708 matches
-
pântecul unei mame supradimensionale, sau, dacă vreți, în sânul lui Aavram. Cu ochi sclipitori și cu gesturi largi, înviorat de un entuziasm molipsitor, chelnerul unui restaurant din apropiere, andaluz strămutat pe meleaguri valenciene, îmi povestește cât de binecuvântată și de fericită i-a fost copilăria în sânul familiei sale de gitanos, crescut chiar în grota în care s-a născut, peșteră care servește în continuare clanului lor drept locuință. O înnoptare acolo poate fi organizată cât ai zice pește, grație programului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
și-o poate compune fiecare cititor. Oricum, prietena mea era prea puțin interesată în deslușirea acestei așa-zise „enigme”: pentru ea cel mai important era faptul că acele cuvinte fuseseră insuflate de Dumnezeu, si nu numai atât... era nespus de fericită că le înțelesese ca fiind adresate ei PERSONAL. Registrul idealismului n-a rămas ancorat în prima pagină, nici închis între pereții cantinei. Și nici ea n-a fost orice sala de mese. A fost încăpătoarea și primitoarea cantină a studenților
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
mea este distinsa doamnă Rodica Anca, ,,mama” studenților Universității din Delhi. Acest apelativ, mărturisesc, mi-a plăcut foarte mult! Cum s-a ajuns la el? Face parte din ,,Peregrinările Prințului cel Trist”? Rodica Anca: Vă închipuiți cât am fost de fericită spunându-mi-se „mamă”, în românește, tocmai în „mata” India, mama mamelor. Foarte simplu, mă priveau și mă respectau ca pe o mamă. Peregrinările Prințului se terminaseră, literar, cu mult înainte de India. Dar, cine știe? E.Ț.: În volumul ,,Peregrinările
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
mea este distinsa doamnă Rodica Anca, ,,mama” studenților Universității din Delhi. Acest apelativ, mărturisesc, mi-a plăcut foarte mult! Cum s-a ajuns la el? Face parte din ,,Peregrinările Prințului cel Trist”? Rodica Anca: Vă închipuiți cât am fost de fericită spunându-mi-se „mamă”, în românește, tocmai în „mata” India, mama mamelor. Foarte simplu, mă priveau și mă respectau ca pe o mamă. Peregrinările Prințului se terminaseră, literar, cu mult înainte de India. Dar, cine știe?E.Ț.: În volumul ,,Peregrinările
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
perdele de plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească își răsturnase conținutul rămas nebăut. Nu știu ce efect o fi avut magica licoare, că fericita ... Citește mai mult 16-Durere și ...BusuioacăLa masa din separeu, printre sticlele goale și cele pline, protocoliștii se împărțiseră în grupulețe de câte doi. Deși trecuse de miezul nopții, în Zamfirescu se trezise specialistul de Marketing și îi ținea lui Pleșcan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
perdele de plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească își răsturnase conținutul rămas nebăut. Nu știu ce efect o fi avut magica licoare, că fericita ... XXVIII. TRANDAGIRUL SIRENEI-9, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015. 14-Un om supărat Bucă și ai lui nu mai râseră. Pe masă mai erau atâtea sticle de Busuioacă și ăsta zice gata? Nu se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
când mama o întreba cine este în desenul ei. Iată, pentru a doua oară nu am parte de o căsnicie fericită. Cât de mult pot să dezamăgească, bărbații. Și totuși nu sunt toți la fel iată Dana era nespus de fericită cu Mihai, acesta nu o mintea, nu avea aventuri, asadar se poate și altfel. Cand Delia îi povești Danei prin ce zile grele trece, aceasta îi spuse: — De ce nu-l părăsești? Divorțează, acum până nu faci cincizeci de ani, ai
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
bune creșteri și deoarece văd că mi-ați răspunde de mi-aș da frâu slobod vorbelor ce-mi stau pe limbă, iată, așadar, ce voi să întreb: locuiți singură sau cu tata? — Cu tata - răspunse Despina. — înțeleg - zise Iovănuț. Ce fericită trebuie să fiți! — Fericită? De ce? — Dumneavoastră nu știți ce-nseamnă să fii călugăr - răspunse Iovănuț. Sigur, avem și satisfacții, nimeni nu poate nega. însă dacă dumneavoastră, de pildă, nu vă place cutare sau cutare lucru, puteți cere spijinul tatălui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă gândesc că ultima oară n-am mâncat decât doi cartofi copți în coajă. Și că ar trebui să dorm. Și de ce nu mă gândesc acum la Adél. — Mai bine i-ai fi împușcat pe toți deodată, dacă nu ești fericită nici singură, nici cu șapte - i-am spus casieriței și, după câteva minute, deja dormeam în trenul gol, care se îndrepta către munți. — Scoală-te, copile! N-auzi?! Scoală-te odată! Scoală-te, pentru numele lui Dumnezeu! Încărunțești visând! striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
