464 matches
-
clipele Ai vrea să te-ntorci înapoi... Dar una-i mai grea... Nu te lasă!... Prietene-i CLIPA când mori! Te-așteaptă în prag de lumină Prietenii tăi, cei plecați... Cei duși te îndrumă de mână, Sub bolți de etern ferecați. Te-așteaptă părinții sau frații, Bunicii... Ai tăi ție dragi, Și sângele-n ger se preface, O luntre plutește spre magi. A morții uitare e viața... Când ea își aduce aminte, Te-mbracă în mantie rece, Te duce prin timp
CLIPA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368141_a_369470]
-
sunt stoluri de cuvinte..... Iubito, ce-amirosești a primăvară,/ Noi suntem condamnați să fim o țară! (pag. 29). Dorul de țară, pulsul adânc al trăirii devine „acum strămoș îmi sunt și turlă. În „grinda Universului” poetul, trubadurul tăcerii, bate la porți ferecate dar cu o rază de speranță, ca în „Poem incert”: Porți ferecate mă privesc în noapte,/ cu viscol încuiate furios,/ Le sunt străinul ce-a plecat departe/ Și-abia acum din stele s-a întors (pag. 36). Fiindcă, „orice poartă
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
fim o țară! (pag. 29). Dorul de țară, pulsul adânc al trăirii devine „acum strămoș îmi sunt și turlă. În „grinda Universului” poetul, trubadurul tăcerii, bate la porți ferecate dar cu o rază de speranță, ca în „Poem incert”: Porți ferecate mă privesc în noapte,/ cu viscol încuiate furios,/ Le sunt străinul ce-a plecat departe/ Și-abia acum din stele s-a întors (pag. 36). Fiindcă, „orice poartă deschisă spre mister este și o invitație la o călătorie spre alt
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
l-am aruncat în primul coș de gunoi ce mi-a ieșit în cale... ........................................... Morala întâmplării am înțeles-o abia a doua zi când soneria de la ușa coliviei mele cu gratii de fier la ferestre țiui strident. Am deschis ușa ferecată și am văzut-o pe Ea, La Femme en Noir, Doamna în Negru. Avea mărul meu, cel pe care îl aruncasem ieri, în palma-i scheletică. Iar în mâna cealaltă... Referință Bibliografică: 21 GRAME / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
21 GRAME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353390_a_354719]
-
teoretician al romanului ”de formație ironic”, al cruntului mod de a trăi fără speranță: ”Urc pe scările abrupte / dincolo de poartă”, poarta fiind un nod de trecere în urcarea treptelor inițierii: ”pe coridorul fără de sfârșit / luminat de minuscule / ferestre peste tot ferecate...” (Fortărețe, 2008:24), sugerând opreliștea pătrunderii în cunoaștere, ferestre special construite pentru a nu lăsa lumina să descopere adevărul hidos al măștilor de oameni care, în dorința zădărnicirii puterii de a cunoaște, minimalizează sensul vieții. În lucrarea sa despre artă
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
să-mi plângă păcatul lumesc. Cuvinte nespuse nu vreau să mă doară, Trecutul mi-e umbra prezentului dus; Un suflet de floare și-un spic de secară Privesc peste dealuri speranțe ce nu-s. Nu-i viața grădină cu porți ferecate, Cu basme pierdute, cu zâne și zei; Gusta-vom durerea păcatelor toate Cum gustă credința bătrânii atei. Și vântul va smuge din pleoape sfiala, Iar teii vor plânge păcatul lumesc; Alungă-mi, iubite, din minte 'ndoiala Nu-i timp să
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
TALCIOC Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului talcioc În talcioc vin hingherii după câini vagabonzi, cu suflet bătrân sau mai tânăr, bruneți, rubiconzi sau mai blonzi. Vin cu lasouri și cuști ferecate, târgul e plin de lătrături, de vechituri aruncate și de umbrele vechi printre lume uitate. La roata norocului am câștigat, un cal costeliv, vai de lume, geambașii strigau: care mai vine? care mai ia? iar lumea năvălea, nu știu de ce
TALCIOC de LEONID IACOB în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353643_a_354972]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > ÎNGERUL MEU Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Credeam că despre fericire nu am să scriu vreodată, Cu lanțuri grele inima mea de trecut era ferecata, Lacrimi, durere ...basm nescris Despre iubirea mea ...doar vis. Ai plecat și glasul tău mă urmărea, Credeam că vei fi cu mine cândva Adunăm clipe pentru noi amândoi Creșteam diamante, tu-mi dădeai noroi. Mi-era greu să cred ca
ÎNGERUL MEU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353652_a_354981]
-
