1,559 matches
-
mohorît / Și fix în strofe, la Oradea Mare, / Cînd de semnificant griji n-ai tîrît, / Cînd pe semnificat mergeai călare? // În turn Marșul lui Iancu a sunat / Să fim iar, poduri, gata de plecare. / Clădiri de turte dulci, m-ați fermecat: / Nu se mai pleacă din Oradea Mare" (Strofe). Supralicitînd finețea prospecțiunii senzorial-cerebrale, autorul cultivă un decorativ japonard în care accentul cade fie pe instantaneul vizual ("Pod roșu-arcuit. / Ziua vine spre mine / în straie Shinto" - Dimineață ), fie pe o rigoare abstractizată
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
la culcare. O văd goală, îi văd trupul fin, grațios, ca o statuie de bronz, cu tufa pubiană marcând izvorul vieții. Nu simt totuși apetitul erotic pe care-l am când privesc sânii lui Mado. Cu o naturalețe ce mă farmecă, mi se oferă... În semiîntuneric, îi văd ochii strălucind vesel, exprimând o fericire ce rămâne ingenuă. 28 august 2001 Prima iubire Ora 13: prânz la Cupolă. Sunt fericit! Ne desparte o jumătate de veac!... - Tu ești prima mea iubire! - Și
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
și fără să-ți vină lacrimi în ochi. Îl simțea ca pe o adevărată imagine a vieților noastre. Orice cuvânt reușit ca formă și sunet îl făcea să exulte de bucurie. Înainta astfel într-un peisaj fără capăt, care îl fermeca în permanență. Nu putea înțelege de ce, rostind blestemul turnului Babel, Dumnezeu crezuse că-i pedepsea pe oameni în-mulțind limbile - pluralitate, proliferare, diluviu de cuvinte care lui, dimpotrivă, i se părea un dar somptuos, fără seamăn. În timpul unei călătorii în Iran
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
19-lea, Effi Briest de Theodor Fontane, iar din secolul 20, Regele moare de Ionescu. Multe preferințe depind de vîrstă. Tînăr, îl adoram pe Balzac, căruia îi rămîn fidel. Ana Karenina, care m-a plictisit la 18 ani, m-a fermecat la 50. Pe Jane Austen, geniu fără seamăn, am descoperit-o tîrziu. În literatura română, tot ce a scris Caragiale îmi este apropiat, dar sunt la fel de fascinat ca pe vremuri de postumele lui Eminescu. Iar din literatura juneței mele, nu
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
atunci când o trage jos, căzând odată cu ea. Cuțitul, tăcerea, inelele rotindu-se. E nevoie de o atenție sporită ca să vezi ce se întâmplă chiar în fața ta. E nevoie de trudă, de un efort cucernic, pentru a vedea ceea ce privești. Era fermecat de asta, de profunzimile la care se putea ajunge prin încetinirea mișcării, lucrurile de văzut, profunzimile lucrurilor atât de ușor de ratat în îngustul obicei al văzutului. Oamenii, când și când, aruncând umbre pe ecran. A început să se gândească
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
limpezi, ape în fundul cărora lumina joacă vătuită în mușchiul de pe pietre, și brațele pistruiate rotunjite într-un alb catifelat, cu moliciuni delicate întinse până-n ispititoarea grație a gâtului de lebădă. Glasul ei de pisică și ochii, ale căror flăcări verzi fermecau învăpăind orice atingere, o făcură remarcată în tot spitalul. Nu se știa de la cine anume primise porecla, dar tot spitalul o striga: "Îngerașul". "A fost îngerașul?" "Ce-a spus îngerașul?" Lui îi spuneau "salvatorul". Dintr-atâta răsfăț risca să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
artificiu, este un fenomen firesc, atestând că acest om, pictorul, este un artist nelimitat de clasificări didactice. Soarta lui este de a-și îndeplini viața, care nu este altceva decât artă. „Bravo lui!” mi-am spus. Textele lui m-au fermecat. Nu-i nevoie să fii critic de artă pentru a înțelege că în textele „pictorului” Boancă ai în față un popor viu, o lume diversă, pe care până acum le-a pictat în ulei și tempera, iar acum le pictează
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
reală, profilată pe cerul incendiat de un apus de soare măreț, cum nu știe să mai fi văzut vreodată. Un cer viu, dramatic, cu totul altul decât acela spre care s-a înălțat de atâtea ori în vis, zburând lejer, fermecat de propria-i mobilitate, dar preocupat tot timpul să nu atingă sârmele electrice întinse pe stâlpii de pe marginea drumului. Deși zborul din vis ar putea semnifica absolută libertate, totuși (își aduce aminte perfect!) urma totdeauna traseul prestabilit al drumului din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
