714 matches
-
fie exclus din dicționare, Întrucît Încarnează o forță vitală, din care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sînge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare dată cînd se Îmbată cu sînge și atunci pot fi ușor ferecate În lanțuri. Armata fanatizată, Înarmată cu o astfel de Învățătură, o pornea cu inima curată la pogromuri. Primele victime În masă ale cărților ucigașe deja se numărau ci zecile de mii. O anume Enciclopedie - a cărei obiectivitate e contestată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și aruncă societatea Într-un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într-o bestie Însetată de sînge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sînge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lăsa. Era un bărbat foarte rezrvat și, uneori, mi se părea că nu-l mai interesau lumea și oamenii. Domnul Cabestany Îl considera foarte timid și un pic lunatic, Însă mie mi s-a părut că Julián trăia În trecut, ferecat cu amintirile lui. Julián trăia Închis În sinea lui, pentru cărțile lui și Înlăuntrul acestora, ca un prizonier de lux. — O spuneți de parcă l-ați invidia. — Există temnițe mai grele decît cuvintele, Daniel. M-am limitat să Încuviințez, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
buzele subțiri. Orbi și ignoranți. Secretele lui erau scrise În cartea memoriei, la adăpost de toată lumea. Mesajul era și el la locul său, ascuns printre versurile din cântul al șaselea. Starea de rău sporea, În timp ce simțea cum Îl lasă puterile. Ferecă scrierea În cufăr și se aruncă epuizat pe pat, lunecând În sfârșit În somn. 2 7 august, dimineața târziu Îl trezi o lumină tăioasă, care Îi bătea În ochi. Soarele urcase deja sus pe cer, Însă nici măcar clopotul de ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
către Santiago de Compostela. Nu e cu putință să Îi cunoști pe toți, nici măcar atunci când duci o viață mai puțin retrasă decât a mea. Dar o figură ca aceea a călugărului ar fi greu de uitat. Dante Încuviință, apoi se ferecă În reflecțiile sale. Monerre fu cel care curmă tăcerea. - Dar pentru ce m-ai Întrebat? Ce are de a face cu Brandan orașul meu Îndepărtat? - Aparent, nimic. Și totuși, există cineva care se jură că l-a văzut În acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Plafonul se arcuiește - cu tot cu lustra la care s‑au spart deja două dintre suporturile de sticlă pe care sunt montate lumânările electrice - punâncu‑i capac lui Rainer, cu tot cu nevoile sale. Dar asta nu înseamnă că nevoile sunt nimicite, ci doar ferecate într‑o închisoare de unde nu există ieșire. # Kochgasse - această stradă l‑a primit deja pe Hans la sânul ei, cu câțiva ani în urmă, pentru ca acesta să nu‑și mai amintească de copilăria petrecută la țară. N‑au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
departe, iarna aproape iarnă pe munte, iarnă pe ape iarnă pe slovă, iarnă prin gânduri, scrisă în stele, sau printre rânduri. Iarnă pe dealuri, ori pe cărare, albul se-ntinde cu-nverșunare, tremură-n tindă, plânge pe suflet, temnița albă ferecă umblet. Iarnă în tine, iarnă în mine, îngheață totul printre suspine, doar rugăciunea în taină spusă, urcă spre stele clipa răpusă.
