și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bazat pe intuiția empirică, pe cea categorială și pe cea eidetică, luate împreună într-o unitate; ea dă seamă de o "stare de lucruri". În ambele situații este vorba despre o reducție la imagine (aceasta din urmă, ca tip de "fenomenalitate mentală"). Dar cea mai clară poziție din orizontul filosofiei contemporane, în această privință, o găsim în afara fenomenologiei (înțeleasă strict metodologic), anume la Wittgenstein. Acesta susține, așa cum s-a arătat, de altfel, într-un capitol al acestei lucrări, că propoziția (judecata
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și astfel încât, prin activarea sa, să fie preluată și prelucrată însăși "realitatea"; dar însăși "realitatea" ca obiect al gândirii autonome, altfel spus, ca "realitate" dată în gândire, ca imagine; ca propria imagine. Judicativul constitutiv nu poate înainta dincolo de imagine, ca fenomenalitate mentală proprie judecății, și faptul acesta poate fi recunoscut în orice discurs filosofic interesat de problema cunoașterii și de cea a "realității"; cum poate fi recunoscut, fără medieri vizibile, în orice teorie științifică. De aici, poate, și reacția pe care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potențial obiectivist, ambele unilaterale și departe de adevăr, în scopul atingerii veritabilului "început" al tuturor celor care au ființă în orizont uman: lumea trăită (ca realitate originară). Ar fi acum potrivit, luând în seamă limitarea judicativului la "faptul subiectiv" (la fenomenalitatea mentală), dar pragmatic, al imaginii, să avansez ideea că non-judicativul, în măsura în care poate fi ceva și au fost formulate argumente în favoarea "ființei" sale în lucrarea de față -, are legătură cu refacerea "lumii și omului" la nivelul unui alt tip de "fenomenalitate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenalitatea mentală), dar pragmatic, al imaginii, să avansez ideea că non-judicativul, în măsura în care poate fi ceva și au fost formulate argumente în favoarea "ființei" sale în lucrarea de față -, are legătură cu refacerea "lumii și omului" la nivelul unui alt tip de "fenomenalitate mentală" decât cel al imaginii. Cred că acesta poate fi conceptul. Iar primul concept într-o ordine de lucru care ține seama de rezultatele demersului de față pe tema dictaturii judicativului nu trebuie să scape din vedere ceea-ce-este, chiar în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care importante ar fi inteligența, insensibilitatea, răceala afectivă, spirit justițiar acuzator, conștiința propriei superiorități. Cel care ridiculizează se plasează pe sine pe scara ierarhică a valorilor pe o treaptă superioară, de la înălțimea căreia își permite să contemple cu satisfacție micimea fenomenalității supuse programului său critic, prin prisma amorului său propriu revanșat. Din această perspectivă, Adrian Marino făcea următoarea observație pertinentă: "Copiii, modeștii, timorații, conformiștii de orice speță n-au sentimentul comicului. În schimb, orgolioșii, vanitoșii, vindicativii, malițioșii, spiritele inteligente, tăioase, lucide
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]