380 matches
-
o să știm niciodată dacă nu cumva eram lăsați - știți cum era ! - ca să existe o „vitrină“, mai ales din cauza proximității față de URSS... V.A. : Eu nu prea cred în povestea asta cu „vitrina“, cum că era în propaganda comunistă și o ferestruică menită să păcĂlească Occidentul că ar exista o oarecare relaxare politică. Dimpotrivă, cred că erau și niște tipi care din poziții de comandă o făceau pe naivii, cu riscurile de rigoare, lăsând să mai treacă o metaforă sau o parabolă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fusesem arestată în același timp cu un „lot“ (așa li se zicea) de tineri care făceau parte dintr-o mișcare de rezistență care fusese lichidată în primii ani ai regimului. Un băiat care mă cunoștea, Ionică Varlaam, mă zărise la ferestruica celulei mele. Fără îndoială că era unul dintre cei care erau torturați în noaptea aceea. A doua zi, am avut prima întrevedere cu maiorul Ionescu, anchetatorul, care mi-a cerut să scriu o lungă declarație detaliată în care a trebuit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Apa nu curgea tot timpul, ci doar când binevoiau să-i dea drumul. În partea de sus a ușii grele de stejar se deschidea un gemuleț ce dădea spre coridor. Când închideau ușa, nu mai aveam nici un pic de aer. Ferestruica se deschidea, uneori, doar pe jumătate. Gardianul circula pe culoar încălțat cu un fel de papuci, iar pe jos se afla un covor, așa că nu puteam auzi nimic dinăuntrul celulei. Era o tăcere desăvârșită. Rar se putea auzi ceva, dar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
el își dă duhul. Aflând vestea, prietenii l-au pus în sicriu. Când să-l scoată, parcă bojdeuca nu-l lăsa să plece la cimitir. Coșciugul prea mare; ușile prea strâmte. Cum să iasă? Amicii strică zidul de lut, dintre ferestruicile odăii de curat. Prin spărtură este scos sicriul și dus la Eternitatea, unde e înmormântat pe 2 ianuarie 1890. 11 Contribuția marilor clasici la dezvoltarea limbii și literaturii române „Epoca ce urmează, a lui Eminescu, Caragiale și ceilalți, duce cultul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și până în zilele noastre, trecând și prin epoca lui Saladin, poate fi rezumată într-o continuă ciorovăială de cinsprezece veacuri în jurul unei găuri de broască. Și a problemei cheii: cine poate deschide și închide ușa de la intrare ale cărei ciocănel, ferestruică, broască și zăvor se oferă senin vederii, dar ascund mii de mizerii. Cum, în prezența cui, la ce oră, erau împinse cele două canaturi ale ușii principale ajunsă unică de când perechea ei geamănă, din dreapta cum intri, a fost zidită? Deschidere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
decât schimburile frățești de lovituri dintre patriarhul ortodox și omologul său armean (care s-au încăierat în penultima sâmbătă a Peștelui, în cursul ceremoniei aprinderii Focului sacru, pentru a tranșa cui îi revine dreptul de a trece primul, printr-o ferestruică a ediculului în care erau închiși amândoi, flacăra torței simbolice către credincioșii care așteptau afară). Nu există un regulament oficial pentru convulsionarii laici. Reprezentanții mai serioși ai preoțimii au ajuns la niște aranjamente de coproprietari care reglementează folosința părților comune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
direcție interpretativă nu lămurește complet implicațiile imaginii literare în cauză. Geamul din sicriu trimite la obiceiul investigat de Ion H. Ciubotaru în întreaga Moldovă: „o importanță deosebită prezintă informațiile potrivit cărora corpul sicriului este prevăzut cu două sau mai multe ferestruici’ (subl. aut.). Acesta consideră că „atunci când uzul căsuțelor de pe morminte a încetat, atributele acestora s-au transferat asupra sicrielor, deși motivația rituală nu mai exista”. Cântecele ritual ceremoniale păstrează, de asemenea, indicii ale înmormântării arhaice: „Roagă-mi-te, roagă,/ De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Bună ziua! S-a uitat la mine, cu buzele strânse, și a dat ușor din cap. Nu vă deranjez? am întrebat. Trebuia să vorbesc foarte tare din pricina vâjâitului. Bărbatul a clătinat din cap și apoi a arătat cu degetul spre o ferestruică de la coloana centrală. Era de mărimea unei cărți poștale și făcea parte din ușa prinsă de coloană prin nituri mari. Prin ferestruică am zărit un ventilator uriaș montat paralel cu suprafața pământului, ale cărui palete erau acționate de o forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vorbesc foarte tare din pricina vâjâitului. Bărbatul a clătinat din cap și apoi a arătat cu degetul spre o ferestruică de la coloana centrală. Era de mărimea unei cărți poștale și făcea parte din ușa prinsă de coloană prin nituri mari. Prin ferestruică am zărit un ventilator uriaș montat paralel cu suprafața pământului, ale cărui palete erau acționate de o forță extraordinară. Mi-am imaginat că se folosea forța eoliană pentru a-l pune în mișcare, iar prin învârtirea acestuia se producea curentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