Temni?a alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83356_a_84681]
-
Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările din suflet să fereci curcubee. ȚI-AM ÎMPLETIT ... Ți-am împletit suprema cunună de tristețe, Să te înalți mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească înalta frumusețe Și astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta șovăie și seara Descinde friguroasă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de Palatu-i e vechi și vrăjit,/ S-a scufundat din mări adînci,/ A stat neclintit și stă neîncetat/ Să ferece fuga spre cer./ Pe dinăuntru un tainic brîu/ Se-nfășoară pe supușii împărăției,/ Iar norii, pe peretele de stîncă-n jos,/ Fâlfâie ca steaguri de izbândă (germ.). frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis. Am ținut să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Strofe > Creatie > EREZIA OPTIMISMULUI FATAL Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ca orice utopie Citadela Binelui Absolut are toate porțile ferecate Pe câmpul de luptă din jur Te (z)bați cu tine însuți pe viață sau pe moarte Nu mai contează um bra aproapelui sau discreția îngerului de pază Sunt tolerate în cușca fiecărui indi vid Castrată omenirea a tras jugul
EREZIA OPTIMISMULUI FATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364358_a_365687]
-
au pierdut în depărtare. De atunci nu am mai întâlnit-o niciodată pe Ana. Eu am fost în viața ei o pasăre călătoare. Ea a fost pentru mine totul. Un lanț gros mi-a legat sufletul și acesta a rămas ferecat într-o iarnă geroasă. Ghioceii s-au ofilit ca și clipa pardisiacă ce a apus. Eu am continuat să adun afine în timp ce sufletul meu trăia în trecut. Trăia într-o iarnă înflăcărată peste care au nins mulți ani de atunci
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
CONFRAȚI Al. Florin ȚENE Mai întotdeauna la români s-au adeverit, de-a lungul istoriei, apoftegmele „Să moară și capra vecinului” sau „Nimeni nu este profet în țara lui”. În acest sens Panait Istrati spunea: „Câtă vreme un secret e ferecat în tine, e robul tău. Cum l-ai spus altuia ești tu robul lui!”. Codițiile istorice au impus și trădarea din partea confraților, precum Iuda a făcut-o cu Iisus, intelectualul devenind robul secretului. După ocuparea României de către armata sovietică(rusă
FERICIREA DE A FI CONDAMNAT DE CONFRAŢI, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363336_a_364665]
-
Acasa > Poeme > Emotie > E ZIUA TA, FEMEIE... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului timpul tău șterge lacrimi de prunci cu balsamul iubirii de mamă ferecat in tăcerea din stânci timpul tău cu iubire ne cheamă Tu, femeie... Plăpândă ființă, gingașă, dar și dură. Umil rătăcitor, capriciilor din vreme, Tu ai știut să judeci cu-o măsură, Sfidând durerea... fără a te teme. Cu urma ta
E ZIUA TA, FEMEIE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363538_a_364867]
-
el cu slujitorul care deschisese poarta, cum că dorește să vorbească cu stăpânul său. Se recomandă ca fiind un negustor nabateean de aur și bijuterii pe nume Mehar Hasim din Rekem și îi dădu slujitorului pentru stăpânul său un mărgăritar ferecat în aur fin, lucrat în Arabia, precum și o armă tradițională Yemenită numită ,,Jambia”, un fel de cuțit mai mare, cu lamă lată, ușor încovoiată spre vârf. ,,Jambia” oferită în dar nu era însă doar o armă ci mai mult o
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
Strofe > Simpatie > SINGURĂTATE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Singurătate prinsă-ntr-un pahar, spălat de nopți cu buze dulci-amare, mi-ai stins cu lacrimi de uitări un jar, ce-a ferecat o inimă-n zăvoare! Singurătate-n zațuri de cafea, cu buze aburinde-a fum de moarte, mă-nvălui lin în lanț de catifea, să nu mai țipe liniștea, în noapte! Singurătate-n visul solitar, te joci cu mine inventând himere
SINGURĂTATE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362370_a_363699]
-
pleoapele îi atârnă tot mai grele.A-ncetat și cu mângâiatul ”propietăților”. Îi era o ciudă pe clownul mucalit care scotea mereu limba la ea...Mașinal,cu ochii aproape închiși,scoase și ea limba la el: -Pe-ze-ven-ghiu... Dar pleoapele grele îi ferecară ochii.Rămas de unul singur,Gigi a încălecat pe telecomandă și a-nceput să haiducească pe toate canalele.Peste tot moderatorii și invitații lor se bălăcăreau,se agitau,amenințau...Gigi tremura...scrâșnea...Iar Silvica sforăia ușor cu fluierături duioase.Încet
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