imaginarului și a realizării artistice, ci mai ales a conștientizării la nivel cosmic a valorii existenței. Este o bucurie axiologică, o victorie a unei conștiințe care se plasează extramundan. Poezia lui Georg Trakl, tragică de la un capăt la altul, ne farmecă prin frumsețea rostirii, prin melodicitate, prin adâncimea gândului, prin strălucirile cromatice, prin infinita melancolie. Se va riposta: dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Trakl să se sinucidă. Este adevărat, nici pe Empedocle nu l-a împiedicat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și de pomezi parfumate, care transfor mă nopțile în grădini. În acest timp, fata din tren răsfoiește alene paginile neterminate prin care trece un vas de poveste, condus de un mare vrăjitor în ale bucătăriei, descendent al țarilor Rusiei, care farmecă lumea cu roșii zemoase amestecate cu opt feluri de ardei iute, reinventează feijoada, doro wett și puiul jamaican, face pace între rulourile maki și crabul picant din Singapore, pune pe tavă baclavale turcești și tarte Tatin care întrec în savoare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
asculte propriile gînduri, și atunci nu se sfiau să înainteze în deplină liniște. Altă dată, Lupino se oprea extaziat la vederea unor peisaje de vis. Atunci, fără întîrziere, îi prezenta tatălui său, în culori cît mai sugestive, minunăția care-l fermecase, și se bucurau amîndoi de cadoul pe care li-l făcea natura... Încetul cu încetul, reînvățau să fie o familie. Într-una din zile, lupul înțelept se opri, ridicînd brusc nările în aer. Se opri și Lupino, intuind motivul. Erau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
volum de versuri. — Semnează și tu Vasile Soare, e mai poetic... Așa rămâne, dacă publici. Hai, dom’ne, ce dracu’ faceți, pe unde umblați!? Domnul avocat Baculovschi, Vasile Moare de la Hașdeu, care mi-a citit o poezie plină de țâțe, fermecă toare, a făcut el prezentările. Baculovschi a părut Încântat; era epigramist, așa că, În loc să rostească formula convențională În astfel de ocazii, a debitat o epigramă: — Pe terenul Colentina / A venit atletul Lae. Ca să sară cu prăjina / La bătaie. Ha! Ha! — Ha
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Unu. Doi. Trei. Femeia îi aruncă din nou o privire fugitivă, ca să fie sigură că n-a visat. Nu, păpușă, n-ai visat. Sex-simbolul ăsta chiar ți a zâmbit. Ție. E adevărat că n-a avut nici o intenție să te farmece, n-a premeditat nimic, n-a vrut ca tu să te umezești instantaneu acolo, în pantalonii tăi cei largi. Dar tu nu știi asta, păpușă. Tu nu știi că aici e vorba doar de o simplă deformație profesională. Zâm betul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nici o pernă în mașina asta. Poate-o fi-n spate vreun maldăr de perne și eu nici n-am idee că-s acolo. Hi hi. Ce vacă sunt și ce aberații îmi trec prin minte. Măi omule. De ce m-ai fermecat în halul ăsta și ce mă făceam dacă nu ve neam la prostia asta de vernisaj. El zace, pur și simplu. E inert. Trece un minut, care târâie după el o creangă de brad, împodobită cu neoane roșii. Un zgomot
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
prima cheie. Mașina funcționa perfect. (Și automobilele simt repulsia stăpânului?). Sub impresia acestui fenomen inexplicabil au pornit voioși în călatoria de afaceri. „Senin amurg,coboara-ți lin tăcerea Pe inima-mi de doruri chinuită... Și-n mareția ta nemărginită, Imi farmecă și-nvăluie-mi durerea”. (Mihai Codreanu) Excursia Luna februarie.Timpul excursiilor montane. In autocar muzica populară basarabeană e la modă.Interpreții ad-hoc se produc la microfon.Traseul e pitoresc. La Durău apar primele surprize. Nu sunt locuri la hotelurile din stațiune. Peste
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Tu dis:«Nous étions nés l'un pour l'autre».Mais/ pense à ce qu'il dut falloir de chances,de concours,/de causes,de coïncidences,/pour réaliser ça,simplement,notre amour!”.(Paul Géraldy). Pentru mine era primul bărbat.Mă fermeca. Uitasem de părinți,de casă.L-am încurajat... Data începerii anului școlar se apropia. In lipsa de vești,parinții mei au început să se agite.Au contactat-o telefonic pe Mioara. Ea le-a spus totul.Au luat legatură prin
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
precoce,dar trăiesc de pe urma unui copil cu handicap psihic. Dincolo de marile speranțe funcționează doar aptitudinile tânărului vlăstar. „Cum stă pe plajă,relaxată, Cu nurii toți expuși la soare, E admirată - legea firii! Păi cum să nu fii ... deocheată!”. (V.Langa) Farmece Secretara este persoana cea mai importantă dintr-o instituție.Știe tot,vede tot.Șeful are deplină încredere în ea.La instalare fiecare manager își aduce secretara sa și șoferul său. Doamna Diana este elegantă și rafinată. Iși etalează picioarele frumoase
