1,521 matches
-
este cea a comunicării. Pe de-o parte ea se bizuie pe o asemenea adîncire a ființei încît punțile curente spre lume sînt aparent suspendate, pe de alta, în calitatea estetică spre care aspiră, se cuvine a se deschide către fenomenologia mundanului, a face uz de materia acestuia. Marea ei abstractizare (un egotism sublim) amenință concretețea obligatorie a limbajului ce-i dă trup și-n care se află sămînța unei dăruiri specifice, vizînd o infinitate a recepției. "Unindu-se moral în
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
început în forță. Pentru că nu se poate caracteriza altfel Colocviul "Mircea Eliade", desfășurat în zilele de 14 și 15 martie a.c., care a beneficiat de participarea a șapte distinși cercetători și profesori de la Universitatea din Lisabona (José Augusto Martins Ramos, Fenomenologie și istorie: itinerarii eliadiene prin religiile preclasice; Luís Ramalhosa Guerreiro, Sacralitate și istorie antropologică; Joao Bigotte Chorao, O imagine a lui Mircea Eliade; Paulo Borges, Dorul originii, yoga și eliberare în opera lui Mircea Eliade; Maria Joao Coutinho și Simion
Un centenar și o inaugurare by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9763_a_11088]
-
fie că ar fi Întemeiată pe ordinea de drept pozitivă, fie că s-ar produce În noi ca o convingere independentă, nu ar fi decât efectul conștient al presiunii pe care societatea o exercită, prin tendințele și interesele ei, asupra fenomenologiei sufletului nostru; ea nu s-ar putea, prin urmare, Întemeia logic din punctul de vedere specific al eticii - și orice afirmare etică n-ar reprezenta decât o simplă „prejudecată”. Conștiința etică, explicabilă prin cauze de natură socială, nu ar fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se prezintă: I. Organizațiile statale și prestatale; II. Definiția Statului, Etatism, legalitate, pozitivitate; III. Productivitatea juridică originară a indivizilor și grupurilor. Consecințe pentru viața Statului: necesitatea unei lucrări (activități) permanente a acestuia; IV. Exemple istorice. Disoluția Imperiului Carolingian și și fenomenologia politicii subsecventă. Manifestări caracteristice ale crizei și formării etatismului: V. Criza Statului modern. Tentative și soluții. VI. Concluzie. Adevărul de la care pleacă analiza filosofului, este că: Statul modern se află În plină criză. Autorul susține - pe drept cuvânt - că o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
consimțământ general, perfect egal și unanim, căci desea aceasta Înseamnă, simplu, „Îndurare pasivă, supunere forțată sau absență a opunerii”. Toate guvernele au mizat pe această ambiguă „voință populară”. Giorgio del Vecchio recunoaște că: „Formarea și transformarea puterii politice reprezintă o fenomenologie foarte complicată, În care noi putem observa grade și forme nenumărate, fie consimțământ activ sau pasiv, fie rezistență și luptă. Într-un sens riguros științific, noi putem numai să spunem că, În orice societate umană există, mai mult sau mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unei reviste pornografice, stătea Stepa Chiorul, un biet imbecil care-și căpătase porecla În urma unui pariu făcut la beție, când Încercase să demonstreze că putea fi un bun portar la darts . Vasea stătea În spatele tejghelei, răsfoind o ediție ilustrată din Fenomenologia spiritului. Ne cunoșteam de mult, de când amândoi visam să schimbăm lumea printr-un nou sistem filozofic cu aplicare practică imediată, care să explice totul prin sex, până am aflat că ticălosul de Freud ne-o cam luase Înainte. M-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cultura ar avea drept obiect această sferă a spiritualității umane, atunci pe bună dreptate ar regresa în fiecare zi în beneficiul disciplinelor mai apropriate, pe care le-am putea numi științele fundamentului. Nu putem trece sub tăcere extraordinara răsturnare de către fenomenologia husserliană a acestor teze bine cunoscute care susțin ideologia scientistă și pozitivistă a epocii noastre. Determinările geometrice la care știința galileană încearcă să reducă ființa lucrurilor sunt idealități. Acestea, departe de a putea da seama de lumea sensibilă, subiectivă și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
grație cărora ne pot fi date obiectele, grație cărora, prin urmare, ne putem raporta la ele și avea experiența lor. Această posibilitate de a se raporta la obiecte, de a se depăși către ele pentru a le atinge este, în fenomenologia husserliană, intenționalitatea, care definește fondul conștiinței înseși, puterea sa de a arăta și exhiba, adică fenomenalitatea însăși. Este cât se poate de remarcabil faptul că în filozofiile care au pretins a respinge conceptele de conștiință sau de subiectivitate (sau în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în fața noastră, ceea ce este pus dinainte, este obiectul. Tocmai în măsura în care este pus dinainte, în care este obiect, el este văzut, cunoscut, așa încât cunoașterea, conștiința este această poziție-înainte ca atare, este obiectivitatea și ceea ce o