361 matches
-
dispoziția mea și această descoperire. Am folosit-o ca să mă ajute la conceptualizarea nimănui altcuiva decât tocmai a unui oarecare Vultur-în-Zbor. Și Grimus dezveli Ochiul Ion. Era o simplă cutie neagră. Pe latura din față se vedeau șiruri întregi de ferestruici micuțe de sticlă. — Așază-te în fața lui, te rog. Vultur-în-Zbor îl ascultă și imediat în ferestruici apărură niște lumini micuțe, formând un model complicat. — Modelul tău ionic, explică Grimus, este cel mai distrugător din câte mi-a fost dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tocmai a unui oarecare Vultur-în-Zbor. Și Grimus dezveli Ochiul Ion. Era o simplă cutie neagră. Pe latura din față se vedeau șiruri întregi de ferestruici micuțe de sticlă. — Așază-te în fața lui, te rog. Vultur-în-Zbor îl ascultă și imediat în ferestruici apărură niște lumini micuțe, formând un model complicat. — Modelul tău ionic, explică Grimus, este cel mai distrugător din câte mi-a fost dat să văd vreodată. Dac-aș fi superstițios, aș spune că aceasta este esența pe care doamna Cramm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cum dincolo de biserica Kretzulescu, dincolo de Cișmigiu, Soarele asfințește? Oare vede și el cerul ăsta cu atâta miere revărsată?“. Mă plimbam pe Boteanu, așteptând-o pe Lia. La un moment dat, chiar la picioarele mele, s-a aprins lumina la o ferestruică deschisă. Instinctiv m-am uitat într-acolo. O femeie dezbrăcată intrase în camera de baie. Am fost atât de surprins, încât am făcut câțiva pași într-o parte, căutând să mă feresc. Apoi am revenit, curios și ațâțat. O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a dezlipit de copac și tiptil a ajuns la bordei. Din spatele tufarilor a mai cercetat locul din jurul bârlogului. Nici o urmă. Nici un zgomot... Cu măturoiul de lângă ușă a acoperit urmele de sânge din omăt și a intrat... A tras țolul peste ferestruica din ușă și a aprins felinarul. S-a dezbrăcat și cu ajutorul unui ciob de oglindă a cercetat umărul. O bucată de mușchi smulsă de pe tot brațul ședea răsfrântă și sângera... A căutat o cămașă albă curată, a rupt-o în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cel mai cuminte din lume. S-a dus În casă, iar eu am ocolit prin spate, am sărit gardul și am intrat frumușel pe geamu-ăla Îngust. Era Întuneric ca toți dracii și eu mă târam ca șarpele ca să Încap pe ferestruică. Dinăuntru, ea Încerca să mă ajute și cum s-a făcut nu știu, că am căzut amândoi pe covor, eu deasupra și cu botu-ntre țâțele ei. Și nu m-a mai oprit nici Dumnezeu, nici dracu’» «A fost fată mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost de multe ori la el În casă. Odaia În care se lăuda mucosul c-a intrat e plină de n-ai unde arunca un ac cu calabalâcul din alte Încăperi, că grecul s-a apucat de zugrăvit. Iar În dreptul ferestruicii e proptit un dulap greu, din lemn de nuc, moștenire de la Costas Dagdelinis, bătrânul. Mi-am văzut de cititul meu și i-am lăsat În boii lor pe sclifosiți. Abia după ceva vreme am băgat de seamă că de la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
regim adus de tancurile rusești. Înainte să moară de bătaie și epuizare, arendașul apucase să ia din mâna lui nea Mitu Păcătosul și să mănânce câteva mere verzi pe care caporalul din Satul cu Sfinți i le Întinsese printr-o ferestruică zăbrelită a unui vagon de vite În care erau cărați ocnașii În diferite tabere de muncă silnică răspândite pe Întreg cuprinsul țării. Ca păzitor de ocnași, Mitu - căruia, pe atunci, nu i se spunea Încă Păcătosul - nu a făcut mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