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
bună, datorită răbdării și bunătății sale, le mărturisi că s-a Îndrăgostit. Unele au tăcut, altele și-au văzut mai departe de mâncare.Toate s-au gândit la un vrăjitor bâtrîn, de peste munți, care cine știe prin ce vrăjitorie a fermecat-o pe frumoasa Zână. Însă când au auzit că este vorba de Făt-Frumos, au sărit ca arse, au Început să țipe, să se certe Între ele și au făcut o zarvă de nedescris. Dacă ar fi fost vorba de vrăjitorul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mai sperie drumeții de treabă. ALUNUL Cu nuielele de alun se căutau În trecut atât comorile curate , cât și comorile necurate, adică cele furate ori blestemate. Magicienii, vrăjitorii rosteau formule magice lovind obiectele s-au ființele ce trebuiau să fie fermecate sau desfermecate, tot cu nuiele de alun, nuielele fiind când bune, când rele.Fântânarii furau și foloseau pe rând nuiaua de alun, când vroiau să facă o fântână, cu ajutorul ei găsind izvoarele cu apă bună de băut. Dar cum a
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Acolo avea de gând să lucreze, să scrie, să privească livada, satul și cerul cu "telescopul". Da, cu o lunetă cumpărată așa, într-o doară, când bântuia printr-un marché aux puces târgul de vechituri din Paris. Din copilărie fusese fermecat de bolta cerească și-și dorise o lunetă. Uite că o avea, o să-și găsească timp și pentru ea! Computerul a fost montat în camera de la parter. Dar acum altele erau prioritățile mașinile de la Văleni. Vorbi cu domnul Pavelescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-i aparținea doar ei. Fac o digresiune, dar vreau să mai menționez că am citit nu demult într-o carte că, în timpul monarhiei franceze, doamnele de la curte urinau fără jenă prin grădinile palatului sau în colțurile coridoarelor. Pe mine mă farmecă pur și simplu asemenea gesturi naturale și mă întreb dacă mama nu se numără cumva printre ultimele aristocrate veritabile. Revin la supa de dimineață. Mama a dat un țipăt scurt la un moment dat. Când am întrebat-o dacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
plutea în aer, exact ca-n vis. — Mamă! — Ce faci acolo? m-a întrebat, calmă. Am sărit în sus de bucurie și am dat fuga la ea. — Dormeam. Mă întrebam ce faci. Ai dormit cam mult... Era binedispusă. Mama mă fermeca. Eram extrem de bucuroasă că e în viață și ochii mi s-au umplut de lacrimi de recunoștință. — Ce dorește doamna mea să mănânce astă seară? am întrebat-o, ștrengărește. — Nu-ți bate capul cu mine. Nu vreau nimic. Astăzi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai ales din nostalgia pierdutei limbi universale s-a născut una dintre cele mai fertile utopii ale modernității - aceea a bibliotecii totale, care să cuprindă Cartea, rezultat al traducerii tuturor operelor în toate limbile, într-o rețea infinită. Este utopia fermecată datorită căreia avem cu toții acces la marile texte ale omenirii, este utopia în care trăim, și pe care o întreținem continuînd să traducem. Pentru a înțelege fenomenul atît de viu reprezentat de practica intelectuală a traducerii ar trebui să ne
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
Un ideal al criticii literare ar fi - oricât de departe ar merge profesionalizarea - să rămână acea candoare inițială, acea capacitate pe care o avem în adolescență de a ne bucura de o carte. Acel mod liber de a ne lăsa fermecați de frumusețea literaturii. Vreau să explic de ce mi-am intitulat conferința "". Cuvântul "profesie" poate părea o brutală demitizare a condiției de critic literar. Problema aceasta se pune în general atunci când este vorba de condiția de scriitor. Multor scriitori nu le
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
fricii în fiecare familie și în fiecare individ. Există printre noi câteva ființe care întrupează, la modul violent, aceste ipostaze ale comunismului. Culmea nesimțirii e că apar la televiziuni, își debitează cu volubilitate lozincile, sub privirile admirative ale unor gazde fermecate de monstruozitatea lor, cam în felul în care un șarpe își hipnotizează victima. Lecțiile de "patriotism" și "naționalism" ale fostului general de securitate Pleșiță și ale fostului mare activit Niculescu-Mizil sunt eșantioane din nesfârșitul depozit al monstruozităților comuniste. Vinovați până la
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]