pentru a fi văzuți de public și i-a așezat lui cu gesturi grațioase și pline de afecțiune. Nu a mișcat nimeni nici după acest gest. Toate privirile erau ațintite pe figură lui Iustin și toate gurile stăteau închise că ferecate fiind. - Încet, dragul meu. Acum poți, dar fără grabă, îi șopti Lăură, mângâindu-i obrajii în treacăt, neobservat, după fixarea ochelarilor. Iustin s-a ridicat lent în picioare și a rămas în această poziție, ascultând atent. Știa în ce parte
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
Sperând Că voi găsi o cale, Că voi găsi un rost, Că voi găsi Acea misterioasă cheie. Se pare Că misteru-i prea adânc, Sau cheia, Nici n-a existat vreodată. Sau poate globul tău De nepătruns, Te ține-n veșnicie Ferecată. Rămâi în globul tău, Misterioasă carte, Cuvintele, Pasreaza-ți în secret. În lumea ta, De-acolo de departe, În care, Nefirescul Ți se pare drept. Referință Bibliografică: Născută din cuvinte ... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 270, Anul I
NĂSCUTĂ DIN CUVINTE ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354206_a_355535]
-
o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide cu ea decât sipetul fetei babei. Referință Bibliografică: CARTEA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 444, Anul II, 19 martie 2012
CARTEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354639_a_355968]
-
trece peste noi cernându-se ireversibil, fiecare toamnă care-și trimite vântul pe aleile parcurilor să vânture frunzele ruginii, sau ploile reci și mărunte care mă obligă să stau mai mult timp retrasă în casă, mă face să deschid sipetul ferecat al amintirilor mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi, între care și pe acelea ale profesorilor mei. Pe atunci profesorul trebuia să ne fie „tovarăș...”, nu „domn profesor”, dar către suflet privindu-l, dincolo de meschinăria adresărilor
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
eșuate, se scufundă în mocirla dilemelor legislative ale sistemului autocrat și neîndurător : naștere precoce sau avort ?! Oare cum e atunci când o adolescentă, claustrată într-un spațiu domestic tulbure și nedeslușit, fuge pe fereastră către lumea mare, unde găsește porțile realității ferecate și de neînțeles? Ce taine de viață și de moarte ascund frumoșii tineri schiori și cum arată zborul frânt? Un vis romantic de iubire se rătăcește evaziv pe pantele obscure ale indeciziei și lipsei de curaj, și se poticnește în
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
de iubire-i vântul, ascultă-mi dorința de o viață! E frig afară, în suflet e ger și-n gânduri îngheață bucuria. Deschide-mi, să-ți las un petic de Cer, când privirea-mi cerne veșnicia! De voi găsi ușa ferecată, în cărți îți las colinde creștine cu dor, pe hârtia imprimată. Să îți ureze numai de bine! © Maria Filipoiu 23.12/2014 Referință Bibliografică: DESCHIDE-ȚI SUFLETUL, PRIETENE! / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03
DESCHIDE-ȚI SUFLETUL, PRIETENE! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357832_a_359161]
-
trece peste noi cernându-se ireversibil, fiecare toamnă care-și trimite vântul pe aleile parcurilor să vânture frunzele ruginii, sau ploile reci și mărunte care mă obligă să stau mai mult timp retrasă în casă, mă face să deschid sipetul ferecat al amintirilor mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi, între care și pe acelea ale profesorilor mei. Pe atunci profesorul trebuia să ne fie „tovarăș...”, nu „domn profesor”, dar către suflet privindu-l, dincolo de meschinăria adresărilor
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA [Corola-blog/BlogPost/358444_a_359773]
-
trece peste noi cernându-se ireversibil, fiecare toamnă care-și trimite vântul pe aleile parcurilor să vânture frunzele ruginii, sau ploile reci și mărunte care mă obligă să stau mai mult timp retrasă în casă, mă face să deschid sipetul ferecat al amintirilor mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi, între care și pe acelea ale profesorilor mei.Pe atunci profesorul trebuia să ne fie „tovarăș...”, nu „domn profesor”, dar către suflet privindu-l, dincolo de meschinăria adresărilor
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA [Corola-blog/BlogPost/358444_a_359773]
-
cititorului ce nu are timpul ori disponibilitatea de a citi tot volumul. /“Am răsfoit prin gălbejitele de vreme poze din album,/ Încercând să mai trăiesc aievea vreo dulce amintire!/ Păstrau încă suav al trandafirilor presați parfum/ Cu-ale noastre clipe ferecate pe veci în nemurire,”// “Și-așa mi se topise seara, ca alte și alte seri,/ Tot așteptându-te la foc de suflet și de lumânare!/ Trecură toamne, rând pe rând și ierni și primăveri,/ Cu ochi pierduți în gol, cerșind