piatră sculptată cu elemente gotice. Cele două încăperi ale pivniței subterane sunt spațioase, înalte, cu bolți longitudinale, semicilindrice, susținute de stâlpi pătrați. În ele se poate pătrunde pe o scară cu intrarea sub foișorul principal, iar lumina o primesc prin ferestruici amplasate pe fațada principală, la nivelul solului. În cele trei grupe de pivnițe de la nivelul solului se poate pătrunde prin trei intrări de pe fațada principală. Bolțile, frumos construite, se nasc din pătrunderea reciprocă a doi cilindri longitudinali în alți trei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pătrunde prin trei intrări de pe fațada principală. Bolțile, frumos construite, se nasc din pătrunderea reciprocă a doi cilindri longitudinali în alți trei cilindri transversali, formând în mijlocul pivniței două picioare puternice de susținere cu secțiunea pătrată. Lumina se primește prin două ferestruici. O altă pivniță, boltită tot cilindric, este luminată de o singură ferestruică și comunică printr-o deschidere mică și joasă cu o adevărată tainiță întunecoasă. A treia încăpere este compusă din două pivnițe, boltite cilindric, dar de dimensiuni inegale. Pivnița
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
din pătrunderea reciprocă a doi cilindri longitudinali în alți trei cilindri transversali, formând în mijlocul pivniței două picioare puternice de susținere cu secțiunea pătrată. Lumina se primește prin două ferestruici. O altă pivniță, boltită tot cilindric, este luminată de o singură ferestruică și comunică printr-o deschidere mică și joasă cu o adevărată tainiță întunecoasă. A treia încăpere este compusă din două pivnițe, boltite cilindric, dar de dimensiuni inegale. Pivnița mare este luminată de trei ferestre înalte și înguste, tăiate în zidul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a nu-mi scăpa nimic. Pe masă, doar o oală în care știu că ține apa de băut. Pe prichiciul sobei, câțiva știuleți de păpușoi cu boaba aurie. Alături, o strachină plină cu alune. Mă întorc spre locul unde - sub ferestruică - știu că ține sipetul lui vechi... Ca niciodată, capacul este ridicat și rezemat de perete. Caut cu privirea spre adâncul sipetului... „Nu! Nu se poate! De unde au apărut cele opt volume cu documente privitoare la Istoria orașului Iași? Eu știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca la casele din Parisul vechi (exact așa spune K.), cu miros de clătite, ardei copți, mirosuri amestecate de bucătărie orientală care invadau refugiul blocului, prima și ultima dată când am vizitat-o. Traversând grăbit pasarela, priveam terorizat înainte spre ferestruica bucătăriei ei, ca nu cumva să-mi alunece privirile în jos, unde se săpa groapa ghenei, aproape conică din cauza perspectivei. Dacă s-a isprăvit concediul, coșmarurile mele de noapte încep să anunțe iarna mizeră a orașului. De vreo doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vèzut pe la noi, E un portar nou?! pare stingherit de îndrèzneala lui, Domnu’ Matei, fiul meu ar vrea sè vè cunoascè, eu mirat, nevèzând nici un fiu prin preajmè, Da, sigur! Omul se duce la ghereta lui, isi vârè capul prin ferestruica deschisè, pèrând sè se adreseze cuiva care stè ascuns acolo, apoi, câteva clipe mai tarziu, un tânèr de vreo optsprezece ani iese din gheretè și înainteazè spre mine, intimidat că în prezența unei mari vedete cèreia urmeazè sè-i cearè un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la loc în dulap. După care a dat drumul la apă în cadă, ca să lase să se scurgă un gândac mort. Într-un final, a tras adânc aer în piept și s-a întors către testul de sarcină, a cărui ferestruică atât de importantă era întoarsă cu fața în jos. O liniuță albastră însemna dezamăgire. Două liniuțe albastre, euforie. Trăgând adânc aer în piept, Alison a întors lamela de plastic și imediat junghiul familiar al eșecului i s-a înfipt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta, când toți dorm, să pună mâna pe băieți... — Ești un porc. Nu mai mult decât oricare altul care a trăit cât timp am trăit eu în deșert. Se opri din legănat și se aplecă în față, privind prin mica ferestruică dunele înalte ce înconjurau oaza. — De aici lucrurile se văd altfel, pe măsură ce se scurg anii și pierzi speranța că într-o zi te vor lăsa să te întorci... Când înțelegi că nimeni, niciodată nu va simți nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
