186 matches
-
și tremurat de dositor la popor? Cum crezi că se prinde poporul că a venit revoluția și la români, mai ales cum a fost la noi, cu transmisie la televizor de dimineața până noaptea, dacă nu era cu pocnete, grenade, fereala de teroriști. Tot tacâmul groazei, ca la marea artă! Crezi că se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și nu tocmai albe. Răsărea soarele, Maria cu o geantă În care avea două rațe se Îndrepta către cursa de Vaslui pe care o prinse În ultimul minut. În piață vându rațele, cumpără plumb pentru jămalț de oale, intră cu fereală Într-o farmacie de unde cumpără prafuri și alifii „pentru unul din caii lor, harmăsarul căruia un vecin prost Îi spărsese capul pentru că sărise la iapa lui, cu căruță cu tot!” Uitându se În toate părțile, Maria se Întoarse Într-un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în cele din urmă, aceeași, singură, mare oboseală, dangăt de clopot prelungit, în întinderea crepusculară. un singur gând răzvrătit, la poloboc se așează și acela-i al luminii crescute ca iarba printre lespezi de bazalt cenușiu, peste care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de soare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-se peste el și apoi cum se adunau în firicele mici, ce se scurgeau pe laturi. Se simțea ca și cum se afla sub o umbrelă uriașă și transparentă care oprea ploaia deasupra lui. Își dădu mâinile deoparte și întoarse capul cu fereală. Golul de negură se închidea peste el cu viteză. Înțelese în sfârșit ce se întâmpla. Animalul era deasupra sa și se pregătea să-l acopere cu trupul lui uriaș. Se rostogoli repede într-o parte, încercând să scape. Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
om din Sticlăria! se rugă Gheorghe. Care om din Sticlăria? se auzi o voce aspră. Eu sunt Gheorghe Hriscu. M-am întors din război! Măi omule, vorbește mai încet! Știu cine ești, dar n-am ce-ți face! spuse, cu fereală, inginerul Ionescu. Fata-i la mine, dar nu ți-o pot da! Dar e fata mea! rosti deznădăjduit Gheorghe. Uite ce-i, nu fi obraznic! porunci inginerul. Tu mai ai acasă trei băieți, ești încă tânăr, poți să-ți mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
asta este exmatriculată! A făcut asta? Dar ce anume făcuse studenta? Murmurele se întețiseră. Cineva spunea: A mâzgălit! Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se lovească de speteze. Studenta exmatriculată ieșise din amfiteatru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cât se poate de dur. Între timp am simțit cum un întreg duș de vomă și venin mi se revarsă din burtă. Trei sticle de B & F e un stomac complet gol, de aici toată frecangeala și bătălia asta, toată fereala și înșelăciunea și fierberea. În același timp - am știut dintotdeauna că în atmosferă există creaturi, zeități, leviatani cumulus din amperi și spori care se agită la o înălțime de zece mii de metri. Ceva foarte vast și plin de furie ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al celor care au tras prea mult la măsea. Și pricepu ce se Întîmplase cu cartea lui. - Ei, scriitorule! Tu trebuie să știi ce vrea să Însemne asta! Avea vocea cleioasă, duhnea a alcool. Ryan Își reprimă o mișcare de fereală. - Ce vrea să Însemne ce? - Un pescăruș care vine să-și dea duhul Într-un văl de mireasă, tu cum tălmăcești chestia asta? În fața tăcerii lui Ryan, Gildas Îi arătă cartea, Înălțînd-o. Pietrele care glăsuiesc. O banderolă roșie semnala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca pe un preaviz. Așa mai merge, zise Timișoara, dar bagă la cap ce-ți spun, după ce o să se mai liniștească apele, o să te răzgîndești. — Nici vorbă, hotărîrea e luată, spuse Poștașul. M-am săturat pînă în gît de atîta fereală și mîncătorie. — în schimb ai reușit să ni le urci în cap pe toate boarfele alea, încercă Timișoara să-i reproșeze, dacă odată și-odată o să afle Milițică de la cine a plecat totul, să știi că ăla ești. Din partea asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe faleza albă. Nici cu această ocazie, nici cu altele, asemănătoare, nu se petrecu nimic de natură amoroasă sau indecentă. Relația lor era una de camaraderie platonică și conversație inteligentă pe teme de interes comun. Dar Henry gusta aroma de fereală tainică, inseparabil legată de aceste Întâlniri. Trăia o parte din emoția și sentimentul de risc care Își Închipuia că trebuie să Însoțească situațiile reale și punea deoparte experiența, pentru o utilizare literară ulterioară. Singura persoană care cunoștea cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o anchetau pentru droguri. Cu siguranță era o înscenare - orice puteai spune despre orfană: că fusese o prostituată a Islamului, că avusese un frate tudeh, dar nu o afacere cu stupefiante. Șeful proiectului din AIOC i-a transmis cu multă fereală, când Omar ajunsese la Teheran, că Nooshin atârnase sub pod o după-amiază întreagă și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pulpe: - Dumneata nu intri? Ți-e frică? Aici nu-i mai era teamă de el. Procopie se descălță și, când fl văzu cu pantalonii sumeși, începu să rîdă: - Parcă ești de la pompieri, când e inundație! Trecură balta, călcând încet, cu fereală. Ea înainte, încercînd adâncimea, tot pe margini, unde nu se putea să se scufunde, el chicotind, nedumerit. Câmpul plin de buruiană vineție începea de la marginea apei și se sfârșea sub un mal drept. Au cules câte un braț sănătos și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vadană de război cu trei copii, toți mititei, cel mare - Fănuță - nu împlinise încă cinci ani, nu era deloc ușoară. Dar Domnica era o femeie tare și curajoasă. Anii de văduvie, lipsurile, nevoile de tot felul au întărit-o. Cu fereală de copii, noaptea se ruga în genunchi la Sf. icoană, și pe urmă, plângând înnăbușit cu capul sub ogheal, se sfătuia cu Ion ce avea de făcut... Era o femeie mândră. Pășea dreaptă, ca o lumânare, cu opinci în picioare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pândă de plăcere, prin cotloanele codrilor Fălciului, numai de el știute. Cei doi pândeau cum se lasă noaptea și cum curge întunericul prin văi, ca fumul pe acoperișul caselor, când toamna intră de-a binelea în iarnă. Pășeau cu mare fereală pe o potecă, prin pădurea întunecată care se înalță tăcută, de nepătruns, bătrână și liniștită, de parcă dormea sub povara unui vis adânc... Pădurea cu copacii încărcați de zăpadă, sclipea sub razele de argint ale lunii. Din niște cuiburi se auzi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zi fata și-a dat seama că puiul de lup era mai voinic decât ea, chiar și ca Pârvu. Suru trecuse de un an... crescuse neînchipuit de repede și se făcuse mare și puternic. De la o vreme, Anton șușotea cu fereală, pe seama lupului, cu bătrânul Toma, tot mai des și mai stăruitor. Într-una din zile, Anuca a prins niște crâmpeie din șușoteala lor... „- Tată, i-a spus Anton bătrânului Toma, trebuie să-l ducim în păduri... de-amu!“ Anton era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
poteci neumblate de om, călcate doar de sălbăticiuni și jivine. Pământul mirosea a iarbă crudă, a mintă sălbatică și a jir, prin dreptul fagilor. - Trebuie să-l ducim cât mai departe, Antoane... să nu se mai întoarcă, murmura bătrânul, cu fereală, de teamă parcă, să nu-l audă lupul, dar fără convingere, știind că „dacă-i vini să se‟ntoarcă... poți sî-l duci și la capătul pământului, că tot se întoarce“ Un lucru era clar... fără bătrânul Toma, care cu Anuca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sosirea poștașului cu pensia aduce sărbătoarea?... Urma o vreme de liniște ca-n "4 de cupe", după care auzeam iar întrebări grave și răspunsuri mereu sigure, fără nicio urmă de îndoială. Mi se perindau prin fața ochilor deși Nineta lucra cu fereală regi și regine, valeți, săbii, magicieni... Uha: "Îndrăgostiți!" Arunc iar privirea. Prăpădul lumii: două doamne goale-pușcă și un domn cu aripi, care plutește călărind un norișor albastru, precum un sfânt, dar numai sfânt nu cred că era, pentru că doamnele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