O să sclipească cu siguranță. Am luat-o în brațe, încercând să-i absorb toată căldura și s-o păstrez pentru mine. 38 La capătul lumii Evadarea Sclipirea craniilor pălea tot mai mult o dată cu apariția zorilor. Lumina palidă pătrundea printr-o ferestruică aflată sus, aproape de tavan. Amintirile din bezna densă dispăreau una câte una. Mi-am trecut palmele peste cranii, absorbindu-le și ultimele fărâmițe de lumină. Oare cât am reușit să descifrez din ceea ce mi s-a arătat peste noapte? Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă relaxez. Mi-am dus mâinile la obraji. Mai simțeam în vârfurile degetelor căldura emanată de cranii. Am rămas acolo până mi s-au limpezit gândurile și m-am mai liniștit. Timpul curgea mai departe, dar lumina ce pătrundea prin ferestruică nu-și schimba intensitatea și nu se mișca deloc. Mi-au zburat prin minte fragmente găsite în sufletul ei. Se amestecau cu ale mele și pătrundeau tot mai adânc. Cel puțin așa le simțeam. Mai aveam cu siguranță nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gestul ei de a da la o parte „un colț de pocladă, ca s-audă și mortul și să se uite la cer cu găvanurile negre ale căpățânii” - credința că el „vede” și „aude” toate, „numai nu poate vorbi nemică”. Ferestruica se face și pentru ca „pe acolo mortul să se poată uita în rai...” înmormântarea însă ocupă, în film, un spațiu narativ mai mare decât în roman și este prezentată cu toate elementele specifice acestui ritual: buciumul, pomul care însoțește carul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
mărunței spre chilia părintelui Damaschin, apoi, împreună cu acesta, fugind spre poarta mare. Din urma lor veneau alți doi călugări mai tineri, cu un felinar cu feștilă și ceară. Unul dintre călugării cei tineri a urcat încetișor pe scara porții până la ferestruică, de unde, văzând-o pe fată, i-a făcut semn să spună mai tare. Ea vorbea repede și i se pusese un nod în gât, părinte părinte, sunt fata spătarului Gongea din Coteni și sunt urmărită, uită-te acolo, da, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
detaliindu-și în fața suratelor lista de cumpărături. Cam una din patru se oprea să-și tragă ciorapii sau dresurile, punând un picior pe scară și aplecându-se pentru a efectua operațiunea cu cât mai mare eficiență, prezentându-și fundurile către ferestruica cămăruței portarului. De cele mai multe ori imaginea nu era câtuși de puțin una apetisantă și, ca atare, Petrică nici nu-și ridica ochii din România Mare. Dacă voia să-și clătească ochii, se uita la studente, nu la conțopistele alea mustăcioase
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ardea o lampă cu trei brațe, care punea în lumină câteva figuri pictate pe ziduri. La dreapta și la stânga se aflau două uși. Cel care dădea să intre putea vedea un mic altar, încastrat într-o nișă adâncă, chiar sub ferestruica de aerisire apărată de o gratie. Teja a luat dintr-un ungher două torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
facem, și am avut o lungă discuție înainte de a lua o decizie. În cele din urmă, ne-am îndreptat cu pas ferm spre poarta mănăstirii și am bătut în ea cu cele două limbi de clopot. Un soldat a deschis ferestruica; era un veteran cu o față adormită și cu cicatrici pe pomeți. - Ce mai vreți și voi? a întrebat el prea puțin ospitalier. I-am răspuns pe un ton ferm: - Am venit cu vești pentru Andras. S-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i lui Andras că suntem aici, am insistat. Soldatul nu știa ce să facă. A bolborosit: - Excelența Sa a plecat la Ravenna. Căutați-l acolo. M-am arătat supărat. - Și când se-ntoarce? - Peste cinci zile. Ne-a închis în nas ferestruica. Am bătut din nou mânios. De data asta a deschis o aripă a