floare care răsărise din tot ce plantase. Avea doar câteva petale albastre și chiar nu știu ce soi era pentru că nu mai văzusem niciodată o floare atât de prăpădită. I-am dus-o înapoi când am mers acasă. A fost atât de fericită s-o primească înapoi și atât de mândră de ea încât m-am gândit că a fost foarte drăguț din partea ei să mi-o așeze în ziar alături de mâncare, mai ales dacă era atât de valoroasă pentru ea. Doamna Watkins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
casa părintească par bunico. Incredibile, je me repetado, mais incredibile. Inutilo de mai spunere anymore că el duo des nos protagoniste se-ndrăgostiseră pe loc unul de altul, de la una prima del vedere, como dans una basmo kitsch, cu finalo fericito. Numa’ que questa isprava del istorie era puor realita, puor vrai, e nimeni nu credeamus, nimeni, ni d’arabo, qui étaient stupefiates, ni del nostre, del cruciato, qui étaient profund nemulțumito-aproape, vrând del răzbunare crunto en per tăiando capo del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de pot șopti printre suspine: - Eu Te iubesc și-ndată îți fac loc. -Te rog să intri-n casa mea Isuse, e cald și văd o masă pregătită, azi port în mine bucurie mare, dac-ai veni, aș fi o fericită! Să Te primesc, cum n-am crezut vreodată că aș putea primi pe cineva, azi vreau să intri, să Te naști, Isuse și să-mi rămâi în suflet undeva. E seara de Crăciun când se aude: Slavă în cer și
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
nr. 2352 din 09 iunie 2017 Toate Articolele Autorului 230 REACȚIE! Reacție, furtună sau uragan? Este în inima mea adânc rănită, Sunt mereu cu gândul la tine iubită, Am sentimente ce duc spre ireal. Tu ești departe și poate ești fericită, Dar eu cu gândul la tine fugar, Privindu-ți zâmbetul sprințar, Din această fotografie învechită. Mă faci să visez cu gândul hoinar, La acea clipă de nimic umbrită, Dar gândul îmi este iarăși bizar! Căci tu în acea supremă clipită
230 REACȚIE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364349_a_365678]
-
cu timpul a renunțat să mă mai lovească și parcă câștigasem respect din partea ei. În puținii ani în care am crescut în casa părintescă, orinunde o vedeam pe mama mea, căutam să-mi strecor mâna în palma ei și eram fericită când plecam amândouă pe ulița satului sau pe câmp. Nu știu dacă e a înțeles că îmi transmitea prin acea atingere o mare fericire în căpușorul meu de copil, dar îmi spunea amuzată. -Tu fetiță ești un copil tare bun
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
de kilometri pe jos, prin vânt și burniță, numai să te văd; doar știi bine că orașul Craiova nu este peste deal? Mă gândeam că poate-i ultima dată când ne mai vedem, iar tu-ți făceai de cap, erai fericită lângă amant, nu? - Omule, nici până acum nu vrei să înțelegi că fiecare dintre noi este supus greșelii? Iar tu care-ai găsit cuibul cald și te-ai simțit bine în munculița mea, ți-a plăcut, nu? Unde ți-a
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
creștea tot mai mare, și în aceste clipe el ar fi dăruit oricui i-ar cerut să îi îndeplinească o cât de mică dorință - o firimitură, măcar, din bucuria lui de a respira o viață atât de plină, și de fericită. Într-o asemenea clipă, Bebe și Vali, doi colegi ai Bunului Prinț, băieți inteligenți, dar leneși la învățătură, și un pic cam golani, discutau între ei: - Băi Bebe, ia și tu tablele de la taică-tu, când nu bagă de seamă
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]
-
osteneli și încercări. Tot așa, în judecata lui Dumnezeu se întrezărește speranța în dragostea și bunătatea Sa nemărginită. Dacă Dumnezeu ne face să trecem prin aceste încercări, o face pentru că vrea și așteaptă să ne întoarcem la viața duhovnicească cea fericită, pe care o aduce virtutea. În primul caz, Dumnezeu ne dă bunurile netrecătoare, invitându-ne să ne unim cu El și cu alții în iubire. În al doilea caz, ne mustră pentru că nu am făcut aceasta mai înainte și de