plămădită în sufletul său sensibil ori generată de undeva, din subconștientul care o impulsionează. Și aici, în „Aproape de cer”, autoarea se manifestă plenar și se ridică, ambițioasă, puternică, senină și sensibilă, ieșind din labirintul canoanelor și șabloanelor în care este ferecată poezia românească și neluând în seamă avalanșa versurilor anapoda din ultimii ani, lipsite de valoare artistică, dar bogate adeseori într-un libertinaj de limbaj greu de înțeles, de acceptat și de asimilat, așa cum abundă în unele rețele de socializare din
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine? ÎMI VEI SPUNE VREODATĂ? Spune-mi de unde încep și de unde vin gândurile - aceste amintiri dintr-un trecut-netrecut? Și unde s-a pierdut tărâmul pe care, până și noaptea, florile sunt luminoase? Și, spune-mi, dacă știi, unde
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
Mărgea de cer și chinovar, Uitată-n evangheliar, Stamini de aur, azalee, Ce-s presărate pe alee, Pe gura noastră cea de rai Toate-mpletirile de grai Se-adună peste tot iubire În neumbrita izbăvire, Pe coarde dulci orfeice Fericele ne ferece, În viața noastră netrăită Mereu se naște o ispită, Un râs sublim și cald pe buze De dragul unei andaluze, Câmpul face loc pădurii Bunătatea-n locul urii, Ochi profetic și deschis Ce se naște dintr-un vis Căutând mereu pe
DRAGOSTE FĂRĂ PĂCATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368025_a_369354]
-
cu miros de scrum! Lăsați Țara să zâmbească Sfânt Pruncilor care cresc în leagăn, Fără jind la bani sau aur, Ci doar la mame zâmbitoare, Fericite și ocrotite de noi toți, Ca și cum ar fi icoane pentru Iisus fiul! Lăsați trecutul ferecat în noapte, Sunt atâția tineri dăruiți de Domnul Ca să iubească ȚATA, OMUL, Nu-i ocoliți, e vremea pe care O așteaptă Bunul Dumnezeu! Există printre noi atâția tineri români Capabili să dăruiască fericire Tuturor care cresc și trăiesc sub Sfântul
UN DAR DE ZIUA STEAGULUI ) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367431_a_368760]
-
cazemată (artilieriști și mitraliori) s-au retras în panică, lăsând cazemata goală. Muștruluiți de comandanții superiori, soldații și comandanții lor inferiori au reocupat cazemata, cu muniție îndestulătoare. Pentru a stopa un nou episod de panică, un superior le-ar fi ferecat ușa uriașă de oțel, pe dinafară (...“cu un apatat de sudură”, fabuleaza evocatorul) . După ce au terminat munițiile și s-au apropiat sovieticii, n-au mai avut cine-i elibera din buncăr pe ostașii captivi. Rușii au aruncat în aer fortificația
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
lăsat ademenită de cuvintele sale frumos spuse tocmai atunci când simțea nevoia unui suflet pereche, unei iubiri curate și adevărate. Această dezamăgire îi va marca tot restul vieții și nimeni nu se va mai putea apropia de poarta sufletului său, rămasă ferecată pentru oricare călător ce s-a mai oprit în poarta ei sa bată pentru a fi primit. Ana era tristă, dezamăgită, jignită, frustrată de dreptul la iubire și încrederea în oameni. Era umbra acelei Ana ce alerga plină de speranță
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
de cuvintele sale frumos și meșteșugit spuse tocmai atunci când simțea nevoia unui suflet pereche, unei iubiri curate și adevărate. Această dezamăgire îi va marca tot restul vieții și nimeni nu se va mai putea apropia de poarta sufletului său, rămasă ferecată pentru oricare călător ce s-a mai oprit în poarta ei sa bată pentru a fi primit. Ana era tristă, dezamăgită, jignită, frustrată de dreptul la iubire și încrederea în oameni. Era umbra acelei Ana ce alerga plină de speranță
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
atât de tare ! Când mă privești cu ochi străin În mine vise spargi M - agat de umbra ta stigand... Te sorb ....tu însă taci !! Tăcerea asta crudă Mă umple de venin Alerg în calea ta Crezând că te surprind ! Mă fereci în cuvinte Șoptite la - ntamplare Și - mi săpi în suflet răni Și- mi spargi a mea culoare ! Te strig să mă - nvelesti Cu lacrima - ți fierbinte Măreț ești că un zeu Dar sufletul ți - e rece ! De cred în tine
STRIGAT de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368627_a_369956]
-
tine știuta, ca un Eden, unde fiecare fluture magic are floarea lui. Curată și albă ....atât de albă!!! Mă învălui într-un dans feeric și-mi șoptești că mă iubești. Aș vrea să te strâng în inima mea, să te ferec acolo dar mă tem să nu te frâng. Tu trebuie să zbori! Să-mi atingi pleoapele obosite în fiecare noapte! Zboară iubirea mea! Mereu spre mine! Căci fără ține sunt că o floare ofilita. Și de nu-ți găsești drumul
TE IUBESC ! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368638_a_369967]