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
maci / cu fluturi atrași de conturul buzelor (Poem legat de dragoste). Carmen Tania Grigore nu se sfiește să mărturisească: “duc dorul unor poteci / spre copilărie / am convingerea că dincolo de vârstă / mă așteaptă un bărbat / acoperit de verdeață / ca un templu ferecat / cu băierile inimii / plin de trubaduri / cavaleri ai nopților albe / întemnițați pe nedrept / nu pot desluși cărui anotimp / îi aparțin / vulturi de ceață /spintecă liniștea / și deodată / se declanșează / înstrăinarea de sine” (înstrăinare și dor). O poezie tonică, interesantă, care
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Toate Articolele Autorului Rezemați de gânduri pe un râu golit tu floare eu dor nici apă nici poduri nici pietre maluri prăvălite peste morman de gânduri pe cotidian cu povești strivite de un crunt real cu uși între noi toate ferecate întredeschise de noi vraiște în toate noi cuminți două brațe se deschid în larg unde către alte două se cuprind cum schingiuite-n viu de depărtare au trasat cu sârmă ghimpată chiar pe semnul lor pe destin pe-al lor
REZEMAŢI DE GÂNDURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360411_a_361740]
-
de lacrimi și șoapte, de rugi înălțate mult prea departe. și curge din cer, adânc cu uitare, în bălti efemere, ascunse de soare, calcate-n picioare, în beznă, târziu, cu-atata revoltă de-un suflet pustiu! cu mâini tremurânde găsesc ferecate, uși după uși ce se cer descuiate. te doare lumină, dar ochii ți-o vor cu sete de viață, cu teamă și dor! și frica te mâna pe-un drum nesfârșit, ai vrea sa te-ntorci și să știi ce-
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
de lacrimi și șoapte,de rugi înălțate mult prea departe.si curge din cer, adânc cu uitare,în bălti efemere, ascunse de soare,calcate-n picioare, în beznă, târziu,cu-atata revoltă de-un suflet pustiu!cu mâini tremurânde găsesc ferecate,uși după uși ce se cer descuiate.te doare lumină, dar ochii ți-o vorcu sete de viață, cu teamă și dor!și frica te mâna pe-un drum nesfârșit,ai vrea sa te-ntorci și să știi ce-ai
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
de lacrimi și șoapte, de rugi înălțate mult prea departe. și curge din cer, adânc cu uitare, în bălti efemere, ascunse de soare, calcate-n picioare, în beznă, târziu, cu-atata revoltă de-un suflet pustiu! cu mâini tremurânde găsesc ferecate, uși după uși ce se cer descuiate. te doare lumină, dar ochii ți-o vor cu sete de viață, cu teamă și dor! și frica te mâna pe-un drum nesfârșit, ai vrea sa te-ntorci și să știi ce-
NOAPTE NEBUNA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360161_a_361490]
-
ești Om, asta e sigur! Ești Lumina unui duh. Am văzut că-mi ești alături Când trădat am fost de toți, Haina ce-o aveam mai bună Prăduită a fost de hoți! Am văzut acum Lumina, Când ieșită din tunel Ferecată strâns în lanțuri, Aveam gândul pus la cer! Am văzut pe fruntea Ta O cunună doar de spini, Cu o mână nevăzută Zmulgi din mine mărăcini! Am văzut în zori Lumina, Ochii mei au fost legați Cu eșarfe de întuneric
AM VĂZUT ÎNGERUL DE PAZĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359826_a_361155]
-
cariere rudimentare de suprafață, deschise în aflorimentul stratului principal au scos la iveală un cărbune de bună calitate, studiate de Rafael Hoffman, care arată că situația periferică a bazinului carbonifer al Văii Jiului, izolat între munți, unde căruța cu roțile ferecate încă nu era cunoscută, lipsa aproape totală a drumurilor de acces, dotarea tehnică scăzută față de alte zone miniere din țară a făcut inoportună și nerentabilă începerea lucrării de exploatare. La 23 februarie 1855, în Buletinul gubernial al Transilvaniei se publică
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359973_a_361302]
-
de cuvintele sale frumos și meșteșugit spuse tocmai atunci când simțea nevoia unui suflet pereche, unei iubiri curate și adevărate. Această dezamăgire îi va marca tot restul vieții și nimeni nu s-a mai putut apropia de poarta sufletului său, rămasă ferecată oricăruicălător oprit să bată pentru a fi primit. Ana era tristă, dezamăgită, jignită, frustrată de dreptul la iubire și încrederea în oameni. Era umbra acelei Ana ce alerga plină de speranță, optimism și încredere în iubirea pură spre poienița din
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]