porții, cu sabia în mână. - Numai să ne atingi, și Andras te va jupui de viu! am urlat eu cât mă ținea gura. Fermitatea mea și mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și mi-a pus o întrebare seacă: - Morți sau leșinați? - Mai bine morți, i-am răspuns, ceea ce nu i-a displăcut. Iată-ne din nou bătând la poarta mănăstirii. Militarii din turnuri ne observaseră, drept care veteranul ne aștepta deja la ferestruică. - Iar ați venit. Ce mai vreți? Am arborat o expresie fermă înrăită, mai ales că soarele apunea, și i-am poruncit: - Deschide-ne! Andras ne-a dat ordin să-l așteptăm aici. Anunță-l și pe călugărul de data trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
te bucuri că am venit ? Ba da, ba da... Și cursurile ? DĂ-le naibii, o să le Împrumut de la un coleg. De unde ai avut bani de tren ? mi-a Împrumutat mătușă-mea. Zi, te bucuri ?... Cafeaua avea un gust acru. În dreptul ferestruicilor se ghicea, prin aerul garnisit de fum, o unghie de lumină. mi-am stins țigara, apoi i-am stins-o și pe a lui și l-am tras de mână afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit și nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fi venit Hideyoshi personal, acest mic dezastru ar fi fost Înlocuit de unul mult mai mare. Sunt recunoscător că a ieșit așa.“ Curând, În față Îi străluci o fâșie Îngustă de lumină. Kanbei privi calm Într-acolo. Se deschisese o ferestruică. De cealaltă parte a gratiilor apăru chipul unui bărbat. Era Araki Murashige. — E frig acolo, Kanbei? Întrebă el. Kanbei privi În direcția lui și, Într-un târziu, Îi răspunse, cu un calm desăvârșit: — Nu, mai sunt Încălzit de la sake, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
inimii sălbatecă / Oglinzi în care imaginea sufletului se adună /.../ Cărțile sunt încă umede de sărutul mașinelor /.../ Cărțile vin pe buzele mele ca toate șipotele / Ca toate păsările / Cărțile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: câte trepte spre ferestruica deschisă nevăzutului”... Urmând imediat Brățării nopților, Zodiac indică deja - deși menținând încă multe „barochisme” de până acum, începutul unei anumite degajări de supraâncărcarea imagistică, odată cu accentuarea notei de discursivitate ce va domina în Petre Schlemihl și Patmos, restrângând dispersia asociativă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
O strivi sub greutatea nefirească a corpului său, iar ea scoase doar un sunet ușor în timp ce primea brutalul impuls. Din noaptea aceea se stabili un obicei, un ritual care avea să dureze câteva luni. Când lumina dimineții se filtra prin ferestruica mansardei, Horacio se desprindea din brațele Mariei Rita și se întorcea cu grijă în camera lui, doar atât cât să poată ațipi puțin și să lase pe pat urma corpului său. Într-o dimineață, întrând în dormitor, o găsi pe
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
cum se poate ajunge la peșteră, și bunicul i-a spus că e târziu ca să se mai urce până acolo. Bărbatul a vrut să știe dacă au unde dormi și bunicul i-a spus că da. Fata se apropiase de ferestruica ce dădea spre curte. Pe urmă s-a întors și s-a oprit în pragul ușii. - Bună, mi-a spus. Am salutat-o și eu. - Cum se numește satul ăsta? I-am spus. A scos un pachet de țigări boțit
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
exilat pe mare. Descîntă, contemplă, vede năzdrăvănii și inventează oracole, dă în fantastice hărți de navigație cu dezinvoltura cu care cucoanele dau pasiențe. Din tot acest monolog în contra vuietului, spus pentru destuparea urechilor și limpezirea vederii, rămîn bucăți tăiate ca ferestruici în peretele scoicii peste care trece, nestăpînită, viața oceanului. Bucățile sînt poezii, iar poeziile exerciții chinuite de eliberare. Eșecuri și încăpățînări, vegheate, ca de umbrele a două faruri, de "la urmă" și de "totdeauna".
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat", se aude, ca un murmur continuu, din închisoarea cea de toate zilele și nopțile ridicată pe scena de la Sibiu. Fiecare perete al construcției metalice " o figură geometrică cu multe laturi " are cîte o ferestruică, un vizor prin care îl poți urmări pe prizonierul Iov. Prizonier al judecăților șablonarde emise chiar și de prietenii care îl cunosc prea bine, al disperării că Yahve nu-i arată unde a greșit, al intervalului istovitor care i-a
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]