așteptare tăcere dura de destulă vreme. Dr. Czinner se Întorsese la sobă. Fata stătea cu degetele mari Împreunate și capul puțin plecat. Știa ce făcea - se ruga ca iubitul ei să se Întoarcă după ea cât mai curând și, din fereala cu care o făcea, Își dădu seama că nu era obișnuită să se roage. Era foarte speriată și, cu o simpatie rece Czinner Înțelese cât Îi era de frică. Experiența lui Îi spuse două lucruri - că rugăciunile rămâneau fără răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nimeni, deși uneori provoacă într-adevăr greață. — Chestia aia s-a aflat în mine? Nu reușeam să-mi dezlipesc ochii de la peștele-idee unduitor care atârna la doar câțiva metri de mine. — Da, confirmă Nimeni. Se ridică în picioare și, fără fereală, se apropie de pește prin spate. Eram îngrijorați că te vei răzgândi și nu ne vei mai ajuta să-ți prindem ludovicianul atunci când vei înțelege... Făcu o pauză. — Voiam să spun „gradul tău de implicare“, dar mă refeream de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rutier, care nici nu voiau să piardă prea mult timp cu declarațiile, dar nici nu se puteau Îndepărta de scena respectivă. Tupilându-se de-a lungul propriei mașini ca pe lângă o redută inamică, Guido a deschis ușile din spatele dubei cu fereală, apoi s-a retras Îndărătul uneia, de parcă ar fi transportat nu aparatură electronică, ci crocodili. Gioconda s-a așezat prima În fața micii scene, cu brațele În șolduri, gata să dezamorseze și o bombă atomică, dacă s-ar fi aflat acolo
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rășchirate. Râzând ca un prost, i-am răspuns gestului și ne-am Îmbrățișat. Cu coada ochiului l-am văzut pe Logon cum cască ochii, privind la mine cu tristețe. Se duse lângă bulboană și-și săltă sulița de jos, cu fereală, de parcă tocmai ar fi fost Înfrânt. - Trebuie să-i schimb vârful, zise el, posomorât și mă privi de parcă l-aș fi trădat și În seara aceea se duse să se culce singur, undeva mai departe de noi. Ne-am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
precare și insuficiente pentru a putea răzbi și rezista în viața pământească la care se angaja. De ce spun insuficiente pentru o viață pământească? Pentru că îngrăditura aceea de lețuri (scânduri) putrede din gardul pe care îl construise cu greu și cu fereală și cu multe goluri nu era nimic altceva decât trupușorul viitorului copil ce era în devenire și pentru care nu știuse sau nu putuse să folosească materiale bune, noi, rezistente la intemperiile vieții și ale terrei. Aici cred că trebuie
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
știe? Bănuiala noastră nu a fost fără temei. Câțiva nemți au intrat în ogradă și apoi în casă. Restul au plecat mai departe. După ce au cercetat casa, doi dintre nemți au venit să vadă grajdul. Au intrat, au privit cu fereală în dreapta și în stânga, apoi spre gura podului. Noi nici nu respiram, dar cartușul era pe țeava puștii de multă vreme... Când s-au dumirit că sunt în siguranță, s-au întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și gologani frumoși ai să scoți din pungă, nu numai luleaua. Să trăim, oameni buni! a ridicat țoiul moș Dumitru, cumpănindu-l în aer ca și cum l-ar fi drămăluit. Să fim sănătoși, fraților! a completat Pâcu urarea. Au gustat cu fereală parcă, uitându-se din când în când la restul de rachiu rămas. In acest timp, în ușa cuhnei a apărut crâșmărița Măriuța, cu un ceaun doldora de tochitură, care răspândea în jur o miroaznă de te dădea jos. In urma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ușa cu grijă, să n-o sperie pe fată, și a intrat. Abia acum a fost hipnotizată de chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului. ― Lenuța. Așa să-mi spui, fata mamii. ― Așă am sî vă zâc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]