largul lui, dar se opri aici cu amănuntele. — M-a făcut cum i-a venit la gură și-a trântit ușa după ea. — Încotro a luat-o? am Întrebat eu, neputând să mă abțin. N-am observat. — Ușa are o ferestruică. — Mda, dar geamul nu e transparent. Are bule d-alea În interior. D-abia poți să distingi ceva dacă nu-ți lipești fața de el. Oricum, nu m-am uitat după ea. M-am dus la dușuri. Iarăși. — Derek, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spațiale erau trase de niște fire subțiri și extratereștrii n-aveau deloc pielea verde. Ei vorbeau englezește și în general arătau ca americanii, în afară de faptul că aveau mereu ghinion. Când exploda o planetă, Flash, prințesa și prietenii lor priveau prin ferestruica navei spațiale. Izbutiseră să se salveze în ultimul moment, luându-și zborul. Însă extratereștrii nici n-ar fi avut cum să fie verzi, pentru că Flash Gordon nu poate fi văzut în culori, e un film alb-negru și Ion se ostenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Se pare că În secolul al XVIII-lea era sub dominație pontificală, iar papa l-a Închis Înăuntrul ei pe Cagliostro, Într-o celulă fără ușă (se intra, pentru prima și ultima oară, printr-un chepeng din tavan), cu o ferestruică prin care condamnatul putea vedea doar cele două biserici ale satului. Pe patul de pământ bătătorit unde dormea Cagliostro și unde a murit am văzut un buchet de trandafiri, și mi s-a explicat că mai există și azi mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rămas de la cine știe câte culesuri, care te cam amețea, afară Împușcături. Pe urmă rafalele s-au rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care. Până când, la o ferestruică de deasupra capetelor noastre, care dădea Într-o străduță, am auzit o voce, În dialect: „Monssu, i’è d’la republica bele si?” „Ce Înseamnă?” Întrebă Lorenza. „Ceva cam de genul ăsta: « Domnule, vreți să fiți bun să-mi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să plătească, însă. În fond oamenii erau rezonabili: era vorba doar de o amărâtă de cameră umplută de un pat care nu se știe cum încăpuse acolo - probabil că fusese înjghebat chiar la locul faptei, iar scândurile fuseseră introduse prin ferestruica de lângă tavan, acolo unde era trotuarul. Ușa cămăruței se deschiea întotdeauna spre exterior. Propriu-zis nu intrai, ci săreai în încăpere și aterizai pe patul lat de la un perete la altul. Dacă nu erai atent la săritură, puteai ateriza foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
carneolice, stins metalice, lacustre; un soi de apa morților, tremurătoare ca pânza topită a năframelor, în jocul razelor târzii, deplasate spre roșu, ale amurgului filtrat prin straturile vălurite, vechi, de mușiță, sedimentate și distribuite aleatoriu, în sfumato, pe luciul unicei ferestruici a odăiței. Ca niciodată, pe Avocat îl izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cum și de unde, trei recipiente cilindrice, la o ochire sumară, identice, din sticlă mată, verzulie, pe care le depune indiferent, în fața comanditarului. Continuând să se deplaseze pe mutește, Micuțul se apleacă preocupat, peste un șir de vase aliniate crescător sub ferestruică, lângă singura sursă de aer mai rece, vase parțial descoperite, despre care nu se poate afirma cu certitudine dacă sunt din lut sau din metal (că doar n-or fi din lemn, Doamne ferește!) și în care plutesc, în iahnii râncede
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rog, Îngere! Salvează-l, vindecă-l, nu se poate să-l lași așa! Peste putință! Viața o dăruiește numai Dumnezeu, îi răspunde Arhanghelul, Fratelui. În casa parohială, ca într-un teatru kabuki, se întrevede mișcarea grăbită a unor umbre, pe la ferestruici. Trebuie să ne ducem! zice Poetul, către Avocat, cu maximă blândețe. Popa Costică ne-a auzit, a văzut că s-a intrat în biserică și va anunța poliția. Dacă n-o fi și chemat-o, deja. Haide, tată! Haide, să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În camera din față, ședea doamna împreună cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și câteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. În curte, mai încolo, stătea un cizmar evreu, Mendelson, cu cinci copii, dintre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]