fundamentează în ultimă instanță. Eliminarea de către fenomenologia post-hussserliană, heideggeriană și mai ales post-heideggeriană a conceptelor de "subiectivitate" și "conștiință" este tocmai respingerea a tot ceea ce nu s-ar reduce la această ivire primitivă a Exteriorului unde se găsește Obiectul. Am afirmat că trăsătura distinctivă a cunoașterii științifice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în ultimă instanță în afara lumii, în viața însăși. Căci calitatea sensibilă nu este niciodată decât obiectivarea și, astfel, reprezentarea unei impresii a cărei ființă-impresională este auto-impresia, adică subiectivitatea absolută în calitate de viață. Aici ni se dezvăluie neajunsul demersului deja clasic al fenomenologiei care, susținând contrariul a ceea ce afirma știința galileană, abordează chestiunea revenind de la lumea-științei la lumea-vieții și de la aceasta la conștiința acestei lumi. Căci conștiința lumii în calitate de "conștiință a", în calitate de intenționalitate sau, în ultimă instanță, ek-staza Ființei în care intenționalitatea la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în mod indistinct altceva, mai precis viața însăși, adică în exemplul nostru auto-afectarea originară a acestei atribuiri de sens creatoare a idealităților fizicii matematice. Privirea pe care, în cadrul reducției, am aruncat-o asupra științei, noi, fenomenologii preocupați a construi o fenomenologie radicală a subiectivității ca subiectivitate vie, adică a păstra ființa a ceea ce suntem în realitate, dincolo de aparență, această privire, așadar, nu trebuie oare să se modifice de acum în mod considerabil? Căci știința nu doar face abstracție de lumea-vieții și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
propunându-se astfel ei înseși ca temă proprie a sa. Realizarea acestei sarcini ridică probleme considerabile, a căror soluționare presupune elucidarea formelor oricărei cunoașteri posibile și în ultimă instanță a esenței lor comune, adică fenomenalitatea ca atare. Înțelegându-se ca fenomenologie, filozofia își oferă mijlocul de a îndeplini programul lăsat moștenire de istorie și de a-l duce la bun sfârșit: de a nu fi numai o teorie transcendentală a cunoașterii și a științei, ci a tuturor formelor de experiențe imaginabile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu denunță de regulă pînă la capăt legătura cu un univers dezolant, la rigoare "un pustiu suportabil", al cărui prezent se stinge, ci încearcă a-l recicla inclusiv sub unghiul unei percepții suprasenzoriale. În cuprinsul metamorfozelor pe care le înregistrează fenomenologia naturii, poate fi intuită o osmoză între aparențe și esențe, altfel zis un circuit de semne oculte. În sensul vederilor unui Mircea Eliade, polaritatea între materia scriptică și cea criptică a realului produce enigmatice conexiuni, cu un prezumat cifru angelic
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
așezați strîmb, de aceea au rămas. Husserl este un alt exemplu de gînditor inactual. A făcut epocă în chip discret și temeinic, preschimbîndu-se cu timpul într-un nume indispensabil pentru oricine vrea să parcurgă, pornind de la începuturi către prezent, istoria fenomenologiei. Citite cu ochiul secolului XXI, temele lui par picate din cer, iar tonul cu care scrie despre ele are sobrietatea nepărtinitoare a unui meteorolog care descrie un uragan aflat în desfășurare. Cu alte cuvinte, întemeietorul fenomenologiei scrie așezat, laborios, solemn
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
începuturi către prezent, istoria fenomenologiei. Citite cu ochiul secolului XXI, temele lui par picate din cer, iar tonul cu care scrie despre ele are sobrietatea nepărtinitoare a unui meteorolog care descrie un uragan aflat în desfășurare. Cu alte cuvinte, întemeietorul fenomenologiei scrie așezat, laborios, solemn și fără vreo urmă de patetism. Descrie cu răceală și acribie niște distincții și nuanțe pe care, după ce le-a privit printr-o lupă nedeformatoare, le analizează pe un ton de serenitate neșovăielnică, dovadă că problemele
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
ne vor supraviețui, devenind teme de reflexie pentru generațiile următoare. Tema de bază a primului volum din Cercetări logice - lucrare pe care specialiștii o așază alături de Ființă și timp (Martin Heidegger) în privința rolului pe care l-a jucat în dezvoltarea fenomenologiei - este relația dintre logică și psihologie. Relația în cauză nu presupune defel o inofensivă și pașnică legătură teoretică, ci o ambiție hegemonică, concentrată în întrebarea: care din cele două e mai profundă și ce raport ierarhic poate fi stabilit între
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
nu materialistă, ci transcedentală, a cărei sorginte husserliană se pierde nu numai în filosofia kantiană, dar și în cea elenă. Intuițiile științei materialiste, grosiere, bazată pe evidența unei experiențe privilegiate, ne împiedică să cunoaștem structura adevărată a lucrurilor. De unde, efortul fenomenologiei de a rezolva problema. A pleca, în știință, de la un anumit "comportament simplist", ceea ce duce la așa-numita "conduită a oglinzii" - La conduite de miroir - după formula lui Georges Bachelard... prejudecată materialistă, schemă științifică primitivă. Prin această gândire materialistă, depășită