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
greu de intrat. Cunoașteți... - Cunosc, cunosc! Caută-l pe maestrul și va fi mai ușor decât îți imaginezi. La revedere! i-a răspuns acel domn întinzându-i mâna. "Toți bărbații de la acea masă au dat mâna cu mine... Doamne, ce fericită am fost! Nu m-au privit ca pe un ospătar! Și câte se spun despre avocați! Dar, sunt oameni și oameni. Peste tot...". - Mă scuzați, am ajuns! i-a întrerupt șoferul taxiului gândurile. Aici ați dorit, nu? Ea s-a
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
Am alunecat iar în brațele ispititoare ale lui Morfeu până în dimineața următoare, când m-au trezit câteva raze fără astâmpăr strecurate în cameră printre perdelele. Se jucau, gâdilându-mi cu lumina lor aurie pleoapele adormite. M-am ridicat dintre perne fericită că reușeam să-mi mișc membrele, fără să mai simt în ele plumbul și amorțeala de cu seară. Am deschis fereastra, lăsând să năvălească în cameră aerul rece cu miresme de toamnă târzie, împreună cu suratele razelor ce mă treziseră ceva
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului De ce te-ascunzi în citadelă? De ce ești circumspectă, oare? O iarnă-și arde în candelă Clipele reci, fremătătoare. Un stol de lilieci revine, Din vechi caverne părăsite, Dulci amintiri ning dinspre tine Clipe boeme, fericite. Caimac de ceață-i peste râuri, Zid de zăpadă peste urme, Te caut, umbră de desfrâuri... Coboară noaptea peste lume. Se-adună-ncet ciulini, în viață, Circumvoluții în canafuri, Sofisme-nlănțuite-n gheață, Cărți nedeschise-n mine, vrafuri. Vitrine seci, rebel, fac plajă, Se
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
mamă! Să știi că va fi bine! Încearcă să zâmbești Ai grijă de tine! Căci anii mai puțini, Ce ți-au rămas de-acum, Vor sta în calea ta Deci, mergi pe-un alt drum! Ține minte mamă! Și fii fericită! Pentru prima dată; Eu, nu mai sunt mică, Eu nu-ți mai stau în cale Ci îți urez noroc! Orice faci, nu te condamn deloc. Ai plâns destule zile Și ai pierdut mulți ani, De azi, ești liberă mamă! Și
NU MAI PLÂNGE MAMĂ! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361148_a_362477]
-
Eugen Dorcescu, Tălmăciri, editia on-line www.cartesiarte.ro Inițiativa de a alcătui o culegere din cele mai frumoase poezii adunate și traduse cu multă acuratețe stilistică de către prestigiosul poet, eseist și traducător Eugen Dorcescu, este una cât se poate de fericită. Nu pentru că nu ar exista antologii de poezie sau volume de autor, din lumea întreagă, sub diferite tălmăciri și interpretări, ne-am obișnuit să citim o carte în două-trei variante și chiar, cititorii mai rafinați, își permit să facă și
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
mai discutat problema noastră și în care un vechi prieten pe care l-am întâlnit ocazional, mi-a făcut multe complimente aducându-mi aminte cât a fost el de îndrăgostit de mine în așa zisa tinerețe. Am înțeles că ești fericită cu cel care l-ai luat de bărbat și totuși, citesc în ochii tăi nemulțumirea care cu greu reușești să o maschezi.. De ce nu vrei să fim ca în tinerețe, cel puțin prieteni buni care să se ajute la nevoie
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
puține ori simțeam nevoia de a ieși cu iubitul și să-mi strig în gura mare dragostea și împlinirea dar repede îmi reaminteam că eram într-o crudă ilegalitate. Mulțumeam lui Dumnezeu, că mi l-a scos în cale. Eram fericită ilegal dar sigur doream legalizarea. Știam că viața nu se desfășoară numai în pat. Chiar pe toate nu le ai întotdeauna. Avea și soțul calități deosebite dar când mi-a spus că fericirea nu există numai în pat i-am
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
Miloși, rucărenii!...Ăla și ăia de-atunci, c-acu gestul unui echivalent ca cel mai de sus ar fi umilitor. Guvernul, era concluzia la știre, ar putea lua drept punct de reper, în evaluarea „coșului zilnic” mărunțișul din poala ne(fericitei) femei. O, tempora! • Se fac demersuri pentru botezarea liceului din Rucăr. Nașul râvnit? VICTOR SLĂVESCU, fiu al locului, eminența cenușie a științei finanțiste românești din perioada interbelică. Poate de la botez să ne vină mândria de-a fi rucăreni. Că n-
SATUL MEU ÎN TIMPURILE DIN URMĂ, CU BUNE ŞI RELE !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360848_a_362177]