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
o intoleranță cel puțin ciudată de la un om cu o așa largă deschidere teoretică. Lucian Raicu, preocupat în permanență de miracolul creativității, glosează sârguincios despre ceea ce el numește "practica scrisului", căutând semnificația existențială, experiența și mobilul operei. Criticul visează o fenomenologie a actului creator, se străduiește să releve tâlcurile creației, cuantumul ei de existență, întrebările esențiale, evidențele superioare. Cărțile - iată un adevăr care nicicând nu-i de prisos a-l repeta - comprimă în ele o vastă experiență de viață: "nu numai
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
Timpul se deapănă singur din pulpele de cristal / ale unui fluture răstignit în nemișcare" (Dincolo de nemișcare). O ebuliție deopotrivă a timpurilor și spațiilor, a organicului și anorganicului, a tuturor convențiilor conștiinței noastre e înscenată ca o himerică revanșă în fața unei fenomenologii fără sens. De menționat și reflexul profesional ce alcătuiește în marginea dezastrelor fișe clinice: "pipete pasteur picură cucuta zilei pe limbile frunzelor / alunecă formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter / într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete". (Asalt II
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
Leon are drept corespondent pisicile cu nume hazlii, Constituția și Parlamentul. Le fascinează Japonia: Renée iubește filmele lui Ozu, Paloma adoră manga. Și mai ales au vocația filosofiei, adică a iubirii de înțelepciune: Renée îl prețuiește pe Kant, nu și fenomenologia lui Husserl, iubește romanele tolstoiene, adoră pictura olandeză de un gen aparte - natura moartă, muzica lui Mozart și ariile lui Purcell. Paloma învață japoneză, s-a familiarizat cu poezia în forme fixe, citează din Basho. Dar cea mai tainică dintre
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
în cel de pretutindeni, era supusă opresiunilor, privațiunilor și prohibițiilor, printre care - tabuizarea limbii naționale, interzicerea învățământului în această limbă, excluziunea obiceiurilor ancestrale, aneantizarea, de asemenea prin opreliști, a folclorului neamului etc. Însă scriitorul, savantul Galsan Tschinag leagă efectul sau fenomenologia șamanismului - de muncă, de voință, de perseverență, de continuitate în efort, și nu cum se mai crede aiurea, de către unii -, de ocultism, mistică, exorcism etc. Implicit, scriitorul-șaman polemizează, delicat, cu atare opinii și în proza sa eseistică În țara stepei
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
cunoștințe cît mai bine ordonate și structurate". Resortul intelectului său ar putea fi asemuit unui computer perfecționat: „Că numai în acest mod se pot «stoca» și «organiza» toate noile cunoștințe culturale ce se acumulau progresiv. Și ele sporeau mereu". O fenomenologie personală a literaturii Adrian Marino n-a impus. N-a trăit „ideile" pentru că nu le-a putut produce la o anume altitudine, clasînd doar, în vrafuri impresionante, „ideile literare" preexistente. Erudiția i s-a exersat pe liniamente îndeajuns de cuminți
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
că focul „e fie de origine divină, fie demoniacă (deoarece după anumite credințe arhaice, el ia naștere în mod magic în organul genital al vrăjitoarelor)”. Incapabilă a mai viețui în regimul flamei originare, autoarea cultivă postura de exilat într-o fenomenologie stăpînită de „războaie, dogme și indiferență”, salutînd, la un moment dat, cu gratitudine, un negustor care-i vinde un borcan cu dulceață de trandafiri, pe care o savurează ca pe un „foc latent, care-mi aduceaminte că, în pofida/ umilinței, eu
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
domni netulburată peste tot. În contrareplică, Girard are tactul de a-i aminti că, fără interdicții, o societate intră în anarhie și că perspectiva unei omeniri însuflețite de dragoste universală e utopie infantilă. După ce a cochetat cu structuralismul și cu fenomenologia, Vattimo sfîrșește în colaps speculativ de tip multiculturalist. Traiectoria sa e simptomatică pentru penuria de spirit în care se complac azi filosofii vestici. Accentul cel mai tăios îi aparține lui Girard: „Filosofiile sînt aproape moarte; ideologiile sînt aproape răposate; teoriile
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
Codrin Liviu Cuțitaru La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția excepțională că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel - cumva tradiționalist - al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori, dacă nu primul, decis "să submineaze" povestea, pentru "a supralicita" modul în care ea este spusă. Celebra observație, din eseul teoretic The Art
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]